Plante

Transcript

Contents Articles Prezentare generală Plante medicinale 1 1 34 34 66 68 69 71 73 74 75 76 79 81 83 85 87 88 89 90 93 96 97 98 99 100 102 105 107 109 111 114 Listă de plante medicinale Listă de plante medicinale Abiu Abrus precatorius Acacia catechu Acacia senegal Acokanthera abyssinica Aconitum ferox Aconitum napellus Afin Agriș Albăstrea Aloe vera Amărala Anason Anemone ranunculoides Angelică Anghinare Arborele de cacao Armurariu Arnica Arnică Bambus Brad argintiu Brusture Bobornic Boz Brândușă de toamnă Busuioc Cartof Cătină albă Cerențel Chimion Cicoare Cimbrișor de câmp Ciuboțica cucului Ciulin Ciumăfaie Coada-calului Coada șoricelului Coada racului Coriandru Crețișoară Crețușcă Crușin Curcuma Cânepă indiană Călin (plantă) Cătină de garduri Dafin Dracilă Dumbravnic Efedra Feciorică Fenicul Floarea patimilor Gălbenele Gențiană Ghimpe Ghințură Ghințură galbenă Hamei Hasmațuchi Iarbă mare Ienupăr In Ipcărigea Isop 117 120 122 123 127 128 129 131 133 135 137 139 141 143 144 146 147 151 153 155 158 159 160 161 162 164 166 169 170 171 173 175 177 178 180 182 184 185 Izmă bună Jneapăn Lavandula Lemn dulce Liliac (plantă) Limba mielului Lumânărică Măceș Măghiran Măselariță Mătrăgună Merișor (plantă) Mur Mușchi de piatră Mușețel Muștar alb Muștar negru Nalbă mare Nufăr alb Nufăr galben Obligeană Osul iepurelui Panseluță Papaya Păpădie Pătlagină Pătlăgeaua roșie Pătrunjel Pir (plantă) Plămânărică Păducel Pelin Podbal Popilnic Porumbar Răchitan Răcovină Roiba 187 189 191 193 195 196 197 199 202 203 204 205 207 209 211 214 215 216 218 220 221 223 225 227 229 231 234 236 237 239 241 242 243 244 245 247 248 250 Roiniță Rostopască Rozmarin Roșcov Rușcuță de primăvară Salvie Săpunăriță Scai vânăt Schinduf Schinel Soc Soc negru Spilcuță Stejar Sunătoare Sulfină Șovârv Talpa gâștii Tătăneasă Tei Traista-ciobanului Țintaură Trei-frați-pătați Troscot Turița mare Unguraș (plantă) Urzică Valeriană Viola (gen de plante) Viță de vie Volbură Vâsc european Zămoșiță 252 254 256 257 260 262 264 266 268 270 272 274 275 276 279 281 283 284 285 287 289 290 292 294 296 298 300 302 305 307 312 314 316 318 318 Denumiri dacice de plante medicinale Denumiri dacice de plante medicinale References Article Sources and Contributors Image Sources, Licenses and Contributors 325 329 Article Licenses Licență 344 1 Prezentare generală Plante medicinale Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziția lor chimică au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară. Valoarea terapeutică a plantelor medicinale Valorea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relația dintre structura chimică a substanțelor active, numite și principii active, și acțiunea lor farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor medicinale au o compoziție chimică complexă începând de la 2-3 compuși până la 30-40 substanțe chimice identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca Claviceps, Papaver etc., explică și proprietățile farmacodinamice multiple ale uneia și aceeiași plante. Lucrurile se complică atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de "ceaiuri medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte forme farmaceutice complexe. Principalele plante medicinale Lista următoare cuprinde principalele plante medicinale ordonate alfabetic ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ A Abies alba Miller Abrus precatorius L. Acacia catechu (L.f.) Willd. Acacia senegal (L.) Willd. Plante medicinale 2 Achillea millefolium L. Acokanthera abyssinica K.Schum. Aconitum ferox Wall. ex Ser. Aconitum napellus L. Acorus calamus L. Adonis vernalis L. Aethusa cynapium L. Agathis dammara (Lamb.) Rich. Agathosma betulina (P.J.Bergius) Pillans Alcea rosea L. Aloe succotrina Lam. Alpinia officinarum Hance Plante medicinale 3 Althaea officinalis L. Anacardium occidentale L. Anacyclus pyrethrum (L.) Link Anamirta cocculus (L.) Wight & Arn. Angelica archangelica L. Anthemis arvensis L. Anthemis cotula L. Anthriscus sylvestris (L.) Hoffm. Arachis hypogaea L. Arctostaphylos uva-ursi (L.) Spreng. Areca catechu L. Arnebia densiflora Ledeb. Plante medicinale 4 Arnica montana L. Artemisia absinthium L. Artemisia cina O.Berg Artemisia vulgaris L. Aspidosperma quebracho-blanco Schltdl. Astracantha adscendens Boiss. & Hausskn. Atropa belladonna L. • • • • • • • • • Afin Albăstrea Amăreală Anason Angelică Anghinare Ardei rosu Armurariu Arnică ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 5 B Beta vulgaris var. rapa Dum. Betula lenta L. Boswellia sacra Flueck. Brassica juncea (L.) Czern. Brassica napus L. var. napus Brassica nigra (L.) W.D.J.Koch • Brândușă de toamnă • Brusture • Busuioc ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ C Calendula officinalis L. Camellia sinensis (L.) Kuntze var. sinensis Cannabis sativa L. Capsicum annuum L. Plante medicinale 6 Carica papaya L. (whole plant, flowers) Carica papaya L. (whole plant, fruits) Canarium indicum L. Carum carvi L. Castanea sativa Mill. Castilla elastica Cerv. Centaurium erythraea Rafn. Cerbera manghas L. Cerbera tanghin Hook. Cetraria islandica Acharius Chamaemelum nobile (L.) All. Chaerophyllum bulbosum L. Chelidonium majus L. Cicuta virosa L. Cinchona calisaya Wedd. Cinchona officinalis L. Plante medicinale 7 Cinnamomum aromaticum Nees Cinnamomum camphora (L.) J.Presl Cinnamomum verum J.Presl Citrullus colocynthis (L.) Schrad. Citrus aurantium L. Citrus limon (L.) Burm.f. Citrus bergamia Risso & Poit. Cnicus benedictus L. Cochlearia officinalis L. Cocos nucifera L. (1) Cocos nucifera L. (2) Coffea arabica L. Plante medicinale 8 Cola acuminata (P.Beauv.) Schott & Endl. Colchicum autumnale L. Commiphora myrrha (Nees) Engl. Conium maculatum L. Convallaria majalis L. Convolvulus scammonia L. Copaifera officinalis (Jacq.) L. Coriandrum sativum L. Crocus sativus L. Croton eluteria (L.) Sw. (1) Croton eluteria (L.) Sw. (2) Croton tiglium L. Plante medicinale 9 Cumimum cyminum L. Curcuma longa L. Curcuma zedoaria (Christm.) Roscoe Cydonia oblonga Mill. Cytisus scoparius (L.) Link • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Călin Castan sălbatic Cătină Cerențel Chimen Cicoare Cimbrișor de câmp Cimbru Cireș Ciuboțica cucului Ciulin Ciumăfaie Coacăz negru Coada calului Coada racului Coada șoricelului Coriandru Crețișoară Crețușcă Crușin ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 10 D Daemonorops draco (Willd.) Blume Daphne mezereum L. Datura stramonium L. Delphinium staphisagria L. Digitalis purpurea L. Dipterocarpus retusus Blume Dorema ammoniacum D.Don Dryopteris filix-mas (L.) Schott Duboisia myoporoides R.Br. • • • • Degețel roșu Dovleac Dracilă Dud ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 11 E Elaeis guineensis Jacq. Elettaria cardamomum (L.) Maton Elymus repens (L.) Desv. ex Nevski Erythroxylum coca Lam. Eucalyptus globulus Labill. Euphorbia resinifera O.Berg & C.F.Schmidt ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ F Fagus sylvatica L. Ferula gummosa Boiss. Ferula foetida Regel Ficus elastica Roxb. ex Hornem. Plante medicinale 12 Foeniculum vulgare Mill. Fraxinus ornus L. • • • • • Fasole Feciorică Fenicul Fragă de pădure Frasin ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ G Garcinia morella (Gaertn.) Desr. Gaultheria procumbens L. Gelsemium sempervirens (L.) J.St.-Hil. Gentiana lutea L. Glycyrrhiza glabra L. Gossypium barbadense L. Guaiacum officinale L. • Gălbenele • Ghimpe Plante medicinale • Ghințură ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ 13 H Hagenia abyssinica (Bruce) J.F.Gmel. Hamamelis virginiana L. Hevea brasiliensis (Willd. ex A.Juss.) Mull.Arg. Humulus lupulus L. Hydrastis canadensis L. Hyoscyamus niger L. • Hamei • Hrean ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ I Ilex paraguariensis A.St.-Hil. Illicium anisatum L. Indigofera suffruticosa Mill. Inula conyzae (Griess.) Meikle Plante medicinale 14 Inula helenium L. Ipomoea purga (Wender.) Hayne Iris germanica L. Iris germanica L. var. florentina Dykes Iris pallida Lam. • • • • • • Iarbă mare Ienupăr In Ipcărigea Isop Izmă ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ J Plante medicinale 15 Jateorhiza palmata (Lam.) Miers Juglans regia L. Juniperus communis L. Juniperus oxycedrus L. Juniperus sabina L. • Jaleș • Jneapăn ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 16 K Krameria lappacea (Dombey) Burdet & B.B.Simpson ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ L Lactuca virosa L. Laminaria cloustoni Landolphia comorensis (Boy.) K.Sch. var. florida (Benth.) K.Sch. Landolphia watsoniana Vogtherr Plante medicinale 17 Larix decidua Mill. Laurus nobilis L. Lavandula angustifolia Mill. Levisticum officinale W.D.J.Koch Linum usitatissimum L. Liquidambar orientalis Miller Lobelia inflata L. Lycopodium clavatum L. • • • • • • Lăcrămioară Lemn dulce Levănțică Limba mielului Lumânărica pământului Lumânărică ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ M Mallotus philippensis (Lam.) Mull.Arg. Malus domestica Borkh. Malva sylvestris L. Manihot esculenta Crantz Plante medicinale 18 Manihot glaziovii Müll.Arg. Marrubium vulgare L. Matelea denticulata (Vahl) Fontella & E.A.Schwarz Matricaria recutita L. Melaleuca leucadendra (L.) L. Melilotus officinalis Lam. Melissa officinalis L. Mentha piperita L. Mentha spicata L. var. crispata Schrad. Menyanthes trifoliata L. Myristica fragrans Houtt. Myroxylon balsamum (L.) Harms var. balsamum Plante medicinale 19 Myroxylon balsamum var. pereirae (Royle) Harms • • • • • • • • • • • • • Măceș Mac Magheran Mărul lupului Măselariță Mătăciune Mătrăgună Merișor Mesteacăn Molotru galben Mur Mușețel Muștar negru ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 20 N Nicotiana rustica L. Nigella sativa L. • Nalbă de pădure • Nalbă mare • Nuc ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ O Oenanthe aquatica (L.) Poir. Olea europaea L. Ononis spinosa L. Orchis militaris L. Plante medicinale 21 Oryza sativa L. • • • • Obligeană Odolean Omag Osul iepurelui ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ P Palaquium gutta (Hook.) Baill. Palaquium oblongifolium Burck Palaquium treubii Burck. Papaver rhoeas L. Papaver somniferum L. Paullinia cupana Kunth Petroselinum crispum (Mill.) Nyman ex A.W.Hill Peumus boldus Molina Plante medicinale 22 Payena leeri (Teijsm. & Binn.) Kurz Peucedanum ostruthium (L.) W. D. J. Koch Physostigma venenosum Balf. Picea abies (L.) H.Karst. Pilocarpus pennatifolius Lem. Pimenta dioica (L.) Merr. Pimpinella anisum L. Pimpinella saxifraga L. Pinus nigra Arnold Pinus sylvestris L. Piper angustifolium Lam. Piper cubeba L.f. Piper nigrum L. Piscidia piscipula (L.) Sarg. Pistacia lentiscus L. Platanthera bifolia (L.) Rich. Plante medicinale 23 Podophyllum peltatum L. Polygala senega L. Populus nigra L. Plop Potentilla erecta (L.) Raeusch. Protium icicariba DC. Prunus cerasus L. Prunus dulcis (Mill.) D.A.Webb var. amara Prunus laurocerasus L. Psychotria ipecacuanha (Brot.) Stokes [syn.: Cephaelis ipecacuanha (Brot.) A.Rich Pterocarpus marsupium Roxb. Pterocarpus santalinus L. fil. Punica granatum L. [branch in flower Punica granatum L. [fruit Plante medicinale • • • • • • • • • • • • Păducel Păpădie Pătlagină Pelin Pin Pir Plămânărică Plop negru Podbal Pojarniță Porumb Porumbar 24 ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Q Quassia amara L. Quercus lusitanica Lam. Quercus petraea (Matt.) Liebl. Quercus suber L. Quillaja saponaria Molina ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 25 R Rhamnus cathartica L. Rhamnus frangula Mill. Rhamnus purshiana (DC.) J.G.Cooper Rheum officinale Baill. Ricinus communis L. Rosa centifolia L. Rosmarinus officinalis L. Rubia tinctorum L. Rubus idaeus L. Ruta graveolens L. • • • • • • Răchitan Revent Roibă Roiniță Rostopască Roscuță de primăvară ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 26 S Saccharum officinarum L. Salvia officinalis L. Sambucus nigra L. Santalum album L. Sassafras albidum (Nutt.) Nees Schleichera oleosa (Lour.) Oken Schoenocaulon officinale (Schltdl. & Cham.) A.Gray ex Benth. Scopolia carniolica Jacq. Senna alexandrina Mill. Senna alexandrina Mill. Sesamum indicum L. Sinapis alba L. Plante medicinale 27 Smilax aristolochiifolia Mill. Strophanthus hispidus DC. Strychnos ignatii P.J.Bergius Strychnos nux-vomica L. Strychnos toxifera M.R.Schomb. ex Benth. Styrax benzoin Dryand. Symphytum officinale L. Syzygium aromaticum (L.) Merr. & L.M.Perry • • • • • • • • • • Salcie Salvie Săpunariță Scai vânăt Schinel Zmeur Soc Stejar Sulfină Sunătoare ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 28 Ș • Șovârv ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ T Tamarindus indica L. Tanacetum cinerariifolium (Trevir.) Sch.Bip. Tanacetum coccineum (Willd.) Grierson [syn.: Chrysanthemum Marschallii Aschers Tanacetum coccineum (Willd.) Grierson [syn.: Chrysanthemum roseum Web. & Mohr. Tanacetum parthenium (L.) Sch.Bip. Taraxacum officinale Weber ex F.H.Wigg. Tetraclinis articulata (Vahl) Mast. Theobroma cacao L. (leaf, flower) Theobroma cacao L. (fruit, seed) Thymus serpyllum L. Thymus vulgaris L. Tilia cordata Mill. Plante medicinale 29 Toxicodendron succedaneum (L.) Kuntze Trigonella foenum-graecum L. Tripleurospermum perforatum (Mérat) Laínz Triticum aestivum L. subsp. aestivum Tussilago farfara L. • • • • • • • • Talpa gâștei Tătăneasă Tei Traista ciobanului Trei frați pătați Trifoiște Troscot Turiță mare ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 30 Ț • Țintaură ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ U Uncaria gambir (W. Hunter) Roxb. Urceola elastica Roxb. Urginea maritima (L.) Baker • • • • Unguraș Urzică Urzică moartă Usturoi ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ V Valeriana officinalis L. Vanilla planifolia Jacks. Veratrum album L. Verbascum phlomoides L. Plante medicinale 31 Viola tricolor L. Viscum album L. Vitis vinifera L. • • • • Valeriană Verigariu Vâsc Volbură ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ W Willughbeia coriacea Wall. ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Plante medicinale 32 Z Zea mays L. Zingiber officinale Rosc. • Zămoșiță • Zmeur Vezi și • Listă de denumiri dacice de plante medicinale • Listă de plante toxice Bibliografie • Ion I. Băra, Petre Gh. Tarhon, Florin Floria - Plantele - izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993 • Illustrationes in: Franz Eugen Koehler: Koehlers Medizinal-Pflanzen in naturgetreuen Abbildungen und kurz erläuterndem Texte (1883-1914) Gera - Germania • Gr. Constantinescu, Să ne cunoaștem plantele medicinale, Editura medicală, București, 1986. Plante medicinale 33 Legături externe • Reguli și norme tehnice specifice privind calitatea semințelor și materialului săditor de plante cu destinație medicinală și aromatică, produse și comercializate pe teritoriul României [1] (ORDIN Nr. 564 din 29.08.2003 /Anexa nr. 1) • Wikia are un wiki despre: Plante medicinale References [1] http:/ / www. incs. ro/ anexa_1(564). htm 34 Listă de plante medicinale Listă de plante medicinale Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziția lor chimică au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară. Valoarea terapeutică a plantelor medicinale Valorea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relația dintre structura chimică a substanțelor active, numite și principii active, și acțiunea lor farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor medicinale au o compoziție chimică complexă începând de la 2-3 compuși până la 30-40 substanțe chimice identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca Claviceps, Papaver etc., explică și proprietățile farmacodinamice multiple ale uneia și aceeiași plante. Lucrurile se complică atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de "ceaiuri medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte forme farmaceutice complexe. Principalele plante medicinale Lista următoare cuprinde principalele plante medicinale ordonate alfabetic ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ A Abies alba Miller Abrus precatorius L. Acacia catechu (L.f.) Willd. Acacia senegal (L.) Willd. Listă de plante medicinale 35 Achillea millefolium L. Acokanthera abyssinica K.Schum. Aconitum ferox Wall. ex Ser. Aconitum napellus L. Acorus calamus L. Adonis vernalis L. Aethusa cynapium L. Agathis dammara (Lamb.) Rich. Agathosma betulina (P.J.Bergius) Pillans Alcea rosea L. Aloe succotrina Lam. Alpinia officinarum Hance Listă de plante medicinale 36 Althaea officinalis L. Anacardium occidentale L. Anacyclus pyrethrum (L.) Link Anamirta cocculus (L.) Wight & Arn. Angelica archangelica L. Anthemis arvensis L. Anthemis cotula L. Anthriscus sylvestris (L.) Hoffm. Arachis hypogaea L. Arctostaphylos uva-ursi (L.) Spreng. Areca catechu L. Arnebia densiflora Ledeb. Listă de plante medicinale 37 Arnica montana L. Artemisia absinthium L. Artemisia cina O.Berg Artemisia vulgaris L. Aspidosperma quebracho-blanco Schltdl. Astracantha adscendens Boiss. & Hausskn. Atropa belladonna L. • • • • • • • • • Afin Albăstrea Amăreală Anason Angelică Anghinare Ardei rosu Armurariu Arnică ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 38 B Beta vulgaris var. rapa Dum. Betula lenta L. Boswellia sacra Flueck. Brassica juncea (L.) Czern. Brassica napus L. var. napus Brassica nigra (L.) W.D.J.Koch • Brândușă de toamnă • Brusture • Busuioc ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ C Calendula officinalis L. Camellia sinensis (L.) Kuntze var. sinensis Cannabis sativa L. Capsicum annuum L. Listă de plante medicinale 39 Carica papaya L. (whole plant, flowers) Carica papaya L. (whole plant, fruits) Canarium indicum L. Carum carvi L. Castanea sativa Mill. Castilla elastica Cerv. Centaurium erythraea Rafn. Cerbera manghas L. Cerbera tanghin Hook. Cetraria islandica Acharius Chamaemelum nobile (L.) All. Chaerophyllum bulbosum L. Chelidonium majus L. Cicuta virosa L. Cinchona calisaya Wedd. Cinchona officinalis L. Listă de plante medicinale 40 Cinnamomum aromaticum Nees Cinnamomum camphora (L.) J.Presl Cinnamomum verum J.Presl Citrullus colocynthis (L.) Schrad. Citrus aurantium L. Citrus limon (L.) Burm.f. Citrus bergamia Risso & Poit. Cnicus benedictus L. Cochlearia officinalis L. Cocos nucifera L. (1) Cocos nucifera L. (2) Coffea arabica L. Listă de plante medicinale 41 Cola acuminata (P.Beauv.) Schott & Endl. Colchicum autumnale L. Commiphora myrrha (Nees) Engl. Conium maculatum L. Convallaria majalis L. Convolvulus scammonia L. Copaifera officinalis (Jacq.) L. Coriandrum sativum L. Crocus sativus L. Croton eluteria (L.) Sw. (1) Croton eluteria (L.) Sw. (2) Croton tiglium L. Listă de plante medicinale 42 Cumimum cyminum L. Curcuma longa L. Curcuma zedoaria (Christm.) Roscoe Cydonia oblonga Mill. Cytisus scoparius (L.) Link • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Călin Castan sălbatic Cătină Cerențel Chimen Cicoare Cimbrișor de câmp Cimbru Cireș Ciuboțica cucului Ciulin Ciumăfaie Coacăz negru Coada calului Coada racului Coada șoricelului Coriandru Crețișoară Crețușcă Crușin ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 43 D Daemonorops draco (Willd.) Blume Daphne mezereum L. Datura stramonium L. Delphinium staphisagria L. Digitalis purpurea L. Dipterocarpus retusus Blume Dorema ammoniacum D.Don Dryopteris filix-mas (L.) Schott Duboisia myoporoides R.Br. • • • • Degețel roșu Dovleac Dracilă Dud ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 44 E Elaeis guineensis Jacq. Elettaria cardamomum (L.) Maton Elymus repens (L.) Desv. ex Nevski Erythroxylum coca Lam. Eucalyptus globulus Labill. Euphorbia resinifera O.Berg & C.F.Schmidt ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ F Fagus sylvatica L. Ferula gummosa Boiss. Ferula foetida Regel Ficus elastica Roxb. ex Hornem. Listă de plante medicinale 45 Foeniculum vulgare Mill. Fraxinus ornus L. • • • • • Fasole Feciorică Fenicul Fragă de pădure Frasin ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ G Garcinia morella (Gaertn.) Desr. Gaultheria procumbens L. Gelsemium sempervirens (L.) J.St.-Hil. Gentiana lutea L. Glycyrrhiza glabra L. Gossypium barbadense L. Guaiacum officinale L. • Gălbenele • Ghimpe Listă de plante medicinale • Ghințură ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ 46 H Hagenia abyssinica (Bruce) J.F.Gmel. Hamamelis virginiana L. Hevea brasiliensis (Willd. ex A.Juss.) Mull.Arg. Humulus lupulus L. Hydrastis canadensis L. Hyoscyamus niger L. • Hamei • Hrean ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ I Ilex paraguariensis A.St.-Hil. Illicium anisatum L. Indigofera suffruticosa Mill. Inula conyzae (Griess.) Meikle Listă de plante medicinale 47 Inula helenium L. Ipomoea purga (Wender.) Hayne Iris germanica L. Iris germanica L. var. florentina Dykes Iris pallida Lam. • • • • • • Iarbă mare Ienupăr In Ipcărigea Isop Izmă ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ J Listă de plante medicinale 48 Jateorhiza palmata (Lam.) Miers Juglans regia L. Juniperus communis L. Juniperus oxycedrus L. Juniperus sabina L. • Jaleș • Jneapăn ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 49 K Krameria lappacea (Dombey) Burdet & B.B.Simpson ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ L Lactuca virosa L. Laminaria cloustoni Landolphia comorensis (Boy.) K.Sch. var. florida (Benth.) K.Sch. Landolphia watsoniana Vogtherr Listă de plante medicinale 50 Larix decidua Mill. Laurus nobilis L. Lavandula angustifolia Mill. Levisticum officinale W.D.J.Koch Linum usitatissimum L. Liquidambar orientalis Miller Lobelia inflata L. Lycopodium clavatum L. • • • • • • Lăcrămioară Lemn dulce Levănțică Limba mielului Lumânărica pământului Lumânărică ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ M Mallotus philippensis (Lam.) Mull.Arg. Malus domestica Borkh. Malva sylvestris L. Manihot esculenta Crantz Listă de plante medicinale 51 Manihot glaziovii Müll.Arg. Marrubium vulgare L. Matelea denticulata (Vahl) Fontella & E.A.Schwarz Matricaria recutita L. Melaleuca leucadendra (L.) L. Melilotus officinalis Lam. Melissa officinalis L. Mentha piperita L. Mentha spicata L. var. crispata Schrad. Menyanthes trifoliata L. Myristica fragrans Houtt. Myroxylon balsamum (L.) Harms var. balsamum Listă de plante medicinale 52 Myroxylon balsamum var. pereirae (Royle) Harms • • • • • • • • • • • • • Măceș Mac Magheran Mărul lupului Măselariță Mătăciune Mătrăgună Merișor Mesteacăn Molotru galben Mur Mușețel Muștar negru ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 53 N Nicotiana rustica L. Nigella sativa L. • Nalbă de pădure • Nalbă mare • Nuc ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ O Oenanthe aquatica (L.) Poir. Olea europaea L. Ononis spinosa L. Orchis militaris L. Listă de plante medicinale 54 Oryza sativa L. • • • • Obligeană Odolean Omag Osul iepurelui ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ P Palaquium gutta (Hook.) Baill. Palaquium oblongifolium Burck Palaquium treubii Burck. Papaver rhoeas L. Papaver somniferum L. Paullinia cupana Kunth Petroselinum crispum (Mill.) Nyman ex A.W.Hill Peumus boldus Molina Listă de plante medicinale 55 Payena leeri (Teijsm. & Binn.) Kurz Peucedanum ostruthium (L.) W. D. J. Koch Physostigma venenosum Balf. Picea abies (L.) H.Karst. Pilocarpus pennatifolius Lem. Pimenta dioica (L.) Merr. Pimpinella anisum L. Pimpinella saxifraga L. Pinus nigra Arnold Pinus sylvestris L. Piper angustifolium Lam. Piper cubeba L.f. Piper nigrum L. Piscidia piscipula (L.) Sarg. Pistacia lentiscus L. Platanthera bifolia (L.) Rich. Listă de plante medicinale 56 Podophyllum peltatum L. Polygala senega L. Populus nigra L. Plop Potentilla erecta (L.) Raeusch. Protium icicariba DC. Prunus cerasus L. Prunus dulcis (Mill.) D.A.Webb var. amara Prunus laurocerasus L. Psychotria ipecacuanha (Brot.) Stokes [syn.: Cephaelis ipecacuanha (Brot.) A.Rich Pterocarpus marsupium Roxb. Pterocarpus santalinus L. fil. Punica granatum L. [branch in flower Punica granatum L. [fruit Listă de plante medicinale • • • • • • • • • • • • Păducel Păpădie Pătlagină Pelin Pin Pir Plămânărică Plop negru Podbal Pojarniță Porumb Porumbar 57 ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Q Quassia amara L. Quercus lusitanica Lam. Quercus petraea (Matt.) Liebl. Quercus suber L. Quillaja saponaria Molina ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 58 R Rhamnus cathartica L. Rhamnus frangula Mill. Rhamnus purshiana (DC.) J.G.Cooper Rheum officinale Baill. Ricinus communis L. Rosa centifolia L. Rosmarinus officinalis L. Rubia tinctorum L. Rubus idaeus L. Ruta graveolens L. • • • • • • Răchitan Revent Roibă Roiniță Rostopască Roscuță de primăvară ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 59 S Saccharum officinarum L. Salvia officinalis L. Sambucus nigra L. Santalum album L. Sassafras albidum (Nutt.) Nees Schleichera oleosa (Lour.) Oken Schoenocaulon officinale (Schltdl. & Cham.) A.Gray ex Benth. Scopolia carniolica Jacq. Senna alexandrina Mill. Senna alexandrina Mill. Sesamum indicum L. Sinapis alba L. Listă de plante medicinale 60 Smilax aristolochiifolia Mill. Strophanthus hispidus DC. Strychnos ignatii P.J.Bergius Strychnos nux-vomica L. Strychnos toxifera M.R.Schomb. ex Benth. Styrax benzoin Dryand. Symphytum officinale L. Syzygium aromaticum (L.) Merr. & L.M.Perry • • • • • • • • • • Salcie Salvie Săpunariță Scai vânăt Schinel Zmeur Soc Stejar Sulfină Sunătoare ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 61 Ș • Șovârv ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ T Tamarindus indica L. Tanacetum cinerariifolium (Trevir.) Sch.Bip. Tanacetum coccineum (Willd.) Grierson [syn.: Chrysanthemum Marschallii Aschers Tanacetum coccineum (Willd.) Grierson [syn.: Chrysanthemum roseum Web. & Mohr. Tanacetum parthenium (L.) Sch.Bip. Taraxacum officinale Weber ex F.H.Wigg. Tetraclinis articulata (Vahl) Mast. Theobroma cacao L. (leaf, flower) Theobroma cacao L. (fruit, seed) Thymus serpyllum L. Thymus vulgaris L. Tilia cordata Mill. Listă de plante medicinale 62 Toxicodendron succedaneum (L.) Kuntze Trigonella foenum-graecum L. Tripleurospermum perforatum (Mérat) Laínz Triticum aestivum L. subsp. aestivum Tussilago farfara L. • • • • • • • • Talpa gâștei Tătăneasă Tei Traista ciobanului Trei frați pătați Trifoiște Troscot Turiță mare ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 63 Ț • Țintaură ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ U Uncaria gambir (W. Hunter) Roxb. Urceola elastica Roxb. Urginea maritima (L.) Baker • • • • Unguraș Urzică Urzică moartă Usturoi ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ V Valeriana officinalis L. Vanilla planifolia Jacks. Veratrum album L. Verbascum phlomoides L. Listă de plante medicinale 64 Viola tricolor L. Viscum album L. Vitis vinifera L. • • • • Valeriană Verigariu Vâsc Volbură ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ W Willughbeia coriacea Wall. ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓ Listă de plante medicinale 65 Z Zea mays L. Zingiber officinale Rosc. • Zămoșiță • Zmeur Vezi și • Listă de denumiri dacice de plante medicinale • Listă de plante toxice Bibliografie • Ion I. Băra, Petre Gh. Tarhon, Florin Floria - Plantele - izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993 • Illustrationes in: Franz Eugen Koehler: Koehlers Medizinal-Pflanzen in naturgetreuen Abbildungen und kurz erläuterndem Texte (1883-1914) Gera - Germania • Gr. Constantinescu, Să ne cunoaștem plantele medicinale, Editura medicală, București, 1986. Legături externe • Reguli și norme tehnice specifice privind calitatea semințelor și materialului săditor de plante cu destinație medicinală și aromatică, produse și comercializate pe teritoriul României [1] (ORDIN Nr. 564 din 29.08.2003 /Anexa nr. 1) • Wikia are un wiki despre: Plante medicinale Abiu 66 Abiu Abiu Abiu Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Ericales Sapotaceae Pouteria 'P. caimito' Nume binomial Pouteria caimito Radlk. Abiu (Pouteria caimito) este un pom fructifer tropical din familia Sapotaceae și este inrudit cu speciile sapodilla, canistel si mamey. Caracteristici Arborele cu coroană piramidală sau sferică are o înălțime de 10 m, dar poate atinge chiar și 35 m în situații favorabile. Scoarța secretă latex de culoare albă sau roșiatică. Frunzele dispuse alternativ prezintă forme variate, fiind ovale, obovale sau eliptice, și au o lungime de 10-20 cm. Florile, singulare sau grupate câte 2-5, sunt cilindrice, albe sau verzui, de 4-8 mm si au 4 sau 5 lobi. Fructul are formă rotundă până la ovală, uneori ușor ascuțită. Fructul, când încă nu este copt, prezintă puf pe coaja, care devine apoi netedă, de culoare galben pal când acesta este copt. Pulpa fructului este albă, translucidă, mucilaginoasă, parfumată, cu textură cremoasă și este descrisă ca având o aroma dulce cu o notă de caramel. In interior se găsesc 1-4 semințe maronii, alungite. Când încă nu este complet copt, fructul are un gust astringent și o consistență gumată, datorită conținutului natural de latex. Abiu 67 Origine și arie de răspândire Abiu își are originea pe cursul superior al Amazonului. Arborele crește sălbatic pe coastele estice mai joase ale Anzilor din sud-vestul Venezuelei până în Peru. Este întâlnit adesea și în Brazilia, în Pará. De mulți ani crește și în Trinidad. Cultivare și utilizare Cel mai adesea, abiu este consumat proaspăt și de preferință răcit. Se taie în două și se scobește cu o linguriță pulpa, evitând contactul pielii cu latexul eliminat. În Columbia se obișnuiește a se unge buzele înainte de consumul fructului, pentru ca latexul sa nu se lipeasca de ele. În Peru se prepară și inghețată din fructele de abiu. Lemnul de abiu este dens si tare, fiind valorificat în construcții. Și în medicină se cunosc aplicații. În Brazilia, pulpa mucilaginoasă este consumată pentru a ameliora tusea, bronșita sau alte afecțiuni pulmonare. Latexul conținut se administreaza ca vermifug și purgativ și se aplică pe abcese. Bibliografie • Morton, J. 1987. Abiu. p. 406–408. In: Fruits of warm climates. Julia F. Morton, Miami, FL. Legături externe • en Abiu at Horticulture and Landscape Architecture|Purdue University [1] • en Abiu at Trade Winds Fruit [2] References [1] http:/ / www. hort. purdue. edu/ newcrop/ morton/ abiu. html [2] http:/ / www. tradewindsfruit. com/ abiu. htm Abrus precatorius 68 Abrus precatorius Abrus precatorius (ochiul crabului) Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Trib: Gen: Specie: Magnoliopsida Fabales Fabaceae Faboideae Abreae Abrus precatorius Nume binomial Abrus precatorius L., 1753 Abrus precatorius, numită și ochiul crabului, este o legumă cu frunze lungi penate. Semințele sunt adesea folosite ca mărgele și pentru confectionarea de instrumente de percuție. Sămânța este foarte otrăvitoare, dar dacă este înghițită crudă și nesfărâmată nu va produce niciun rău. Abrus precatorius 69 Toxina prezentă în Abrus precatorius, numită abrină, este foarte apropiată de cea prezentă în ricin. Este o proteină dimerică alcătuită din subunitățile A si B. Intrarea abrinei în celule este facilitată de fixarea lanțului B de anumite proteine transportoare situate la nivelul membranei celulare. În interiorul celulei lanțul A oprește sinteza proteică prin inactivarea subunității 26S al ribozomului. O moleculă de abrină va inactiva până la 1500 ribozomi pe secundă. Simptomele otrăvirii cu abrină sunt identice cu cele ale otrăvirii cu ricină, excepție făcând doza letală care pentru ricină este de aproximativ 75 de ori mai mare decât cea pentru abrină. O cantitate circulantă de abrină de mai puțin de 3 μg (micrograme) poate fi letală. Semințele de Abrus precatorius sunt foarte apreciate în bijuteriile populare pentru culorile lor strălucitoare. O treime din boabă, care conține hilumul (cicatricea de atașare), este neagră, pe când restul este roșu intens, sugerând o buburuză. A face bijuterii cu aceste semințe este periculos deoarece au fost cazuri de moarte în somn prin înghițirea unor semințe foarte mici. În China este considerat de mult timp drept Abrus precatorius din lucrarea Plantele medicinale ale lui Köhler un simbol al iubirii. Acacia catechu Acacia catechu Clasificare științifică Acacia catechu 70 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Specie: Magnoliopsida Fabales Fabaceae Mimosoideae Acacia catechu Nume binomial Acacia catechu (L.) Willd., Oliv. Acacia catechu este un copac foios cu țepi ce crește până la 15m în înălțime. Este denumit și Catechu, Cachou, sau Cutch negru. Este înâtlnit în Asia, China, India și zona Oceanului Indian. Folosit în Mâncare Semințele lui sunt o bună sursă de proteine. Nutreț Ramuri ale copacului sunt des tăiate pentru capre. Lemn Este folosit adesea pentru făcut focul și este considerat foarte valoros în industria de mobilier și accesorii. Are o densitate aproximativă de 0,88 g/cm³. Alte întrebuințări Lemnul din miez este folosit la vopsit, tăbăcit pielea, în medicină și este folosit ca regulator vâscos pentru forările de petrol. Mod de cultivare Pomul se înmulțește prin semințe, care sunt întâi înmuiate în apă fierbinte. După 6 luni de îngrijire în pepinieră, poate fi mutat afară. Acacia senegal 71 Acacia senegal Acacia senegal Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Specie: Magnoliopsida Fabales Fabaceae Mimosoideae Acacia senegal Nume binomial Acacia senegal ((L.) Willd.) Acacia senegal este un mic acacia foios mai cunoscut sub numele Rudrasksha, Acacia de cauciuc, Copac arabic de cauciuc, Copac senegalez de cauciuc. Este originar din zona semideșertică a Africii sub Sahara, ca și din Oman, Pakistan și nord-vestul Indiei. Copacii din această specie cresc între 5-12 m, cu un trunchi în diametru de până la 30 cm. Acacia senegal 72 Furaj Scoarța nouă este utilizată în special ca furaj. Mâncare Semințele uscate sunt comestibile. Cauciuc arabic Acacia senegal produce cauciuc arabic, care este folosit ca adititiv în mâncare, cosmetică și la meșteșuguri. Cauciucul este selecționat din tăieturile din scoarță, și un singur copac poate produce 200-300 grame. 70% din procentul de cauciuc arabic este produs în Sudan. Uz medicinal Cauciucul este folosit pentru tratarea pielii inflamate. Este folosit ca astringent, fiind bun în tratarea sângerării, bronșitei și a unor infecții ale tractului respirator. Frânghii Din rădăcinile care sunt aproape de suprafață se fabrică frânghii și corzi foarte rezistente. Și scoarța copacului este folosită în același scop. Lemn Lemnul este folosit pentru unelte. Acokanthera abyssinica 73 Acokanthera abyssinica Acokanthera schimperi Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Gentianales Apocynaceae Acokanthera schimperi Nume binomial Acokanthera schimperi (A.DC.) Oliv. Acokanthera abyssinica, cunoscută sub numele de Acokanthera schimperi este o plantă medicinală originară din Africa. Aconitum ferox 74 Aconitum ferox Aconitum ferox Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Ranunculales Ranunculaceae Aconitum ferox Nume binomial Aconitum ferox Wall. ex Ser. (1823) Aconitum ferox este o specie din genul Aconitum, familia Ranunculaceae. Este cunoscută și ca aconit indian. Este întâlnit extrem de des în Sandakphu, care este cel mai înalt punct din dealurile Darjeeling. Aconitum napellus 75 Aconitum napellus Aconitum napellus Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Ranunculales Ranunculaceae Aconitum napellus Nume binomial Aconitum napellus L. Aconitum napellus este o specie de omag din familia Ranunculaceae, nativă din vestul și centrul Europei. Caracteristici Este o plantă perenă ce crește până la 1m înălțime, cu frunze și tulpini fără "perișori". Frunzele sunt rotunde, 5-10cm diametrul lor, divizate palmat în 5 până la 7 segmente lobate. Florile sunt purpuriu închis, subțiri de forma unor căști de înălțime 1-2cm. Subspecii Nouă subspecii sunt acceptate de Flora Europaea: • • • • Aconitum napellus subsp. napellus. Anglia sud-vestică. Aconitum napellus subsp. corsicum (Gáyer) W.Seitz. Corsica. Aconitum napellus subsp. firmum (Rchb.) Gáyer. Europa centrală și de est. Aconitum napellus subsp. fissurae (Nyár.) W.Seitz. Balcanii și Rusia sud-vestică Aconitum napellus • • • • • Aconitum napellus subsp. hians (Rchb.) Gáyer. Europa centrală. Aconitum napellus subsp. lusitanicum Rouy. Europa sud-vestică. Aconitum napellus subsp. superbum (Fritsch) W.Seitz. Balcanii de vest. Aconitum napellus subsp. tauricum (Wulfen) Gáyer. Alpii estici, carpații sudici. Aconitum napellus subsp. vulgare (DC.) Rouy & Foucaud. Alpii, Pirineii, Spania de nord. 76 Plantele native din Asia și America de nord trecute înainte ca A.napellus sunt acum tratate ca specii diferite. Plantele sunt cultivate în grădini în zonele temperate pentru inflorescențele lor asemănătoare cu niște țepi ce înfloresc la începutul verii și pentru frunzișul lor atractiv. Utilizare Ca celelalte specii din gen, este foarte otrăvitoare, generând într-atât de multă otravă cardiacă încât să poată fi folosită în timpuri vechi pentru a unge vârful sulițelor și al săgeților. A fost folosit în etno-medicină în concentrații scăzute în medicina tradițională chineză pentru a trata "răceala", în general "nebunia" și "deficiența Yang". Aconite este un medicament homeopat făcut din Aconitum napellus. Afin Afin Vaccinium myrtillus Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Ericales Ericaceae Vaccinium V. myrtillus Afin Afinul (nume științific Vaccinium myrtillus L., denumire populară: afin, afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară.). Afinul american (cranberry, bog-berry, fen-berry etc.) are denumirea latină: Vaccinium oxycoccus. 77 Descrierea speciei Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe. Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte 1-2 la axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie. Fructul este numit afină și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă sau albastru-brumărie, de formă rotundă, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrișor. Înmulțire Se poate înmulți prin însămânțare sau prin butași, obținuți din ramurile laterale care se înrădăcinează în turbă cu amestec de nisip. Pentru aceasta trebuie asigurată o umiditate moderată și o temperatură de 18 – 25 °C. Arealul de răspândire Crește în regiunile alpine pînă la altitudinea de 2000-2500 m, mai ales pe versanții umbriți și umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stîncării și pe soluri silicoase. Organe folosite în scopuri medicale Frunzele și fructele - (Folia et fructus vaccini myrtilis). • Folium Myrtilli - frunza • Fructus Myrtilli - fructul Recoltare Momentul recoltării Fructele afinului • Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în timpul verii până în toamnă, în perioada mai-septembrie, după care se usucă la umbră împreună cu ramurile, în locuri bine aerisite. • Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie - septembrie, consumându-se fie uscate fie proaspete. Moduri de recoltare • Pentru recoltarea afinelor se folosește un „pieptene” alcătuit din sârme de oțel paralele, situate la distanța "D" între ele, fixate într-un mâner, înclinate astfel încât afinele recoltate să se strângă la baza instrumentului (adica spre mâner). Distanța "D" este foarte importantă. Dacă sârmele sunt prea rare, afinele vor cădea printre sârme, dacă sârmele sunt prea dese, vor jumuli și frunze și ramuri, distrugând tufa de afin. Bineînțeles sârmele sunt rotunjite la capătul liber. • Fructele se desprind de frunze prin scufundarea într-un vas cu apă, se zvântă la soare și se așază pe policioare de plasă. Se depozitează în încăperi aerisite, fără praf, încălzite, smochinându-se. Se mută ulterior în pungi sau Afin săculeți de hârtie. 78 Principii active • Frunzele conțin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină. • Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic). Indicații terapeutice Frunzele și fructele de afin au proprietăți astringente datorită taninului. Au activitate antibacteriana, modificând favorabil flora patogenă intestinală, și antidiareică. Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentație sau de putrefacție), parazitoze intestinale, infecții urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) și diuretic precum și în reumatism, afecțiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulcerații cronice sângerânde. Frunzele intră în compoziția ceaiului dietetic. Afinele sunt folosite la obținerea afinatei, o băutură alcoolică destul de apreciată, sau la prăjituri și alte dulciuri. Mod de utilizare Se pot folosi următoarele preparate: 1. Infuzie din frunze, care se obține din frunze, punând 2 lingurițe la 500 ml apă clocotită. Se beau 2-3 căni de infuzie călduță, fracționat în 3 reprize, în decursul unei zile (1 litru pe zi). 2. Decoct din frunze - 500 ml/zi în trei reprize. 3. Suc de fructe. 4. Decoct de fructe. Imagini Afin Afin Afin Afin în perioada de înflorire Afin 79 Vezi și • Lista fructelor Bibliografie • Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1 • Milea Preda, Dicționar dendrofloricol, Editura Științifică și Enciclopedică , București, 1989 ISBN 973-23-0033-4 Legături externe • Afinul (Vaccinium myrtillus L.) [1] References [1] http:/ / selene. ro/ articole/ afinul Agriș Acest articol se referă la o specie de plante. Pentru alte sensuri, vezi Agriș (dezambiguizare). Agriș Ribes-uva-crispa, sin. Ribes grossularia Clasificare științifică Agriș 80 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Saxifragales Grossulariaceae Ribes Grossularia Nume binomial Ribes uva-crispa L (1753) Agrișul (Ribes uva-crispa, sin. Ribes grossularia) este o specie de plante din familia Grossulariaceae. Este un arbust înalt de 60 - 150 cm, cu ramurile arcuite, prevăzute cu ghimpi. Fructul (agrișa) este o bacă falsă, mică, ovoidală sau sferică, de culoare verde, gălbuie sau roșiatică, cu multe semințe, cu gust dulce-acrișor. Se cultivă în regiuni deluroase. Se consumă în stare proaspătă sau în industria alimentară. În scopuri medicinale se folosește fructul recoltat când este copt.[1] Componenți principali Acizi: malic, citric, tartric; viaminele A, B1, B2, C și P; săruri minerale: sodiu, calciu, fosfor, potasiu și fier.[1] Agriș Proprietăți - antigutos - diuretic - laxativ[1] Vezi și • Lista fructelor Note [1] Terapia naturistă (pag. 80), Ecaterina D, Răducanu D. Ed. Științifică București 1992 Albăstrea 81 Albăstrea Centaurea cyanus Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Centaurea ''C. cyanus'' Nume binomial ''Centaurea cyanus'' L., 1753 Albăstreaua (Centaurea cyanus) este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5—1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, ce crește în Europa. Albăstrea 82 Denumiri populare Albăstreaua este denumită și albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, clopoțel, floare-vânătă, floarea paiului, iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă[1]. Numele de „Albăstrea” este uneori eronat folosit și pentru Cicoare. Caractere morfologice • Tulpina este verde, muchiată, simplă sau ramificată[2] . • Frunzele sunt alterne, liniare, lungi pînă la 8—9 cm și înguste doar de 4—9 mm, alburii datorită perilor mătăsoși[2]. • Florile sunt albastre, grupate în antodii globuloase terminale; deși toate sunt tubuloase, ele sînt diferențiate și anume 7—12 marginale, sterile, cu formă de pâlnie și alte numeroase interne, fertile, mai mici, și cu nuanțe spre violaceu[2]. Florile sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dințisori bruni. Florile marginale sunt mai de dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinți. Florile centrale sunt mai mici. • Fructele sunt mici achene (3 mm), cu papus[2]. Compoziție chimică Compoziție chimică: poliene (centaur X), poliene (centaur Y); substanțe amare: centaurina (cnicina); un glicozid: cicorina, mucilagii, tanin, un antocian glicozidic: cianina, antocianidine, săruri de potasiu și mangan[2]. Substanțele active importante: centaurina, pelargonină, cianină, tanin[1]. Utilizare Albăstrelele se folosesc, în principal, în tratametele legate de inflamațile ochilor, în conjuctivite, în inflamații ale ploapelor[1]. Preparatele din albăstrele se folosesc și ca diuretic. Potrivit specialiștilor, produsul terapeutic pe bază de albăstrele, acționează pe trei direcții: calmant, diuretic, astringent[1]. Albăstrea 83 Note [1] Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-766-08-1 [2] Albastrele (Centaurea cyanus L.) (http:/ / selene. ro/ articole/ albastrele) accesat 2010-03-19 Bibliografie • Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1 Legături externe • ro Albastrele (Centaurea cyanus L.) (http://selene.ro/articole/albastrele) • en Flora Europaea: Centaurea cyanus (http://rbg-web2.rbge.org.uk/cgi-bin/nph-readbtree.pl/ feout?FAMILY_XREF=&GENUS_XREF=Centaurea&SPECIES_XREF=cyanus&TAXON_NAME_XREF=& RANK=) • en UK Biodiversity Action Plan: Centaurea cyanus (http://www.ukbap.org.uk/UKPlans.aspx?ID=198) Aloe vera Aloe vera A. vera crescută în Arubal; în medalion, detaliu al florii. Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Liliopsida Asparagales Asphodelaceae Aloe A. vera Nume binomial Aloe vera 84 Aloe vera (L.) Burm.f. Aloe vera este o specie de plantă suculentă originară din Africa de Sud, Madagascar și peninsula Arabică. Specia nu prezintă populații naturale, deși alte aloe sunt prezente în Africa de nord."[1] Specia este adesea folosită în fitoterapie de la începutul secolului I e.n., fiind menționată în Noul Testament (Ioan 19:39 Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe.... ).[2] Totuși, nu este clar dacă termenul aloe descris în Biblie se referă la A. vera. Extractele de A. vera sunt folosite pe scară largă în cosmetică și medicina alternativă, susținându-se că au proprietăți de reîntinerire, vindecare sau analgezice.[3][4][5] Nu există, însă, dovezi științifice clare ale eficienței sau ale siguranței folosirii de extract de A. vera în scopuri cosmetice sau medicale, iar dovezile care apar sunt adesea contrazise de alte studii.[6][7][8][9] Există doar câteva dovezi preliminare că extractele de A. vera ar putea fi utile în tratamentul diabetului și în cazul nivelului ridicat de lipide în organismul uman.[8] Aceste efecte pozitive par a se datora prezenței unor compuși cum ar fi manan, antrachinonă și lectine.[8][10][11] Note [1] Akinyele BO, Odiyi AC (2007) Comparative study of the egetative morphology and the existing taxonomic status of Aloe vera L. Journal of Plant Sciences 2(5):558–563. [2] „ Ioan 19:39 (http:/ / www. crestinism-ortodox. ro/ html/ index. html)”. crestinism-ortodox.ro. . Accesat la 2008-10-28. [3] „ Forever Living Website (http:/ / www. foreverliving. com)”. . Accesat la 2008-06-23. [4] „ Miracle of Aloe (http:/ / www. miracleofaloe. com)”. . Accesat la 2008-06-23. [5] „ Aloe Vera Australia (http:/ / www. aloevera. com. au/ )”. . Accesat la 2008-06-23. [6] Ernst E (November 2000). „Adverse effects of herbal drugs in dermatology”. The British journal of dermatology 143 (5): 923–9. doi: 10.1046/j.1365-2133.2000.03822.x (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1046/ j. 1365-2133. 2000. 03822. x). PMID 11069498 (http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ pubmed/ 11069498). [7] Marshall JM (2000) Aloe vera gel: what is the evidence? Pharm J 244:360–362. [8] Boudreau MD, Beland FA (April 2006). „An evaluation of the biological and toxicological properties of Aloe barbadensis (miller), Aloe vera”. Journal of environmental science and health. Part C, Environmental carcinogenesis & ecotoxicology reviews 24 (1): 103–54. doi: 10.1080/10590500600614303 (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1080/ 10590500600614303). PMID 16690538 (http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ pubmed/ 16690538). [9] Vogler BK, Ernst E (October 1999). „ Aloe vera: a systematic review of its clinical effectiveness (http:/ / openurl. ingenta. com/ content/ nlm?genre=article& issn=0960-1643& volume=49& issue=447& spage=823& aulast=Vogler)”. The British journal of general practice : the journal of the Royal College of General Practitioners 49 (447): 823–8. PMID 10885091 (http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ pubmed/ 10885091). PMC 1313538 (http:/ / www. pubmedcentral. nih. gov/ articlerender. fcgi?tool=pmcentrez& artid=1313538). . [10] King GK, Yates KM, Greenlee PG, et al (1995). „The effect of Acemannan Immunostimulant in combination with surgery and radiation therapy on spontaneous canine and feline fibrosarcomas”. Journal of the American Animal Hospital Association 31 (5): 439–47. PMID 8542364 (http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ pubmed/ 8542364). [11] Eshun K, He Q (2004). „Aloe vera: a valuable ingredient for the food, pharmaceutical and cosmetic industries--a review”. Critical reviews in food science and nutrition 44 (2): 91–6. PMID 15116756 (http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ pubmed/ 15116756). Legături externe • Aloe vera, planta sănătății (http://www.evz.ro/detalii/stiri/aloe-vera-planta-sanatatii-970407.html), 8 martie 2012, Liviu Cojan, Evenimentul zilei Amărala 85 Amărala Polygala Polygala vulgaris Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Fabales Polygalaceae Polygala Nume binomial Polygala L. Polygala L., (cunoscut și sub numele de poligală, amăreală, șopârliță, șerpăriță sau șerpânță), este un gen de plante originar din Europa, Africa de Sud, Australia. Genul Polygala, aparținând familiei Polygalaceae, cuprinde aproximativ 500 specii de plante perene, erbacee, arbuști sau semiarbuști. Amărala 86 Specii Specii de poligală • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Polygala alba Polygala alpestris Polygala amara Polygala amarella Polygala apopetala Polygala arillata Polygala calcarea Polygala chamaebuxus Polygala comosa Polygala cowellii Polygala lutea Polygala major Polygala myrtifolia Polygala nicaeensis Polygala paucifolia Polygala senega Polygala serpyllifolia Polygala tenuifolia Polygala vayredae Polygala virgata Polygala vulgaris Anason 87 Anason Anason Anason Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Apiales Apiaceae Pimpinella Nume binomial Pimpinella anisum L. Anasonul (Pimpinella anisum) este o plantă medicinală, aparținând familiei Apiaceae, foarte des utilizată. Descriere Anasonul este o plantă anuală aromatică, erbaceee, putând atinge o înălțime de 60 - 80 cm. Perioada de înflorire este iunie - septembrie. Frunzele sunt puține și rare. Florile mici și albe sunt produse în umbele dense. Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfârșitul lui august până la sfârșitul lui septembrie. Caracteristici • Rădăcina este pivotantă, relativ slab dezvoltată. • Tulpina este erectă, glabră, striată, ramificată în partea superioară, ramificațiile terminîndu-se cu inflorescențe. • Frunzele sunt diferențiate după etaj; cele 2—3 frunze inferioare dispuse altern sunt întregi, lung pețiolate, ovate, cu margine dințată; cele superioare de asemenea puține, sesile, de 2—3 ori penat sectate, cu foliole liniar lanceolate. Anason • Florile sunt dispuse în 7—15 umbele compuse, fără involucru, cu câte 5—15 flori, lipsite de caliciu, 5 petale albe ciliate pe margine, în vârf cu un lobușor îndoit spre interior, lungi de 1—5 mm. • Fructele sunt diachene mărunte, ovoide, cu jumătățile greu separabile, cu câte 5 coaste puțin proeminente, de culoare mai deschisă. 88 Utilizări Anasonul, ca plantă medicinală, are multe proprietăți, multe dintre care sunt neconfirmate: • Se folosește la tratarea anumitor afecțiuni digestive ( în special ale intestinului) și respiratorii; • Afecțiuni ale căilor urinare; • Slab efect laxativ. Legături externe • Anasonul (www.medicina-naturista.ro) [1] • Anason (Pimpinella anisum L.) [2] References [1] http:/ / www. medicina-naturista. ro/ plante/ plante-medicinale-de-la-a-la-l/ anasonul. html [2] http:/ / selene. ro/ articole/ anason Anemone ranunculoides Anemone ranunculoides este o floare solitară cu tulpina aeriană neramificată și o tulpină subterană de tipul rizom, care dă naștere la tulpinile aeriene neramificate. Descrierea plantei La baza acestei plante se găsesc 3 bractee sesile (fără pețiol), care sunt palmat-sectate. În ceea ce privește floarea, aceasta este hermafrodită (bisexuată) cu simetrie actinomorfă sau radiară, prezentând un înveliș simplu. Perigonul este petaloid alcătuit din 5 tepale libere (dialitepal); androceul florii este dialistemon, fiind alcătuit din numeroase stamine libere. Gineceul este apocarp, aflat în poziție superioară față de receptacul și compus din numeroase carpele libere, care dau naștere la fructul "polinuculă". Angelică 89 Angelică Angelica (Angelica archangelica) este o plantă erbacee din familia Apiaceae (Umbelliferae). Alte denumiri: Angelica officinalis, Archangelica officinalis. Denumiri populare: anghelică, angelină, antonică, buciniș, cucută mare. Descriere botanică Plantă erbacee cu rizom gros, napiform, din care pornesc rădăcini adventive lungi. Tulpina robustă, cilindrică, striată fin (până la 300 cm). Frunze mari, lungi (60–90 cm), cu teacă mare, umflată și striată. Flori alb–verzui, grupate în umbele mari, globuloase. Fructe diachene elipsoidale. Răspândire: spontană în etajul montan și subalpin. Preferă locuri umede și stâncoase. Angelica archangelica Părți utilizate Planta trebuie uscată imediat după recoltare! Este utilizabilă doar timp de un an după recoltare! Rizomii cu rădăcini se recoltează la sfârșitul verii – începutul toamnei (lunile august, septembrie, octombrie în al doilea an de cultură) sau primăvara (martie-aprilie). Frunzele se recoltează în lunile iunie – iulie. Tulpinile tinere: iunie, iulie. Florile și fructele: iulie. Legături externe • Angelica archangelica L. {A. officinalis Mnch.) [1] References [1] http:/ / selene. ro/ articole/ angelica Anghinare 90 Anghinare Anghinare Anghinare gata pentru preparare Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Cynara ''C. scolymus'' Nume binomial ''Cynara scolymus'' L., 1753 Anghinarea (Cynara scolymus) este o specie de plante erbacee perenă, din familia compozitelor, genul Cynara, care înflorește vara—toamna, originară din regiunea mediteraneeană, cultivându-se pentru solzii cărnoși ai inflorescenței și pentru receptaculii florali care sunt comestibili. Anghinare 91 Caractere morfologice • Tulpina este dreaptă și ramificată. • Frunzele sunt mari spinoase, de culoare verde-albicioasă pe dos. • Florile sunt roșii-violacee dispuse în capitule mari (circa 14 cm lățime), receptacul mărit și cărnos, comestibil, sepale late, îngroșate, la bază fără spini[1]. Înmulțire Înmulțirea se face prin însămânțare, în răsadnițe semicalde, în februarie, iar în aprilie se plantează afară sau prin divizare, după înflorire. Cer un sol bogat, luto-humos, poziție însorită. Iarna se protejează de ger[1]. Substanțe active importante Anghinare conține cinarină, oxidaze, polifenoli, flavone, vitaminele A, B, C, mangan, fosfor, fier, lipide, zaharuri[2]. Utilizare Anghinarea se folosește în gastronomie, în terapii, dar poate fi întâlnită și ca plantă ornamentală[2]. Bulbul florii , se foloseste cu un succes aparte in Spania si Italia in gastronomie. In Sicilia, in Italia, exista chiar o sarbatoare inchinata anghinarii , unde se mananca doar mancaruri preparate cu anghinare, zeci de tipuri de preparare. In Spania, si mai ales in regiunea de Navarra , perioada recoltarii bulbului de anghinare si a altor verdeturi ale aceluiasi anotimp se considera sarbatoare a regiunii de Navarra , iar toate mancarurile preparate in restaurate si in casele din Navarra se fac cu respectivele verdeturi , printre care anghinarea este un ingredient principal. Anghinarea are un conținut ridicat de ulei, care poate fi folosit drept combustibil-alternativă, pentru centralele termice[3]. În medicina naturistă, la prepararea produselor naturale pe bază de anghinare, se utilizează rădăcinile de anghinare și frunzele de anghinare. Toate aceste produse sunt considerate remedii naturale excelente în tratarea și vindecarea diverselor afecțiuni ca de exemplu: afecțiuni hepatice, afecțiuni ale circulației sangvine și afecțiuni renale. De asemenea, anghinarea mai poate fi consumată și în stare proaspată, fiind astfel apreciată pentru efectele ei vindecătoare în tratarea diareei cronice în special, precum și în tratarea diabetului, hemoroizilor, vomismentelor și migrenelor. Preparatele naturale din aghinare ajută la vindecarea constipației (sucul de anghinare), afecțiunilor ficatului (ceai de anghinare), reumatismului (ceai de anghinare). Galerie imagini Anghinare 92 Note [1] Milea Preda - Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București - 1989, pag. 163 [2] Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1 [3] Deprecierea euro a tras in jos afacerile lui Poienaru (http:/ / www. zf. ro/ companii/ deprecierea-euro-a-tras-in-jos-afacerile-lui-poienaru-4560107/ ), 17.06.2009, zf.ro, accesat la 9 aprilie 2010 Bibliografie • Academia Republicii Populare Române, Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1962-1966 Legături externe • Istoria anghinarei (http://whatscookingamerica.net/History/ArtichokeHistory.htm) • Anghinarea în rețetele cu paste-pentru vegetarieni (http://www.knowingfood.com/vege/ artichoke_vege_spaghetti.html) • Developed from Cardoon? (http://www.cliffordawright.com/history/artichoke.html) • Vegetable Research and Information Center (University of California) (http://vric.ucdavis.edu/selectnewcrop. artichoke.htm) • Commercial Vegetable Production Guide (Oregon State University) (http://oregonstate.edu/Dept/NWREC/ artichgl.html) • Cultivation, Uses and Recipes (http://www.botanical.com/botanical/mgmh/a/artic068.html) • Cooking For Engineers: Grilled Artichokes (http://www.cookingforengineers.com/recipe.php?id=111& title=Grilled+Artichokes) - fotografii care prezintă modul în care se prepară anghinarea. • Tratamente naturiste cu anghinare (http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/a/anghinarea.html) • Anghinarea (Cynara scolymus – Fam. Compositae) (http://www.medicina-naturista.ro/plante/ plante-medicinale-de-la-a-la-l/anghinarea.html) • Anghinare (selene.ro) (http://selene.ro/articole/anghinare) Arborele de cacao 93 Arborele de cacao Regn Plantae Arborele de cacao Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: (Magnoliophyta) Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: (Magnoliopsida) Rosidae Malvales Malvaceae Theobroma Theobroma C. Nume binomial Theobroma cacao L. Arborele de cacao (Theobroma cacao) aparține genului Theobroma, familia Malvaceae. Acest gen cuprinde 20 de specii de arbuști ce ating 4-5 m înălțime, cu frunza verde tot timpul anului, care cresc în pădurile tropicale din America latină. Denumirea științifică a plantei a fost dată de naturalistul suedez Carl von Linné. Arborele de cacao 94 Descriere Semințele din fructele arborelui de cacao conțin teobromină și într-o concentrație mai redusă cofeină. De asemenea florile cresc direct din trunchi și nu pe ramuri, ca la alți arboriWikipedia:Citarea_surselor. Istoria cultivării Cultivarea și utilizarea arborelui de cacao a fost timpurie și extinsă în Mezoamerica. Vase ceramice cu reziduri de la prepararea băuturilor din cacao au fost găsite la situri arheologice datând din perioada timpurie a culturii mezoamericane (1900-900 î.Hr.). De exemplu, un astfel de vas a fost găsit la un sit arheologic olmec de pe Coasta Golfului din Veracruz, Mexic, acesta atestă prepararea băuturilor din cacao la popoarele pre-olmece încă din 1750 î.Hr.[1] Pe coasta Pacificului de la Chiapas, Mexic, un sit arheologic Mokaya oferă dovezi că băuturile din cacao datau chiar mai devreme, de la 1900 î.Hr.[1] Cultivare Cacao este cultivată pe aproximativ 69,000 km² în toată lumea.[2] Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), primele 20 de țări producătoare de cacao în anul 2005 au fost, după cum urmează:[3] Flori de cacao Semințe de cacao în fruct sau Pocha Plantație tânără de cacao Loc, Țară Valuare Producție (înmulțit cu $1,000*) (Tone) 1,024,339 566,852 469,810 281,886 164,644 138,632 1,330,000 736,000 610,000 366,000 213,774 180,000 1 2 3 4 5 6  Côte d'Ivoire  Ghana  Indonezia  Nigeria  Brazilia  Camerun Arborele de cacao 95 105,652 42,589 37,281 32,733 25,742 137,178 55,298 48,405 42,500 33,423 32,000 28,500 17,000 11,000 8,500 8,000 5,650 5,630 5,000 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18  Ecuador  Columbia  Mexic  Papua Noua Guinee  Malaezia  Republica Dominicană 24,646  Peru  Venezuela  Sierra Leone  Togo  India  Filipine 21,950 13,093 8,472 6,547 6,161 4,352 4,336 3,851 19 Republica Congo 20  Insulele Solomon *Conform prețurilor internaționale din 1999–2001 Referințe [1] Terry G. Powis, W. Jeffrey Hurst, María del Carmen Rodríguez, Ponciano Ortíz C., Michael Blake, David Cheetham, Michael D. Coe & John G. Hodgson (December 2007). „ Oldest chocolate in the New World (http:/ / antiquity. ac. uk/ projgall/ powis/ index. html)”. Antiquity 81 (314). ISSN 0003-598X (http:/ / worldcat. org/ issn/ 0003-598X). . Accesat la 2011-02-15. [2] http:/ / findarticles. com/ p/ articles/ mi_m1134/ is_6_112/ ai_105371465/ pg_3/ CBS Interactive Business Network [3] FAO.org (http:/ / www. fao. org/ es/ ess/ top/ commodity. html?lang=en& item=661& year=2005) Bibliografie • Coe, Sophie D. (1994). America's First Cuisines. Austin: University of Texas Press. ISBN 0-292-71155-7 • Coe, Sophie D.; and Michael D. Coe (1996). The True History of Chocolate. London: Thames & Hudson. ISBN 0-500-01693-3 • Dienhart, John M. (1997). „ The Mayan Languages- A Comparative Vocabulary (http://maya.hum.sdu.dk/ proto-forms/cacao.pdf)” (electronic version (PDF)). Odense University. Accesat la 2007-02-14. • McNeil, Cameron (editor) (2006). Chocolate in Mesoamerica: A Cultural History of Cacao. Gainesville: University of Florida Press. ISBN 0-8130-2953-8 • Bergmann, John (1969). „The Distribution of Cacao Cultivation in Pre-Columbian America”. Annals of the Association of American Geographers 59: 85–96. doi: 10.1111/j.1467-8306.1969.tb00659.x (http://dx.doi.org/ 10.1111/j.1467-8306.1969.tb00659.x). • Motamayor, J. C. et al.; Risterucci, AM; Lopez, PA; Ortiz, CF; Moreno, A; Lanaud, C (2002). „Cacao domestication I: the origin of the cacao cultivated by the Mayas”. Heredity 89 (5): 380–386. doi: 10.1038/sj.hdy.6800156 (http://dx.doi.org/10.1038/sj.hdy.6800156). PMID 12399997 (http://www.ncbi. nlm.nih.gov/pubmed/12399997). • A. Frison, M. Diekman and D. Nowell (2000). Cacao (http://www.bioversityinternational.org/Publications/ pubfile.asp?ID_PUB=360). FAO / IPGRI Technical Guidelines for the Safe Movement of Germplasm No. 20. ACRI - FAO - IPGRI • A.B. Eskes and Y. Efron, editors (2006). Global Approaches to Cocoa Germplasm Utilization and Conservation (http://www.bioversityinternational.org/Publications/pubfile.asp?ID_PUB=1172). CFC - ICCO - IPGRI Arborele de cacao 96 Legături externe • World Cocoa Foundation (http://www.worldcocoafoundation.org) - Supporting Sustainable Cocoa Farming • The food of the Gods (http://www.gutenberg.org/etext/16035) – the nature, growth, cultivation, manufacture and history of Cocoa, by Brandon Head, from Project Gutenberg • Malaysian Cacao Board (http://www.koko.gov.my/lkm/) Armurariu Silybum marianum Silybum marianum (Ciulinul laptelui) Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Silybum marianum Nume binomial Silybum marianum L. Armurariul (Silybum marianum sau ciulinul laptelui) este o plantă din familia Asteraceae. Inițial nativă în Europa de Sud și Asia, se găsește astăzi în toată lumea. În România crește mai ales în zonele calde și însorite, precum Dobrogea. Semințele (fructele) sunt folosite în scopuri medicinale - din cauza conținutului de silimarină (hepatoprotector). Arnica 97 Arnica Arnica Arnica chamissonis Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Asterales Asteraceae ''Arnica'' L., 1753 Specii Listă specii Arnica este un gen de plante din familia Asteraceae, ordinul Asterales. Caractere morfologice • Tulpina • Frunza • Florile • Semințele Note Arnică 98 Arnică Arnica montana Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales 'Arnica' ''A. montana'' Nume binomial ''Arnica montana'' L. Arnica crește în regiunile de munte, împodobind pășunile cu florile ei galbene-aurii. Poporul o mai numește podbal de munte, carul-pădurilor, cujda sau carul-zânelor. De la această plantă se folosesc florile - flores arnicae - mai rar planta întreagă și rădăcina. Ele conțin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substanțe colorante de natură carotinoidică. Din florile acestei plante se prepară un ceai care se folosește sub formă de gargară în laringită și răgușeală. Mai ales din florile de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă, în proporție de 10-20 g la 100 g apă, se utilizează ca pansament ca antiseptic și cicatrizant al rănilor. În amestec cu apă de plumb această tinctură are proprietatea de a decongestiona umflăturile și loviturile. La un litru de apă de plumb se pun 100 g tinctură, cu care se fac comprese ce se aplică pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4%, sub formă de comprese, înviorează tenurile palide. Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25-50 picături de tinctură (care se procură de la farmacie), dimineața și seara, în amestec cu apă îndulcită, cu zahăr sau ceai. În general, nu se recomandă a se lua intern, deoarece provoacă gastro-enterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantități prea mari, paralizează centrii nervoși. Bambus 99 Bambus Bambușii sunt un grup de plante exotice arborescente perene din familia Poaceae, subfamilia Bambusoideae, genul Bambuseae. Există în jur de 1000 de specii de bambuși. Bambusul este cunoscut și ca „arborele de fier”. Tulpinile bambușilor mai mari sunt goale pe dinăuntru. Dintre toate plantele cunoscute pe pământ, bambușii sunt plantele arborescente care cresc cel mai repede (până la 1 metru pe zi). Bambușii au mare semnificație economică și culturală în Asia de est și sud-est. Pot fi găsiți și în Africa subecuatorială și în Americi (sud-estul Statelor Unite, sudul Argentinei și Chile-ului). Cu toate că unii bambuși înfloresc în fiecare an, majoritatea speciilor înfloresc mai rar. Unele specii înfloresc la intervale de până la 60 sau chiar 120 de ani. Odată ce un bambus a înflorit, planta va intra în declin și de cele mai multe ori va muri. Întrebuințări Lujerii de bambus sunt comestibili și sunt folosiți în mai multe bucătării, de ex. chinezească, japoneză etc. Dar așa-numitul „bambus gigantic” conține cianură, deci nu poate fi consumat. Bambusul este folosit în medicina tradițională chinezească pentru tratarea infecțiilor. În construcții, bambusul este folosit pentru construirea schelelor sau pentru parchet (dar trebuie tratat cu soluții speciale sau ținut foarte uscat căci altfel va fi repede infestat de insecte). Alte întrebuințări ale bambușilor sunt: pentru construcția de garduri, poduri, toalete, bastoane, canoe, mobilă, jucării, pălării, instrumente muzicale etc. Fibrele de bambus sunt folosite în metoda tradițională chinezească de fabricație a hârtiei. Hârtie de înaltă calitate este actualmente fabricată în cantități reduse, dar hârtia folosită drept „bani” care sunt arși în cultura chineză (ca morții să nu ducă lipsă de nimic) este deseori făcută din fibre de bambus. La fel, fibrele de bambus pot fi folosite și în fabricarea firelor sau țesăturilor textile. Lemnul de bambus ascuțit era folosit mai demult pentru tatuat în Japonia, Hawaii etc. În Vietnam, China, Japonia etc. bambusul este folosit deseori pentru manufactura pipelor. Multe temple japoneze (mai mult șintoiste, dar și unele budhiste) au crânguri de bambus ca apărare împotriva "duhurilor rele". Oamenii din India au bambusul aproape toată viața lângă ei.Ombilicul li se taie cu unelte din bambus, sunt puși în leagăne de bambus, când sunt mari lucrează cu unelte de bambus și pe schele de bambus, la bătrânețe au toiage de bambus iar când mor sunt puși în sicrie de bambus. Bambus Bambus 100 Legende Oamenii unor culturi asiatice, de ex. în Insulele Andaman și Filipine, credeau că omenirea a apărut dintr-o tulpină de bambus. Alte aspecte Mlădițele de bambus și frunzele sunt sursa principală de alimentare a ursului panda (Ailuropoda melanoleuca). Brad argintiu Brad argintiu Stare de conservare: Risc scăzut (lc) Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Pinophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Pinopsida Pinales Pinaceae 'Abies' ''A. alba'' Nume binomial ''Abies alba'' Abies alba (brad ) este un brad originar din Europa, din Munții Pirinei la nord de Normandia, în est Munții Alpi și Munții Carpați, și în sud până în sudul Italiei și nordul Serbiei, unde s-a integrat alături de apropiatul brad bulgar. Este un masiv conifer (verde tot timpul) crescând până la 40-50 m (rar 60 m) înălțime cu diametrul trunchiului de până la 1,5 m. Cel mai mare copac măsurat a fost de 68 m înălțime și avea o grosime a trunchiului de 3,8 m. Se întâlnește la altitudini între 300-1700 m (în general peste 500 m), pe munți unde precipitațiile depășesc 1000 mm. Brad argintiu 101 Frunzle sale sunt ca acele aplatizate, 1,8-3 cm lungime și 2 mm lățime cu 0,5 mm grosime, de un verde închis deasupra și cu 2 benzi lungi albe destomate dedesubt. Vârful frunzei este de obicei un pic crenelat. Conurile au o lungime între 9-17cm și 3-4 lățime, cu aproximativ 150-200 de solzi, fiecare solz având bractee ...(???) /exserted bract și 2 semințe înaripate, se dezintegrează când se maturizează spre a elibera semințele. Bradul argintiu este o componentă importantă a pădurii de brazi argintii din zona calcaroasă Dinaric în vestul Peninsulei Balcanice. Este înrudit de aproape cu bradul bulgar (Abies borisiiregis) în continuare în sud în Peninsula Balcanică și cu bradul sicilian (A. nebrodensis), fiind diferit de aceștia și alți brazi euro-mediteraneeni prin frunzișul răsfirat, cu frunzele împrăștiate în toate direcțiile. Unii botaniști tratează bradul bulgăresc și bradul sicilian ca varietăți ale bradului argintiu ca și A. alba var. acutifolia și respectiv A. alba var. nebrodensis. Ramura bradului argintiu Bradul argintiu este prima specie folosită ca pom de Crăciun, dar a fost în mare parte înlocuit cu Bradul Nordmann (care are un frunziș mai dens, mai atractiv), molidul norvegian (mult mai ieftin de crescut) și alte specii. Lemnul este moale și alb, folosit pentru construcție generală și producerea /manufacturarea hârtiei. Legături externe • Bradul argintiu (Abies alba) [1] References [1] http:/ / selene. ro/ articole/ bradul Brusture 102 Brusture Brusture Brusture Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Arctium A. lappa Nume binomial Arctium lappa L. Brusturele (Arctium lappa) este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae, cultivată în grădini pentru rădăcinile sale comestibile sau întâlnită frecvent ca buruiană. Descriere Brusturele este oarecum înalt, putând ajunge până la 2 metri înălțime. Are frunze mari, alternate, frunzele bazale care apar în primul an de vegetație, triunghiulare, ovate sau cordate, cu marginele întregi, cu un pețiol lung, tomentoase pe partea inferioară. Florile sunt tubulate de culoare mov-violet, cu antere și stamine concrescute și grupate în calatidii globulare, care formează un corimb. Acestea apar la mijlocul verii. Calatidiile sunt înconjurate de un involucru format din numeroase bractee, fiecare curbată sub forma unui cârlig, permițând să se agațe de blana animalelor și să fie cărate pe distanțe mari. Fructele sunt achene; cu o lungime de cca 6 mm, comprimate, cu papusuri scurte. Brusture Rizomul este scurt, cărnos, continuat cu o rădăcina pivotantă lungă de până la 50 cm lungime, de culoare brun-cenușie. Tulpina este cilindrică, cu șanțuri longitudinale, ramificată, acoperită cu peri. 103 Origine și distribuție Specia este nativă regiunilor temperate ale lumii vechi, din Scandinavia până la Marea Mediterană, și din Arhipelagul Britanic până în Rusia, iar din Orientul Mijlociu până în China și Japonia, inclusiv India. A fost naturalizată aproape pretutindeni și poate fi găsită mai ales în zonele cu soluri bogate în azot. Este considerată o plantă ruderală (crește pe terenuri necultivate, lunci, câmpuri, margini de drum). Este deseori cultivată în Japonia, unde oferă numele unui tip special de construcție. Cultivare Preferă solurile lucrate, bogate în humus, complet însorite. Brusturele este foarte sensibil la îngrășămintele pe bază de azot. Înmulțirea se face direct prin semințe, în timpul verii. Recolta are loc la trei până la cinci luni de la însămânțare, toamna târziu, moment după care rădăcinile devin prea fibroase. Compoziție chimică Rădăcina conține inulină , acid palmitic, steric și cofeic, ulei volatil, viatmine din complexul B, nitrat de potasiu, steroli,hormoni vegetali, taninuri și mucilagii. Frunzele conțin fitoncide, arctiină și lapanol. Utilizare culinară Brusturele era utilizat în Evul Mediu drept legumă, dar acum este rar folosit, cu excepția bucătăriei japoneze, unde este numit gobō (牛 蒡 sau ゴ ボ ウ), bucătăriei coreene, unde este numit ueong (우엉), și bucătăriilor italiene și portugheze, unde se numește bardana. Plantele sunt cultivate pentru rădăcinile lor, care pot ajunge până la un metru lungime și un diametru de 2 centimetri. Tulpinile imature, care vor avea flori, pot fi culese de asemenea primăvara târziu, înainte de apariția florilor. Gustul este asemănător anghinarei, aceste două plante fiind înrudite. Fel de mâncare japonez, kinpira gobō, format din gobō (rădăcină de brusture) şi În a doua jumătate a secolului al XX-lea, ninjin (morcov) sotate, alături de kiriboshi daikon sotat brusturele a fost recunoscut internațional datorită creșterii popularității dietelor macrobiotice, care susțin consumarea plantei. Rădăcina conține o cantitate considerabilă de fibre dietetice gobō (GDF, 6g per 100g), calciu, potasiu, aminoacizi[1] și are un număr mic de calorii. Conține polifenoli, care cauzează culoarea închisă la suprafață și gustul pământos, prin formarea de complexe tanin-fier. Rădăcina este foarte crocantă și are o aromă dulce, slabă, puțin pământoasă, care poate fi redusă prin menținerea bucăților tăiate în apă pentru circa 10 minute. Combinația cu carnea de porc în supa miso (tonjiru) și takikomi gohan (pilaf japonez) este considerată delicioasă. Un fel de mâncare japonez este kinpira gobō, rădăcini de brusture și morcov tăiate julienne, stropite cu sos de soia, zahăr, mirin și/sau sake și ulei de susan. O altă mâncare este makizushi de brusture (sushi umplut cu rădăcină de Brusture brusture murată; rădăcina de brusture este de obicei colorată artificial în portocaliu, pentru a semăna cu morcovul). 104 Utilizare în medicina tradițională Naturaliștii populari consideră brusturele uscat ca fiind un agent diuretic, diaforetic și purificator al sângelui, deasemenea ajută la eliminarea toxinelor renale și hepatice. Semințele de brusture sunt utilizate în medicina tradională chineză, sub numele de niupangzi ( chineză 牛 蒡 子; pinyin: niúpángzi). Referințe [1] ゴ ボ ウ の 皮 は む か な い の が“新 常 識” (06/01/19) - ニ ュ ー ス - nikkei BPnet (http:/ / www. nikkeibp. co. jp/ wcs/ leaf/ CID/ onair/ kenkou/ plus/ 419412) Inflorescenţă Bibliografie • Flora ilustrată a României - Ciocîrlan V. • Plante medicinale -Teleuță A., Colțun M. ,Mihălcescu C., Ciocîrlan N.. Chișinău : Litera internațional ,2008 ISBN 978-9975-74-009-8 CZU 615.322 P70 Legături externe • en A modern herbal, burdock (http://www.botanical.com/botanical/mgmh/b/burdoc87.html) • en Plants for a future (http://www.pfaf.org/user/Plant.aspx?LatinName=Arctium lappa) • en Arctium lappa L. (http://libproject.hkbu.edu.hk/was40/detail?lang=en&channelid=1288& searchword=herb_id=D00675) Bobornic 105 Bobornic Bobornic Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Lamiales Familie: Scrophulariaceae Gen: Specie: 'Veronica' ''V. beccabunga'' Nume binomial ''Veronica beccabunga'' L. Bobornicul (Veronica beccabunga - L.) este o plantă ierboasă cu rizom din familia Plantaginaceae. Bobornic 106 Descriere Tulpina este fistuloasă cilindrică, cu frunze eliptice, cărnoase, pețiolate, dințate, opuse. Florile au patru petale albastre, foarte rar roze sau albe, grupate în raceme la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. Bobornicul înflorește din luna mai până în august. Fructul este o capsulă. Răspândire Bobornicul crește pe lângă ape, izvoare, în locuri umede și mlăștinoase, prin bălți, până în regiunea subalpină. Utilizare Se folosește partea aeriană a plantei înflorite (Veronicae beccabungae herba) care este bogată în ulei volatil, aucubină și substanțe amare. Frunzele, în medicina populară tradițională, se aplicau pe tăieturi și răni, dar se folosea și decoctul[1]. Planta este recomandată pentru acțiunea ei antiinflamatorie și diuretică. Morfologia Note [1] I. Băra, P. Tarhon, F. Floria - Plantele, izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993 Referințe Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public. Legături externe • Dan Paunescu - Bobornic (http://www.terapii-naturiste.com/plante/plante_medicinale/Bobornic.htm) • en USDA Plants Profile (http://www.plants.usda.gov/java/profile?symbol=VEBE) • en GRIN Species Profile (http://www.ars-grin.gov/cgi-bin/npgs/html/taxon.pl?80218) Boz 107 Boz Pentru alte sensuri, vezi Boz (dezambiguizare). European Dwarf Elder Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Dipsacales Familie: Adoxaceae Gen: Specie: 'Sambucus' ''S. ebulus'' Nume binomial ''Sambucus ebulus'' Bozul (Sambucus ebulus - L.) este o plantă medicinală din familia Adoxaceae, genul Sambucus (soc). Descriere Bozul este o plantă robustă. Tulpina este ierbace, cu frunze penat-sectate, care au un miros neplăcut. Florile bozului au culoarea albă și sunt grupate în formă de umbrelă. Înflorește în luna iunie-august. Fructele sunt bace de culoare neagră și au un miros neplăcut. Boz 108 Răspândire Crește în locuri necultivate, la marginea ogoarelor, de-a lungul drumurilor și șanțurilor, pe lângă garduri. Utilizare Planta este recoltată și se folosește mai ales rădăcina, dar și fructele și florile (Sambuci ebuli radix, flos et fructus). Rădăcina conține hemaglutinine, principii amare și saponozide. Florile sunt bogate în glucide, flavone, fitosteroli, acizi grași și triterpene. Fructele conțin antocianozide, acid tartric, acid malic[1]. Infuzia, decoctul (10%), extractul - toate au proprietăți diuretice, antireumatice, laxative, antiseptcie, purgative, antialergice, antiinflamatoare, antitusive, sudorifice. Bozul este o plantă foarte utilizată pentru calitățile ei farmaceutice. Note [1] http:/ / www. drdorindragos. ro/ plante_b. html Referințe • I. Băra, P. Tarhon, F. Floria - Plantele, izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 75 Legături externe • Bozul (sambucus ebulus) (http://www.sfatulmedicului.ro/plante-medicinale/bozul-sambucus-ebulus_14477) la Sfatul Medicului • Grieve, 'A Modern Herbal' (1931) (http://botanical.com/botanical/mgmh/e/elderd05.html) Brândușă de toamnă 109 Brândușă de toamnă Brândușă de toamnă Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Liliopsida Liliales Colchicaceae Colchicum C. autumnale Nume binomial Colchicum autumnale L. Brândușa de toamnă (Colchicum autumnale) este o plantă relativ mică, toxică, care crește pe câmp, pășuni. Ea aparține de familia Colchicaceae, iar substanța activă, colchicina, este folosită în medicină. Toate părțile plantei conțin toxina, care are efect după două până la șase ore, simptomele de intoxicație manifestându-se la început prin senzație arsuri la nivelul gurii. Urmează greutăți de deglutiție, senzație de vomă, vomitări și diaree cu sânge, la copii chiar paralizia centrului respirator și moarte. Brândușă de toamnă 110 Prezentare Plantă erbacee, toxică, înaltă de 10-13 cm, cu frunze mari alungite și flori liliachii, care înfloresc toamna. Fructul este o capsulă lungă care ajunge la maturitate în primăvara următoare,de culoare brună, ce se deschide prin trei valve și conține numeroase semințe. Brândușa de toamnă, fiind una din cele mai toxice plante de la noi astfel încât intoxicația poate să survină nu numai ingerării de flori sau semințe, ci și în urma consumării laptelui de oi și capre care s-au hrănit cu frunzele acstei plante. De obicei vacile nu se ating de această plantă. În scopuri medicinale se utilizează doar semințele recoltate la deplina lor maturitate, acestea având o formă sferică cu diametrul de 1-2 mm, de culoare negricios-violacee, cu suprafața punctat reticulară, fară miros și cu un gust amar și iute. Capsulele se recoltează când au o culoare albă cu un început de brun spre vârf, în luna august. Componenții principali Alcaloizi : • colchicina • tricolchicozida • demecolcina Brânduşă de toamnă Proprietăți • • • • • antigutoase anticanceroase antireumatice antiinflamatoare analgezice Indicații Semințele brândușei de toamnă se folosesc în industria chimico-farmaceutică pentru extragerea alcaloizilor activi sub raport terapeutic. Bibliografie • Terapia Naturistă, Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru, Editura Stiințifică București 1992 Busuioc 111 Busuioc Busuioc Frunze proaspete de busuioc Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Lamiales Lamiaceae Ocimum basilicum Nume binomial Ocimum basilicum L. Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o plantă ierboasă originară din Asia tropicală. Atinge între 20-60 cm înălțime, având frunzele de culoare verde deschis, mătăsoase, cu lungimi cuprinse între 1,5-5 cm și late de circa 1-3 cm. Florile sunt de culoare albă, aranjate într-o terminație numită racem. În mod neobișnuit pentru familia Lamiaceae, cele patru stamine și pistilul nu emerg de sub marginea superioară a corolei, ci se sprijină pe cea inferioară. După polenizarea entomofilică (adică polenizare cu ajutorul insectelor)[1], corola cade și ulterior se dezvoltă patru achene[2] în interiorul calixului bilabial. Planta are un gust asemănător cu al anasonului (numit și anis)[3], având un miros puternic dulceag-înțepător. Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescând bine în condiții de căldură și umezeală. În timp ce varietățile comune de busuioc sunt plante anuale, alte varietăți, cum ar fi busuiocul albastru african și busuiocul sacru thailandez, sunt perene. Termenul de busuioc provine din limba greacă, βασιλευς (basileus) însemnând „rege”, despre această plantă spunându-se că a crescut pe locul unde Împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce. Dicționarul Englez Oxford menționează unele speculații conform cărora busuiocul ar fi fost folosit la „câteva unguente sau medicamente regale”. Busuiocul este în continuare considerat „regele mirodeniilor” de mulți bucătari și autori de cărți Busuioc gastronomice. 112 Busuioc, planta În mod obișnuit, se recomandă ca busuiocul să fie folosit în stare proaspătă. În cazul rețetelor culinare de mâncăruri preparate termic, adăugarea busuiocului se face, de obicei, la finalul preparării pentru a nu i se distruge aroma. Ținut în pungi de plastic, poate fi păstrat proaspăt fie în frigider, pentru o perioadă scurtă, fie în congelator, pentru mai mult timp, după ce în prealabil a fost opărit puțin. Așezați frunze proaspete într-un borcan uscat, adăugați puțină sare și apoi acoperiți cu ulei de măsline. Planta uscată își pierde mare parte din aromă, ceea ce rămâne având un gust foarte diferit, cu iz slab de iarbă proaspăt tăiată. Frunze de busuioc uscate. Rețetele cu specific mediteraneean și asiatic folosesc în mod frecvent busuiocul. În cazul bucătăriei mediteraneene, aroma este completată de roșii. Busuiocul este unul dintre ingredientele principale ale sosului pesto, o specialitate italiană din ulei și plante aromate, provenind din orașul Genova. Celelalte două ingrediente sunt uleiul de măsline și semințele de pin. Cele mai folosite specialități de busuioc mediteraneean sunt „Genovese”, „Volănașe purpurii”, „Mamut”, „Scorțișoară”, „Lămâie”, „Glob”, și „Albastru african”. Bucătăria chineză folosește specialități de busuioc proaspăt sau uscat pentru supe și alte feluri de mâncare. În Taiwan, bucătarii adaugă busuioc proaspăt unei supe-cremă (羹 湯; gēngtāng) sau frunze de busuioc fierte în ulei la pui prăjit. Busuiocul este gătit câteodată cu fructe proaspete sau adăugat în gemuri de fructe și sosuri — de obicei cu căpșuni, dar și cu zmeură sau prune. Se consideră că busuiocul cu frunza plată folosit în bucătăria vietnameză, care are o aromă ușor diferită, este mai potrivit pentru felurile de mâncare cu fructe. Atunci când sunt înmuiate în apă, unele varietăți de semințe de busuioc devin gelatinoase, și se folosesc în băuturi asiatice sau deserturi precum falooda sau șerbetul. Aceste semințe sunt cunoscute sub numele de sabja, subja, takmaria, tukmaria, sau semințe falooda. Semințele se mai folosesc și în Ayurveda, sistemul medicinal tradițional al Indiei. Alte specii de busuioc Alte specii, inclusiv aparținând familiei Ocimum, sunt cultivate în multe regiuni ale Asiei. Cele mai multe specii asiatice de busuioc au o aromă asemănătoare cuișoarelor, în general mai puternică decât cea a busuiocului mediteranean. În China, specia locală este numită 九 層 塔 (jiǔcéngtǎ; literalmente „pagoda cu nouă nivele”), în timp ce varietățile importate sunt denumite 羅 勒 (luólè) or 巴 西 里 (bāxīlǐ). Busuiocul lămâios are un puternic miros de lămâie și o aromă foarte diferită de cea a celorlalte varietăți, deoarece conține o substanță chimică numită citral. Este folosit la scară largă în Indonezia, unde este numit kemangi și este servit crud, împreună cu varză crudă, fasole verde și castraveți, ca acompaniament pentru pește prăjit sau rață. Florile sale, desfăcute, sunt un condiment apreciat pentru salată. O cutie de băutură pe bază de seminţe de busuioc Busuioc 113 Componente chimice Diferitele varietăți de busuioc au arome diferite datorită faptului că planta conține un număr variabil de uleiuri esentiale (numite și uleiuri volatile sau uleiuri eterice), care sunt combinate în diferite proporții pentru diferite soiuri. Aroma puternică de cuișoare a busuiocului dulce este dată de eugenol, care e aceeași substanță chimică prezentă și în cuișoare. Aroma de lămâie a busuiocului lămâios și a celui „limă” [4] este dată de faptul ca aceste două soiuri au un conținut mai mare de citral, care produce aceste efecte la mai multe plante, incluzând menta-lămâie și limonen, dând și cojii de lămâie aroma-i specifică. Busuiocul albastru african are o puternică aromă camforată, datorită proporției mari de camfor și de camfen. Busuiocul-licorice conține anetol[5], substanță chimică ce face ca anasonul să amintească de Glycyrrhiza glabra [6] și să justifice numele de busuioc-anason. Alte substanțe chimice care participă la producerea aromelor distincte ale multor soiuri de busuioc, în funcție de proporția în care se găsesc în fiecare specie specifică, sunt: • • • • • • • • • cinamat (același compus ca în scorțișoară) citronelol (același compus găsit în geranium, trandafir) geraniol[7] (ca în geranium) linalol (o aromă florală prezentă și în coriandru) metil-cavicol (care dă aroma tarhonului ) mircen (dafin, mirt) pinen (care, după cum spune și numele, este substanța ce dă aroma uleiului de pin) ocimen terpineol Tratamente naturale pe bază de busuioc Busuiocul (Ocimum basilicum) reprezintă un remediu natural pentru tratarea și vindecarea diverselor afecțiuni: bronșită, afecțiuni gastrointestinale, febră, gută, dureri de stomac. Infuzia preparată din frunze de busuioc se recomandă în cazul în care pacientul suferă de crampe, infecții urinare, dureri de cap, laringită, faringită, gripă, vomă, fiind și un excelent stimulator al poftei de mâncare.Wikipedia:Citarea_surselor Consumul zilnic al acestei infuzii ajută și la tratarea și vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric, colitelor de fermentație.Wikipedia:Citarea_surselor Înțepăturile de insecte, rănile și eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu frunze de bucuioc sau cu tinctură de busuioc. De asemenea, pentru stimularea poftei de mâncare se recomandă a se administra vin de busuioc.Wikipedia:Citarea_surselor Note [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [1] http:/ / dexonline. ro/ search. php?lexemId=89855 http:/ / dexonline. ro/ search. php?cuv=achena http:/ / ro. wikipedia. org/ wiki/ Anason http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Lime_%28fruit%29 Definitie: anetol | DEX online (http:/ / dexonline. ro/ search. php?cuv=anetol) http:/ / it. wikipedia. org/ wiki/ Glycyrrhiza_glabra Definitie: geraniol | DEX online (http:/ / dexonline. ro/ search. php?cuv=geraniol) Busuioc 114 Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 98 Legături externe • Paginile lui Gernot Katzer (http://www.uni-graz.at/~katzer/engl/Ocim_bas.html) explică folosirea busuiocului în bucătăriile europene și asiatice • Tratamente naturale pe baza de busuioc (http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/b/busuiocul.html) References [1] http:/ / webcache. googleusercontent. com/ Cartof Cartof Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asteridae Solanales Solanaceae Solanum S. tuberosum Nume binomial Solanum tuberosum L. Cartoful (Solanum tuberosum) este o plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită. Planta este cultivată pentru acești tuberculi care sunt comestibili, bogați în amidon, motiv pentru care sunt folosiți în alimentație, dar și ca furaj. Cartof Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi. În perioada precolumbiană, în zonele aflate azi în Chile, Peru, Ecuador și Columbia, se cultivau circa 200 de specii de cartof. După orez, grâu și porumb, cartofii reprezintă a patra sursă de energie alimentară. 115 Etimologie În limba română, „cartof” derivă din germanul Kartoffel, cuvânt care derivă prin intermediul limbii italiene din latinescul tuber („umflătură”). Istorie Pentru detalii, vezi: Istoria cartofului în Europa și Istoria cartofului în imperiul incaș. Cartoful a fost descoperit în Peru, de către spanioli, cam pe la 1530 și introdus, puțin după aceea, în Spania și în Italia. Originar din Chiloè, arhipelag al Pacificului, la sud de Chile, Patata incașilor a fost importată în Spania și în țările din sudul Europei către 1540. Patruzeci de ani mai târziu, amiralul englez Raleigh o introduce în Insulele Britanice și în Țările de Jos. În vremea aceea, cartoful trecea drept toxic pentru om, riscând să-i dea lepra, și nu servea decât la hrănirea vitelor. Un farmacist al armatelor franceze, prizonier în Germania, îl descoperă la fiecare masă în gamela lui. Întors în Franța, în 1763 „spițerul Armatelor”, Antoine-Augustin Parmentier, se încumetă să facă tot posibilul ca leguma să fie adoptată în Franța, încercând să găsească un leac al foametei. Însă, o violentă opoziție se declanșează și, în anumite provincii, se interzice cultivarea „plantei dăunătoare”. Parmentier a izbutit, totuși, să-i convingă pe Franklin, pe Lavoisier și pe rege, care își împodobește butoniera cu flori de cartofi.[1] Portretul lui Parmentier Planta nu era apreciată în Franța decât pentru calitățile ei ornamentale. În secolul al XVIII-lea, Parmentier s-a străduit s-o introducă în alimentație și nu fără greutăți: primii cartofi aveau un gust acru. Parmentier a perfecționat metodele de semănat și a înmulțit speciile, ceea ce, în cele din urmă, i-a permis să obțină varietăți cunoscute în zilele noastre. Totuși, populația rămânea neîncrezătoare. În 1771, Academia de Medicină din Paris conchide că tuberculul e nedăunător și recomandă folosirea sa. Pentru a trezi interesul, chibzuit susținut de Ludovic al XVI-lea, Parmentier a recurs la numeroase subterfugii. El a intervenit pentru plantarea de terenuri cu cartofi la periferia Parisului (astăzi cartierele la Porte Maillot și Grenelle) și „a pus să fie păzite în mod ostentativ ziua, ca să îndemne populația să le fure noaptea”.[2] Cartof 116 Conținut Cartofii conțin amidon, vitamina C, fibre, proteine și mult potasiu.[3] Cartoful conține glicoalcaloizi, cum ar fi solanina și ciaconina. Acești alcaloizi, care protejează planta, se găsesc în special în frunze, germeni, vlăstari și fructe.[4] Expunerea la lumină, deteriorarea fizică și îmbătrânirea cresc conținutul de glicoalcaloizi din tuberculi,[5] concentrațiile lor puternice aflându-se imediat sub piele. Gătitul la temperaturi de peste 170 °C distruge parțial aceste substanțe. Glicoalcaloizii pot produce dureri de cap, diaree, crampe iar în cazuri severe coma sau decesul, ceea ce se întâmplă însă foarte rar. Expunerea la lumină produce înverzire prin sinteză de clorofilă, aceasta indicând cazurile în care tuberculii devin mai toxici; totuși acest indicator nu este sigur, deoarece înverzirea și acumularea de glicoalcaloizi se pot petrece una fără cealaltă. Morfologia În România În România se cultivă în special următoarele soiuri de cartofi:[6] Soiuri timpurii • Gloria 'N' D Sc 1988 • Ostara X 1981 Soiuri semitimpurii • • • • • • Semenic R 17 O 1976 Sucevița R 12 O 1982 Adretta D A 1978 Koretta D A 1989 Anosta 'N' NL Sc 1989 Concorde 'N' NL Sc 1989 Flori de cartof • Timate 'N' NL Sc 1991 Soiuri semitârzii • • • • • • • Cașin R 17 O 1991 Mureșan R 17 O 1984 Super R 17 O 1979 Nicola 'N' D A 1985 Roxy 'N' D Sc 1988 Sante 'N' NL Sc 1989 Desiree X 1965 Soiuri târzii • Manuela D A 1976 • Eba NL Sc 1973 • Procura 'N' NL Sc 1976 Cartof 117 Note [1] [2] [3] [4] Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale, Jean Valnet, editura CERES, București 1991, pp. 102. Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale, Jean Valnet, editura CERES, București 1991, pp. 97. Prof.dr. Martijn B. Katan (2008:93) Wat is nu gezond? Fabels en feiten over voeding. Uitgeverij Bert Bakker, Amsterdam, a VI-a imprimare. „ Tomato-like Fruit on Potato Plants (http:/ / www. ipm. iastate. edu/ ipm/ hortnews/ 2004/ 7-2-2004/ tomatopotato. html)”. Iowa State University. . Accesat la 8 January 2009. [5] „ Greening of potatoes (http:/ / www. foodscience. afisc. csiro. au/ spuds. htm)”. Food Science Australia. 2005. . Accesat la 15 November 2008. [6] http:/ / domino. kappa. ro/ mj/ superlex. nsf/ 306bbcb26e37b8a4c225655600784f6b/ 5de147c098be2a84c125633d00368d34?OpenDocument Legături externe • en Cartoful (http://www.cambridge.org/us/books/kiple/potatoes.htm) în The Cambridge World History of Food • en Potato world (http://www.potato2008.org/en/world/index.html) • Cartofi în Grădinile Tuileries (http://www.gradinamea.ro/Cartofi_in_Gradinile_Tuileries_5436_545_1.html), GrădinaMea.ro • „Cartoful, la noi și în lume” (http://www.agro-business.ro/cartoful-la-noi-si-in-lume/2010/01/31/), Agro-Business • „Jurnalul unui cartof” (http://www.gustos.ro/articole/newsletter-gustos-ro/jurnalul-unui-cartof.html), gustos.ro • Cum te ajută cartofii să scapi de obiceiurile alimentare proaste (http://www.cotidianul.ro/ cum-te-ajuta-cartofii-sa-scapi-de-obiceiurile-alimentare-proaste-154381/), 10 august 2011, Adela Constantinescu, Cotidianul Cătină albă Pentru alte sensuri, vezi Cătina (dezambiguizare). Hippophae rhamnoides Cătină albă Cătină albă 118 Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Rosales Elaeagnaceae 'Hippophae' H. rhamnoides Nume binomial Hippophae rhamnoides L. Cătina albă, cunoscută īn unele părți și sub numele de cătină de rāu sau simplu cătină (nume științific Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse. Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decat măcesul și de 10 ori mai mult decat citricele. În fructele coapte conținutul depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloza, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc. Descrierea speciei Frunzele sunt întregi, liniar-lanceolate, de culoare verde-cenușie pe fața superioară și albicios-argintie pe cea inferioară. Florile, dioice, sunt mici și apar înaintea frunzelor; cele mascule, sesile, au 2 sepale și 4 stamine, iar cele femele sunt scurt pediculate și au 2 sepale. Fructele sunt ovoide sau globuloase, lungi de 5-10 mm și late de 4-8 mm, de culoare verde la început și galben-portocalie la completa lor maturitate. Planta crește până la 2-5 m, are scoarța brun-închis care se transformă în ritidon brăzdat. Face lujeri anuali solzoși, cenușu-argentii, ramuri laterale cu spini numeroși și puternici, cu muguri mici, păroși, cu gust amărui. Frunzele sunt lanceolate, de până la 6 cm lungime, cu nervură mediană evidentă. Face flori unisexuat-dioice, galben-ruginii, cele masculine grupate în fluorescențe globulare, iar cele feminine în raceme. Face fructe "false", drupe de 6-8 mm, ovoide, cărnoase, portocalii cu un sâmbure foarte tare. Fructele pot rămâne peste iarnă pe ramuri. Arbustul fructifică numai 4-5 ani și lăstărește în fiecare an foarte puternic. Fructul conține: • • • • • • • • • substanță uscată (15-20%) zaharuri (0,05-0,5%) acizi organici (1,5-4%) pectine (0,14-0,5) polifenoli și tananți, flavonoide (1,8%) celuloză (0,9%) proteine (1,2%) ulei deosebit de complex (8-12%) β-caroten (3,5-10%) Cătină albă • microelemente (dintre care amintim fosforul 194,4 mg% , calciu 211,8 mg%, magneziu 186,1 mg %, potasiu 165,1%, sodiu 2,8 mg%, fier 13,84mg%) • vitamine liposolubile ( vitamina A <380mg% , vitamina E 16 mg%, vitamina F 8mg%, vitamina D 20mg%) • vitamine hidrosolubile ( vitamina C, vitamina P, vitamina K, vitamina B1-B9 cantitatea lor variază intre 360-2500mg/100g fruct) • 18 amino acizi esențiali • acizi grași esențiali (80-90%) Dintre acizi esențiali amintim: acidul oleic (1%), acid linoilei (3%), acid pantotenic (1,5%), acid palmitoleic (1%), acid heptadecanoic (1%), acid erucic (1%), acid succinic, acid malic, acid maleiuc, acid ascorbic,α și β cateron, licopen , criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, fitofluină, kantofilă, tocoferoli, fitosteroli, ect. Semințele mai conțin acizi grași nesaturați ( cu legături duble sau triple) cum ar fi: acidul linoleic și linolenic. Frunzele și scoarța arbustului are conținut mai mare de sitosferol și tocoferol. După cum bine se știe vitaminele liposolubile sunt instabile în mediu acid, iar vitaminele hidrosolubile sunt instabile în mediu alcalin. Păstrarea acestor vitamine se explică prin existența unor mebrane unidirecționale. De aceea majoritarea preparatelor nu au același conținut ridicat în vitamine ca fructul în sine. 119 Întrebuințări Se întrebuințează numai fructele mature (Fructus Hippophaë) atât în stare proaspătă, cât și uscată; se recoltează imediat după coacerea lor și până la lăsarea primului ger; în stare crudă u gust acru-astringent. Principii active : vitaminele B1, B2, C, PP, carotenoide, acid folic. Acțiune farmacologică : tonifiant general, datorită complexului vitaminic pe care-l conține. Fructele de cătină sunt utilizate atât în scopuri terapeutice în hipo- și avitaminoze, în anemie și convalescență, cât și în scopuri alimentare sub formă de sucuri, siropuri, marmeladă etc. Se poate utiliza și infuzia 2-3%, folosind 2-3 ceaiuri pe zi. Datorită compoziției și prezenței vitaminelor, fructele de cătină se utilizează în prevenirea răcelilor. Infuzia de cătină este recunoscută în principal pentru efectul său asupra bolilor de ficat și lipsei de vitamine în organism. Dacă în infuzia de cătină se adaugă și câteva fructe de măceș va rezulta un ceai vitaminizant. Vinul de cătina poate fi considerat un remediu natural, deoarece ajută organismul vitaminizandu-l, având în același timp și o acțiune tonică. Galerie foto Cătină albă 120 Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - „Ghidul plantelor medicinale uzuale”, Editura științifică, București 1992, pag. 118 • Ing. Ștefan Manea „Cătină și ulei de cătină” Legături externe • • • • • Cătina, o plantă-minune [1], 4 martie 2012, Liviu Cojan, Evenimentul zilei Cătina, una dintre cele mai rentabile plantații [2], 17 Iulie 2007, România liberă Efectele benefice ale sucului de cătină [3], natlife.ro Cătină [4], selene.ro Tratamente naturale folosind cătina [5], sanatatecuplante.ro References [1] [2] [3] [4] http:/ / www. evz. ro/ detalii/ stiri/ catina-o-planta-minune-969589. html http:/ / www. romanialibera. ro/ bani-afaceri/ companii/ catina-una-dintre-cele-mai-rentabile-plantatii-101243. html http:/ / www. natlife. ro/ 2011/ 10/ sucul-de-catina-sanatate-curata/ http:/ / selene. ro/ articole/ catina [5] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ c/ catina. html Cerențel Wood Avens Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Specie: Magnoliopsida Rosales Rosaceae Rosoideae 'Geum' ''G. urbanum'' Nume binomial Cerențel 121 ''Geum urbanum'' L. Cerențelul este o plantă erbacee, înaltă până la 30 – 40 centimetri, erectă, cu peri aspri pe tulpină. Frunzele bazale sunt în formă de rozetă sau cele tulpinale sunt pețiolate cu 3 – 5 lobi. Se utilizează rizomii nedecorticați ce prezintă numeroase striuri transversale tinere. Suprafața nu este vizibilă din cauză că sunt acoperiți de numeroase radicele subțiri de dimensiuni inegale sau de vasele persistente ale acestora. Prin uscare radicelele se înfășoară sau se răsucesc în jurul rizomului. Culoarea la exterior este brună închis, iar la interior roz – brună. Gustul este astringent, iar mirosul este slab aromat. Rizoamele în stare proaspătă au miros de cuișoare și mai exact compusul eugenol. Denumirea populară de ridichioară, cerențel, cuișoriță. Denumirea științifică este Geum urbanum. Planta face parte din familia Rosaceae, subfamilia Rosoideae, Genul Geum. Acțiune și întrebuințări: • astringentă (se utilizează în gargarisme și stomatite în combinație cu tinctura de propolis sub formă de badijonaje (gei rhizoma – astringentă, iar propolisul – antimicrobian); • antiseptică datorită eugenolului; • antidiareică (1 linguriță de cerențel cu 200 mililitri de apă se fierbe până când apa ajunge la jumătate). Această soluție se utilizează pentru copii mai mici de 1 an, pentru tratarea diareielor, administrată în 2 prize: dimineața și seara; Intră în compoziția ceaiului antidiareic și ceaiului pentru gargară. Nu prezintă toxicitate, în formele farmaceutice cu mare cantitate de zahăr efectul antidiareic este redus. Se mai utilizează pentru spălături vaginale, pentru tratarea leucoreei datorită principiilor antiseptice, uleiului volatil și taninurilor. Vezi și • Cerențel de munte (Geum reptans) • Listă de plante din munții României Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 122 Legături externe • Cerențelul, dezinfectant natural [1] la Gazeta de Sud Cerențel 122 References [1] http:/ / www. gds. ro/ Sanatate/ 2007-11-02/ Cerentelul,+ dezinfectant+ natural Chimion Cumin Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Apiales Familie: Apiaceae Gen: Specie: Cuminum C. cyminum Nume binomial Cuminum cyminum [1] L. Chimion (Cuminum cyminum) este o plantă anuală din familia Apiaceae, răspândită din estul Mării Mediterane până în estul Indiei. Chimion 123 Descriere De la chimion se folosesc semințele uscate ca atare sau măcinate. Planta poate crește până la 30-50 cm înălțime. Semințele de chimion seamănă cu cele de chimen, având formă alungită, fiind crestate longitudinal și galben-maro la culoare, ca și alți membri ai familiei Umbelliferae, cum ar fi pătrunjelul și mărarul. Acest fapt a dus la confundarea chimionului și chimenului chiar și de către persoanele avizate. Valoare nutrițională Semințele de chimion conțin o cantitate considerabilă de fier. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care cineva ar consuma aproximativ 15 grame pe zi, chimenul este puțin probabil să fie o considerat o sursă importantă de fier în alimentație. Note [1] „ Cuminum cyminum information from NPGS/GRIN (http:/ / www. ars-grin. gov/ cgi-bin/ npgs/ html/ taxon. pl?12617)”. www.ars-grin.gov. . Accesat la 2008-03-13. Legături externe • Note explicative ale Nomenclaturii Combinate a Comunităților Europene (http://eur-lex.europa.eu/ LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52008XC0530(07):RO:HTML) • Chimenul și chimionul (http://www.bioproduct.ro/articole/chimenul-si-chimionul.htm) • Chimionul (Carum carvi L.) (http://selene.ro/articole/chimionul) • Chimion (www.sanatateata.com) (http://www.sanatateata.com/plante/chimion.htm) Cicoare Cichorium intybus Cicoare comună (Cichorium intybus) Clasificare științifică Cicoare 124 Regn: Subregn: Plantae Tracheobionta Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asteridae Asterales Asteraceae 'Cichorium ' C. intybus Nume binomial Cichorium intybus L. Subspecii Cichorium intybus ssp. intybus Cichorium intybus ssp. sativus Cichorium intybus ssp. glabratum Cicoarea comună (Cichorium intybus) este o plantă erbacee, perenă, comestibilă, care aparține genului Cichorium din familia Asteraceae. Este cunoscută din antichitate: în Egiptul antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare și renale. În zilele noastre, rădăcina de cicoare comună este un foarte popular înlocuitor de cafea, iar părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar (frunzele bazale, cu un gust ușor amărui, se folosesc în salate asortate, precum și în pregătirea unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze și italiene[1]). Distribuție geografică Cicoarea comună este o plantă nativă din nordul Africii, Europa și Asia, al cărui areal natural s-a extins și în America de Nord. Este cultivată în regiunile temperate. Prezentare Plantă erbacee perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. Cicoarea are o arie mare de răspândire în pășuni și fânețe, în locuri necultivate, pe marginea drumurilor, căilor ferate și șanțurilor, pe marginea apelor curgătoare, din zona de câmpie până în cea de deal și munte. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părțile aeriene (Herba Cichorii) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, in lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Radix Cichorii) se recoltează în lunile septembrie-octombrie. Cicoare 125 Componenți În tulpină : • • • • • • • • • cicorină insulină arginină colină acid cicoric levuloză fier fosfor calciu Cicoare În rădăcină : • • • • • • • lactucină substanțe triperpenice amare lactupireină fructoză alfa și beta lactucerol tanin ulei volatil Proprietăți • diuretic și laxativ hipoglicemiant • eupeptic-amar și colagog • antitirodian și depurativ Indicații În furunculoză și acnee, dischinezii biliare, constipații cronice, angicolite, hepatite cronice iar cafeaua preparată din această plantă are proprietăți gastrice. Utilizare Decoct : se fierb în 200 ml. de apă două lingurițe de rădăcină mărunțită, 5 minute, se bea călduț în trei reprize înaintea meselor principale. Bibliografie • Terapia Naturistă, Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru. Editura Stiințifică București 1992 Galerie de imagini Cicoare 126 Cicoare Cicoare cu flori albastre Cicoare cu flori trandafirii Cicoare cu flori albe Note [1] Cicoarea stimulează apetitul (http:/ / www. lumeasatului. ro/ stiati-ca-9_l333. html), Laura DOBRE, REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010, accesat la 23 martie 2011 Legături externe • I.T.I.S.: Cichorium intybus (http://www.itis.gov/servlet/SingleRpt/SingleRpt) • G.B.I.F.: Cichorium intybus – Subspecies (http://data.gbif.org/search/Cichorium intybus) • USDA-GRIN Taxonomy for plants: Taxon: Cichorium intybus L. (http://www.ars-grin.gov/cgi-bin/npgs/ html/taxon.pl?10543) • NewCROP: Cichorium intybus (http://www.hort.purdue.edu/newcrop/duke_energy/Cichorium_intybus. html) • Plants For A Future: Cichorium intybus – L. (http://www.pfaf.org/database/plants.php?Cichorium+intybus) • C. Iacob: Plantele verii - Cicoarea (http://www.evenimentul.ro/articol/cicoarea.html), 20 august 2005, Evenimentul • Cicoarea – Cichorium intybus (http://portal-naturist.info/cicoarea-cichorium-intybus/) Cimbrișor de câmp 127 Cimbrișor de câmp Cimbrișorul de câmp (Thymus serpyllum) face parte din familia Lamiaceae și este un subarbust de talie mică, cu tulpini între 5 și 30 cm. și flori albe sau roșii-purpurii. Descriere Cimbrișorul de câmp are o arie mare de răspândire în flora țării noastre prin poieni, coline, pășuni, la marginea pădurilor, pe soluri mai nisipoase, formând mici tufe mai ales în zonele de deal și de munte. Înflorește pe toată perioada călduroasă, din luna mai până în septembrie. În scopuri medicinale se recoltează întreaga parte aeriană a plantei dar numai pe perioada înfloririi, se usucă la umbră în locuri bine aerisite. Are un miros plăcut și un gust aromat. Cimbrişor de câmp Componenți de bază • • • • • ulei volatil tanin mucilagii acid cafeic și rozmarinic rezine Proprietăți Este recunoscut a fi un bun calmant, expectorant, antiseptic al căilor respiratorii, coleretic, antihelmintic, colagog, antiseptic intestinal și gastric. Cimbrişor de câmp Cimbrișor de câmp 128 Indicații • • • • în tuse convulsivă, spastică și astmatică în anorexia anemicilor și în dispepsii în eliminarea viermilor intestinali antiseptic puternic acționează asupra ficatului și rinichilor ameliorând starea lor de funcționare Contraindicații • • • • enterite esofagite insuficiențe pancreatice gastrite Utilizare • Intern : infuzie 1-2 g.% luându-se 50-200 ml. pe zi, pentru calmarea tusei convulsive și asmatice și tratarea anorexiei anemicilor și a enterocolitelor. • Extern : infuzie sub formă de băi, având proprietăți antiseptice și cicatrizante. Bibliografie • Terapia naturistă, Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru, Editura Stiințifică București 1992. Ciuboțica cucului Primula elatior Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Ericales Familie: Primulaceae Gen: Specie: 'Primula' ''P. elatior'' Ciuboțica cucului 129 Nume binomial ''Primula elatior'' Hill, 1765 Ciuboțica cucului de munte (Primula elatior) este o plantă din familia Primula. Tulpina este păroasă și fără frunze. Tulpina are 100-200 mm. Frunzele sunt la baza tulpinei. Florile de culoare galben-deschis sunt așezate în mănunchi la vârful tulpinei. Ciuboțica cucului înflorește în luna aprilie-iunie. În România se găsește în munții Carpați și Apuseni, la margini de păduri. Vezi și • Listă de plante din munții României • Listă de plante medicinale - C Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 132 Ciuboțica cucului Ciulin Ciulin Carduus nutans Clasificare științifică Ciulin 130 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Carduus Ciulinul (Carduus nutans) este o plantă erbacee din familia Asteraceae. Descriere Ciulinul, plantă erbacee bienală, cu tulpina și frunzele spinoase, foarte răspândită în locuri necultivate, în câmpuri și pășuni uscate, pe marginea drumurilor, ce înflorește începând din luna iunie și până în august. În scopuri medicinale se întrebuințează partea aeriană a plantei, recoltată în perioada înfloririi.[1] Componenții principali Flavonoide, aminoacizi, antocianozide și derivați orto-dihidroxifenolici. Proprietăți - hepatoprotector datorită existenței aminoacizilor și flavonoidelor Indicații • Hepatoprotector în bolile ficatului[1] Note [1] Ecaterina D, Răducanu D, Terapia naturistă, pag. 107, Ed. Științifică, București 1992 Ciumăfaie 131 Ciumăfaie Ciumăfaie Datura stramonium Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asteridae Solanales Solanaceae Datura D. stramonium Nume binomial Datura stramonium L. Ciumăfaia (Datura stramonium) este o specie de plante toxice din genul Datura, familia Solanaceae. Ciumăfaie 132 Caractere morfologice • Tulpina • Frunza • Florile • Semințele Folosire În cultura americană este folosită de mii de ani ca plantă medicinală, ca de exemplu cu fumul de la frunze uscate de ciumăfaie se alinau crizele de astmă. Era folosită și ca stupefiant de preoții Zuni din America de Nord la slujbele religioase cu scopul de a putea lua contactul cu zeii sau la identificarea hoților. Planta este adusă în Europa ca să servească la prepararea alifiilor pentru vrăjitoare. Datura mai era folosită în Europa ca afrodiziac, iar în China și Peru se punea în bere. În prezent se folosește datorită florilor frumoase ca plantă de ornament, find frecvent confundată cu Brugmansia. Toate părțile plantei in special semințele maronii-negre sunt toxice. Imagini Plantă Floare Fruct Seminţe Note Coada-calului 133 Coada-calului Coada-calului Clasificare științifică după Flora ilustrată a României V. Ciocârlan, 2000 Regn: Regn Plantae Încrengătură: Pteridophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Equisetopsida Equisetales Equisetaceae Equisetum E. arvense Nume binomial Equisetum arvense L., 1753 Coada-calului, sau baba-ursului, (Equisetum arvense L.) este o specie de plante erbacee, perene (prin rizomul orizontal articulat, adesea tuberculat). Descriere De pe rizom se dezvoltă două tipuri de tulpini aeriene: • tulpinile fertile apar primăvara, au 5-15 cm înălțime, sunt neramificate, brune, neasimilatoare, purtând la noduri frunze verticilate, unite într-o teacă ce are marginea dințată. În vârf este situat spicul sporifer. • tulpinile sterile apar mai târziu (cam la mijlocul primăverii), sunt înalte de 20-50 cm, verzi, asimilatoare. La noduri există frunze uninerve, verticilate, unite într-o teacă, precum și ramuri verticilate ce au aceeași morfologie ca și tulpinile, dând aspect de coadă de cal. Tulpinile sterile produc substanțe de rezervă care se vor depozita în rizomi și vor hrăni viitoarea tulpină fertilă. Coada-calului 134 Utilizări în medicina naturistă Coada-calului este cunoscută si folosită încă din antichitate în medicina tradițională ca și sursă de acid salicilic (substanță activă conținută în Aspirina modernă). Dioscoride, medic, farmacolog și botanist al Greciei antice, laudă proprietățile hemostatice ale acestei plante. Plinius cel Bătrân pretinde chiar că proprietățile hemostatice ale plantei ar fi atât de mari, încât ar fi suficient ca aceasta să fie ținută în mână pentru a beneficia de proprietățile sale vindecătoare. Substanțe active: oxid salicic (5-7%), gluteolină, nicotină, palustrină și palustridină, fitosterină, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, săruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenți în fracțiunea lipidică (sursa: v. legături externe). Principiile active din coada-calului au acțiune antimicrobiană, antiseptică, antiinflamatoare, măresc rezistența țesutului conjunctiv, activează circulația locală. Planta este indicată pentru uzul intern, sub formă de ceai cu acțiune diuretică, sau extern, sub formă de comprese și băi. Întrebuințări Coada-calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflături, vânătăi), cicatrizarea rănilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare atât de frecvente in climacterium, degerăturilor, eczemelor, neurodermitelor, combaterea transpirației excesive a picioarelor. Deasemenea, datorită acțiunii diuretice a ceaiului, acesta este indicat în prevenirea calculozei renale (spală rinichii și căile urinare). Medicul german Sebastian Kneipp, care a readus această plantă în medicina naturistă în Germania secolului XIX, recomandă această plantă și în tratamentul artrozei sub formă de ceai/elixir. În zilele noastre, această plantă se regăsește în diverse preparate (nu doar marca dr. Kneipp) de tip ceai pentru tratamentul reumatismului, tusei, rinichilor și purificare a sângelui. Prepararea ceaiului/decoctului: 1 lingură de plantă uscată la 250ml apă se fierbe timp de 10-15min. Se va consuma zilnic o ceașcă. Prepararea băii: Un pumn de plante se pune la macerat în 10L apă timp de 6h. După aceea, se strecoară lichidul în vană iar peste plantele rămase se toarnă iarăși 10L de apă și se fierbe cca. 10min. Decoctul obținut se strecoară și el în vană, se adaugă apă caldă cât să acopere corpul și se stă cca. 20-25 min în baia obținută. După această baie nu se face duș. Recoltare și depozitare Tulpinile sterile se vor recolta în lunile iunie-septembrie, pe vreme frumoasa, dupa ce s-a ridicat roua. Se va folosi partea superioară a plantei, cca. 2/3 din tulpină. Se usucă la umbră, în strat subțire, în locuri bine aerisite și lipsite de umezeală. Se intorc zilnic. Uscarea artificială la 40 °C. Se păstrează în saci de hârtie sau din material textil. A se culege doar de persoane inițiate, deoarece există plante asemănătoare din aceeași familie, care sunt otrăvitoare! Coada-calului 135 Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, 1991, pag. 16 • Plantele medicinale si condimentare din judetul Harghita, 1980. Colectivul de redacție: Dr. K. Csedö, Dr.I. Füzi, Drd. M. Giurgiu, Dr. Z. Kisgyörgy, Dr. A. Laza, Dr. G. Rácz O parte din informația adăugată este traducere din Wikipedia germană: de.wikipedia.org Legături externe • Mihaela Toma: Coada calului - Equisetum arvense [1], Gradina online. • Formula-AS.ro [2] References [1] http:/ / www. gradina-online. ro/ Coada_calului_A3630. html [2] http:/ / www. formula-as. ro/ 2005/ 653/ medicina-naturista-25/ coada-calului-5739 Coada șoricelului Coada șoricelului Achillea millefolium (ilustrație) Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Achillea millefolium Nume binomial Coada șoricelului 136 Achillea millefolium L., 1753 Coada șoricelului (Achillea millefolium) este o plantă erbacee, perenă, din familia Asteraceae, cu frunze penate, păroase și flori albe sau trandafirii, originară din Europa și din vestul Asiei. Este întâlnită din câmpie până în regiunile subalpine. Numele generic de Achillea provine de la Ahile, eroul legendar al războiului troian, care a descoperit planta și a folosit-o pentru tratarea rănilor soldaților[1] săi. Numele speciei, millefolium, descrie frunzele penate, păroase. Tratamente naturale pe baza de coada șoricelului Este recomandată la enterocolite, gastrite, colici gastrice. Este antiseptic (ca și mușețelul), tonic aperitiv, coleretic-colagog, stimulează funcția hepatică, este antispastic, antiinflamator, astringent[2]. Coada șoricelului reprezintă un remediu natural în tratarea multor afecțiuni: boli ale stomacului, hemoroizi, dureri menstruale, boli de vezică, anorexie, osteoporoză, reumatism, nervozitate, boli intestinale, tuse, chisturi ovariene, mâncărimi vaginale, oxiuri, gastrită.Wikipedia:Citarea_surselor Acțiunea terapeutică se bazează pe proprietățile acestei plante: regenerator de țesuturi, dezinfectant, expectorant, antiinflamator, calmant gastric, decongestiv hemoroidal.Wikipedia:Citarea_surselor Preparatele naturale cel mai des utilizate din acesta plantă sunt: infuzia (ceaiul) de frunze și de flori (ajută la tratarea constipației, leucoreei, contra viermilor intestinali, reduce starea de nervozitate, ameliorează tenurile înroșite), dar și alifia preparată din coada șoricelului (ajută la tratarea varicelor).Wikipedia:Citarea_surselor Note [1] Floridata-Achillea millefoilum (http:/ / www. floridata. com/ ref/ a/ achi_mil. cfm) [2] Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 102 Legături externe • Achillea millefolium L. pe situl facultății de biologie din Iași (http://www.bio.uaic.ro/component/ option,com_potd) • Coada soricelului (http://www.infogradina.ro/legume/plante-medicinale/coada-soricelului/99/) • Tratamente naturale pe baza de coada soricelului (http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/c/ coada-soricelului-achillea-millefolium.html) Coada racului 137 Coada racului Coada racului Potentilla anserina Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Rosales Rosaceae Potentilla Coada racului (Potentilla anserina - L) este o plantă din familia Rosaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: argentină, argintică, argințel, argindeana, buboasa, buruiana de scrânte, buruiana-junghiurilor, coada-dracului, forostoi, iarba-gâștii, iarba-scrântiturii, ioluț, sclintita, scrântitoare de baltă, scrânteala, troscot, vintricea, zolotnic. Descriere Coada racului este o plantă erbacee, înaltă de 15-20 cm, cu frunze întrerupt-penatifide și flori mari, galbene. Este întâlnită în locuri nisipoase umede, pe marginea șanțurilor, lacurilor și râurilor, atât la câmpie cât și în zone mai înalte. Înflorește din luna mai până toamna târziu. Coada racului este o plantă erbacee pitică ce prezintă o tulpină culcată și mai mulți stoloni din care cresc alte plante. Frunzele sunt așezate sub formă de rozetă având o culoare verde-alburie pe față si verde-argintie pe spate. Florile sunt solitare, susținute de un pedicel lung și au o culoare gălben-aurie. În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene(Herba Anserinae), recoltate în perioada înfloririi, alcătuite din tulpinile laterale și frunzele bazilare și uneori rădăcina.[1] Coada racului 138 Componenții principali • • • • • • tanin substanțe amare ulei volatil mucilagii flavonoide săruri minerale Proprietăți Astringente, hemostatice și spasmolitice Coada racului Indicații Intern: în anemie, diaree, hipermenoree (reglează durerile în menstruațiile abundente), enterocolită, calculoză renală, colici gastrice și convalescență, dureri stomacale, afecțiuni ginecologice de orice natură, hemoragii de orice natură, cancer uterin sau de colon, dureri abdominale, paraziți intestinali, dureri uterine, dismenoree, menstruații abundente, leucoree, osteoporoza, spasme pioroce, reglarea menstrelor. Extern: spălături locale în leucoree, în ulcerații ale pielii precum și în tratarea gingivitei, în arsuri, ten seboreic, lacrimarea ochilor, eczeme, având acțiune sedativă pe lângă proprietățile antiseptice, friguri, ulcerații cutanate, cicatrizante și hemostatice.[1] Contraindicații • Nu se administrează decât după mese deoarece produce iritații gastro-intestinale. • Nu este recomandată bolnavilor de rinichi și de ficat. Note [1] Ecaterina D. Răducanu D, Terapia naturistă, pag. 116-117, Ed Stiințifică, București 1992 Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 120 Coriandru 139 Coriandru Coriandru Coriandru Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Apiales Apiaceae Coriandrum ''C. sativum'' Nume binomial ''Coriandrum sativum'' L. Coriandrul (Coriandrum sativum) este o specie de plantă erbacee anuală anuală din familia umbeliferelor, exclusiv de cultură, înaltă de 30—100 cm, exalând un miros neplăcut de ploșniță[1] , cu flori albe sau roz și fructe în formă de globulețe, bogate în uleiuri eterice, fapt pentru care semințele uscate se întrebuințează în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment. Poartă și denumirile de puciognă, buruiană-pucioasă sau piper-alb. Coriandru 140 Caractere morfologice • Rădacina este pivotantă, subțire, slab ramificată [1]. • Tulpina este cilindrică, glabră, fin brăzdată, ramificată numai la partea superioară [1]. • Frunzele sunt verzi-deschis, glabre, foarte diferențiate după nivelul la care se află : cele bazale în rozetă sunt lung pețiolate, întregi, cu margine crenată sau trilobate până la trifoliate (se observă numai în stadiul de plantulă, deoarece se usucă repede), cele mijlocii, alterne, o dată sau de două ori penat sectate, cu lacinii late, inegal penat lobate ; frunzele superioare sunt sesile, de trei ori penat sectate cu lacinii rare, înguste, filiforme[1]. • Florile sunt grupate în umbele compuse, lung pedunculate, cu 3—7 radii și lipsite de involucru ; ele sunt pe tipul 5, cu petale albe sau ușor roz-violacei, inegale la florile de la marginea inflorescenței la care petala externă este mult mai mare (până la 4 mm) [1]. • Fructele sunt diachene sferice, cu diametru de 2—6 mm, galben-brune sau brune, cu cele două jumătăți unite, pe fiecare mericarp cu 5 coaste ondulate și 4 mai pronunțate, păstrînd la vârf resturile caliciului și cele două stigmate, miros plăcut la maturitate [1]. Compoziție chimică Principalii constituienți ai coriandrului sunt 0,20—1% ulei volatil format din 60—70% d-linalol sau coriandrol, geraniol, cimol, pinen, terpinen, felandren, dipentene, acid petroselinic etc. ; 15—20% lipide, 10% amidon, 4—5% substanțe minerale, pectine etc. Utilizare • Utilizări terapeutice : Acțiune carminativă și stomahică, utilizat și corectiv pentru unele medicamente (uleiul volatil). Are proprietăți bactericide și fungicide. Având acțiune vermifugă, se folosește la combaterea viermilor intestinali[2] . Intră în compoziția ceaiului contra colicilor pentru copii, în ceaiul gastric nr. 2 și în ceaiul tonic aperitiv. Intră și în compoziția apei aromatice cu care se prepară apoi tinctura de malat de fier. Coriandrul este cunoscut și ca un bun tonic al sistemului nervos[2]. • Utilizat în industria alimentară ca aromatizant și condiment. Floare de coriandru Seminţe coriandru Frunze coriandru Coriandru la maturitate Coriandru 141 Note [1] Coriandrum sativum L. (http:/ / selene. ro/ articole/ coriandru) accesat 2010-03-18 [2] Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-766-08-1 Bibliografie • Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1 Legături externe • Coriandrum sativum L. (selene.ro) (http://selene.ro/articole/coriandru) • Coriandru (www.pravaliata.ro) (http://www.pravaliata.ro/coriandrul.htm) • (Coriandri fructus) Coriandrum sativum L.(www.sanatateata.com) (http://www.sanatateata.com/plante/ coriandru.htm) Crețișoară Crețișoara Alchemilla vulgaris Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Rosales Rosaceae Alchimilla Crețișoara (Alchemilla vulgaris) este o plantă din familia Rosaceae cunoscută sub mai multe denumiri populare: brumărie, plașcă, umbrarul-doamnei. Crețișoară 142 Descriere Crețișoara este o plantă perenă, înaltă de 10-40 cm, cu flori mici, verzi-gălbui, răspândită în zona de deal (în fânețe, margini de pădure și tufișuri), pe pante abrupte și rupturi de pantă. În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene ale plantei, recoltate în lunile iunie-iulie (în perioada înfloririi), în timpul prânzului, în zile însorite, atunci când planta este perfect uscată (fără stropi de rouă sau picături de ploaie), prin tăierea întregii părți aeriene de sub rozeta de frunze bazale.[1] Componenți principali Saponime, flanovoide, taninuri, substanțe grase formate din acizii palmitic și stearic, fitosteroli și săruri minerale. Proprietăți - astringent - antihemoroidal - antidiareic Indicații Extern, infuzia este folosită pentru gargară în stomatite și pentru cicatrizarea rănilor. Extractul de crețișoară are un efect terapeutic complex în tratamentul metroragiilor, în fixarea sarcinilor și în pregătirea intevențiilor chirurgicale ORL.[1] Creţişoara Note [1] Ecaterina D. Răducanu D, Terapia naturistă, pag. 119-120, Ed. Științifică, București 1992, Crețușcă 143 Crețușcă Crețușcă Filipendula ulmaria Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Rosales Rosaceae Filipendula Crețușca (Filipendula ulmaria) este o plată din familia Rosaceae, cunoscută sub denumirile populare de: barba-caprei sau pepenică. Descriere Crețușca este o plantă erbacee perenă, meliferă și medicinală, înaltă de 100-120 cm, cu flori albe dispuse în corimb. Este frecvent întâlnită pe marginea apelor curgătoare de la câmpie până la limita superioară a fagului, precum și în fânețele umede și înflorește începând cu luna iunie, până la sfărșitul lui august. În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene recoltate în perioada de înflorire. Inflorescența se taie cu foarfeca cu cel mult 1 cm de axul care o susține, iar florile proaspete, prin frecare degajă un miros de salicilat de metil.[1] Crețușcă 144 Componenții principali Flavonoide, gaulterozidă, aldehidă salicică, vanilină, spireină și tanin, heliotropină. Proprietăți - acțiune antireumatismală datorită gaulterozidei și spireinei - acțiuni astringente, tonice și antihidropice - efecte diuretice datorită flavonoidelor Indicații Se utilizează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut, ca diuretic și diaforetic.[1] Creţuşcă Note [1] Ecaterina D. Răducanu D, Terapia naturistă, pag. 120-121, Ed. Științifică, București 1992 Crușin Crușin Clasificare științifică Crușin 145 Regn: Subregn: Plantae Cormofitae Încrengătură: Magnoliophyta (Angio-spermatophyta) Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliatae (Dicotiledonatae) Rhamnales Rhamnaceae Frangula ''Rhamnus frangula'' Nume binomial Rhamnus frangula Crușinul (Rhamnus frangula) este o plantă medicinală, cunoscută îndeosebi pentru proprietățile ei laxative dar și curative. Utilizare Frunzele dar mai ales scoarța de crușin exercită acțiuni purgative și laxative (provoacaă eliminarea conținutului tubului digestiv), efect coleretic și colagog asupra bilei (excită bila, mărindu-i secreția), proprietăti vermifuge și au o acțiune relaxantă asupra musculaturii intestinale. Fructele au acțiune protectoare, regenerantă și antioxidantă, fiind bogate în vitamine, minerale și acizi grași[1]. Note [1] Alina Ghica. „ Crusin (http:/ / www. studentie. ro/ campus/ CRUSIN/ c-713-a-20343)”. www.studentie.ro. . Legături externe • Crușnul (www.medicina-naturista.ro) (http://www.medicina-naturista.ro/plante/plante-medicinale-de-la-a-la-l/ crusinul.html) • Crușin (www.mariplant.ro) (http://www.mariplant.ro/?p=p_383&sName=Crusin) Curcuma 146 Curcuma Curcuma Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Zingiberales Familie: Zingiberaceae Gen: Specie: Curcuma ''C. longa'' Denumire populară: șofran indian. Descriere : plantă erbacee de 60 – 90 cm înălțime cu frunze lungi lanceolate de culoare verde deschis. Florile alb gălbui apar pe o tijă cu aspect de spic. În vârful spicului bractele de culoare albă sau alb roz dau impresia unei flori mari cu multe petale. Nu produc semințe viabile. Durata de viață: plantă perenă. Origine: Sudul Asiei Temperatură: are nevoie de temperaturi între 20 °C si 30 °C . Înmulțire: având în vedere că planta nu produce semințe viabile, se înmulțește prin replantarea rizomilor. Beneficii: rizomii sunt recoltați, fierți câteva ore, uscați în cuptoare și apoi măcinați într-o pudră galben-portocalie. Praful de curcuma se utilizează ca ingredient de bază în bucătăria asiatică, ca și condiment (ingredient esențial al preparatelor de curry) sau colorant alimentar. În medicina Ayurvedică este folosit ca antiseptic, antibacterian și antiinflamator. Cercetări actuale sugerează posible efecte pozitive în lupta împotriva cancerului, a bolii Alzheimer și a bolilor de ficat. Cânepă indiană 147 Cânepă indiană Cannabis sativa Cannabis sativa Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Rosales Cannabaceae 'Cannabis' ''C. sativa'' Nume binomial ''Cannabis sativa'' L. Subspecii Canabis sativa ssp. sativa C. sativa L. subsp. indica Cânepa indiană sau canabisul (C. sativa L. subsp. indica ) este o subspecie a speciei Cannabis sativa, specie care face parte din familia Cannabaceae. Frunzele și florile plantelor de cânepă indiană conțin o substanță chimică sau drog cunoscută sub numele de THC (acronimul de la tetra-hydro-cannabinol) care provoacă persoanei care o fumează sau o digeră o senzație de euforie. Marijuana este cel mai comun drog ilegal întâlnit în Statele Unite. Cânepă indiană 148 Produse extrase din cânepa indiană Se extrag două tipuri principale de produse folosite ca droguri și anume marijuana și hașișul. • Marijuana se extrage din florile uscate de cânepă indiană. Tulpina, frunzele și ramurile, conținând doar puțin THC, sunt folosite pentru extragere în grăsimi (ca și unt sau lapte) pentru gătit. Semințele sunt de obicei îndepărtate, deoarece nu conțin THC. Marijuana este de obicei fumată în foi de țigară, pipă, într-o pipă cu filtru de apă, cunoscută sub numele de bong, sau mai recent atomizatoare care elimină substanțele cancerigene și toxice. • Hașișul se extrage din rășina extrasă din florile plantei Cannabis sativa ss. indica. Hașișul este o formă mult mai concentrata de marijuana, deoarece conține mai mult THC. Este de obicei fumat într-o pipă obișnuită sau una cu filtru de apă. Unii o consumă adăugând-o la prăjituri. Legalitate Consumul de canabis este ilegal în majoritatea țărilor lumii, una dintre excepțiile cunoscute fiind Olanda. Contrar mitului, în Olanda canabisul este decriminalizat. Consumul de canabis este tolerat de o proporție Femeie preparând rășină de canabis (hașiș), mare din populația Olandei, nefiind tabu. De asemenea în Olanda se Uttarakhand, India. găsesc renumitele coffeeshop-uri în care se comercializează canabis. Pentru a cumpăra Cannabis dintr-un astfel de magazin este necesar să fii major. De asemenea nu se pot achiziționa mai mult de 5 grame zilnic. De asemenea în Olanda este permisă cultivarea a nu mai mult de 5 plante pentru consum propriu atâta timp cât nu există intenția de a vinde. Totuși, se poate adăuga că în multe țări fumatul Cannabisului este tolerat/decriminalizat atâta timp cât este făcut într-un spațiu privat. Exemple sunt: Canada, Germania, Portugalia și Spania. Atunci când se consumă marijuana, consumatorii au tendința de a li se mări pofta de mâncare (în special dulciuri), deoarece canabisul scade nivelul de glucoză din sânge. De asemenea, consumul de marijuana sau hașiș provoacă „cotton mouth” (tr. a se usca gura), făcând consumatorul să bea apă. Principalul ingredient activ este THC-ul care este o substanță psihoactivă. Pe lângă THC, altă substanță cu o importanță mare în efectele canabisului este CBD-ul. Studii recente au arătat că, în timp ce THC-uri are tendința de a provoca simptome psihotice, CBD-urile functionează ca un "antidot" natural la aceste simptome, el având proprietăți antipsihotice naturale.Wikipedia:Citarea_surselor Marijuana poate avea efect benefic circulației sangvine deoarece dilată vasele conductoare de sânge. Cânepă indiană 149 Utilități medicale Canabisul folosit medical are într-adevăr numeroase efecte benefice bine documentate. Printre acestea se numără: ameliorarea senzației de greață și vomă, stimularea apetitului de mâncare în chimioterapie și pacienții HIV, presiune intraoculara scăzută (a fost demonstrat că este eficientă în tratarea glaucomului), Alzheimerului, precum și având efecte analgezice (calmant). Pericole în consumul de canabis Fumatul unor droguri ca marijuana și hașiș dăunează organismului, fie și din cauza fumului de tutun care conține extrem de mult monoxid de carbon cât și unor substanțe cauzatoare de cancer pulmonar, gât sau al cavității bucale, existente în fumul de țigări. Studiile au arătat că persoanele care consumă canabis se expun unui risc mai mare de a face boli mintale, cum ar schizofrenia.[1][2] Canabisul este corelat cu o creștere dependentă de doză a riscului de a avea tulburări psihotice[3] iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoză și schizofrenie.[4][5] În timp ce mulți cercetători acceptă ideea conform căreia canabisul este o cauză ce contribuie la a deveni bolnav de schizofrenie,[6] teza rămâne controversată.[7][8] Istorie Marijuana a fost crescută în plantațiile din estul Statelor Unite din jurul anului 1775 până în jurul anului 1860. Când plantațiile au dispărut prin 1879, marijuana sălbatică creștea de-a lungul coastei de est și în zona New England. Asemeni altor plante fibroase, cânepa poate fi folosită în fabricarea hainelor, funiei sau hârtiei. Cânepa folosită în fabricarea funiei sau hârtiei conține o cantitate foarte mică de THC. Astfel nu te poți droga folosind funia sau hârtia, deoarece nu este prezentă o cantitate prea importantă de THC. La începutul anilor 1900, majoritatea funiilor erau fabricate din cânepă. În timpul celui de-al doilea război mondial, guvernul Statelor Unite a făcut un film pentru a convinge fermierii să cultive cât mai multă cânepă, pentru a fi folosită în producția hainelor și funiilor necesare. Filmul se numește Hemp For Victory (Cânepa pentru Victorie). Istoria cânepei în SUA: În 1611 în apropiere de Jamestown, Virginia a fost plantată prima cultură de cânepă indiană de către coloniștii englezi. La început, coloniștilor le-a fost ordonat de către Marea Britanie să cultive cânepa, climatul Americii fiind perfect pentru așa ceva. După Revoluția americană, în Kentucky se creștea „cultura de milioane” din care se făcea totul de la îmbrăcăminte la frânghii și pânze de vase. În agenda sa din anul 1765, George Washington susținea că ar fi cultivat canabis pentru fibră cât și în scopuri medicinale. La începutul secolului al XIX-lea, canabisul a început să fie folosit medicinal, iar la mijlocul anilor 1800 W.B. O’Shaughnessey a realizat tinctura, o soluție de canabis cu alcool care avea efect analgezic, anti-convulsiv, și de relaxare a mușchilor. În 1887 medicii stomatologi au descoperit puterea anestezică a canabisului și au început să îl folosească în operațiile dentare. La începutul secolului al XX-lea marijuana a început să fie folosită de artiști ai muzicii jazz și în scurt timp a fost asociată cu crime și comportament abuziv. În 1930, Harry J. Aslinger, primul țar American al drogurilor și războiului împotriva drogurilor, prin o vendetă personală împotriva imigranților, care erau principalii fumători de cânepă, a reușit sa convingă guvernul American sa criminalizeze cânepa în Statele Unite și prin Națiunile Unite, să criminalizeze cânepa în majoritatea altor țări.Wikipedia:Citarea_surselor În 1936, un mic grup religios a regizat un documentar intitulat: „Tell Your Children” (anunțați-vă copiii) în care marijuana a fost prezentată total greșit, făcându-se afirmații nefondate, acest film a fost reeditat mai târziu și Cânepă indiană republicat sub numele de „Reefer Madness”. Ca urmare a acestui documentar, în 1937, marijuana a devenit ilegală, fiind eliberată „Taxa de timbru a Marijuanei” (Marijuana Tax stamp act); pentru a crește canabis, era necesar acest timbru care paradoxal nu era eliberat nimănui. În 1941 canabisul prescris devine ilegal la nivel federal. Pe la jumătatea anilor 1950 industria cânepei se prăbușește. În 1961, Organizația Națiunilor Unite, mai precis o sută de țări din toată lumea, decid interzicerea marijuanei la nivel mondial. 150 Note [1] Picchioni MM, Murray RM. Schizophrenia (http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ pmc/ articles/ PMC1914490/ ). BMJ. 2007;335(7610):91–5. doi: 10.1136/bmj.39227.616447.BE (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1136/ bmj. 39227. 616447. BE). PMID 17626963. [2] Cannabis Use and Earlier Onset of Psychosis: A Systematic Meta-analysis.. Archives of general psychiatry. 2011 Feb 7. PMID 21300939. [3] Moore THM, Zammit S, Lingford-Hughes A et al.. Cannabis use and risk of psychotic or affective mental health outcomes: a systematic review. Lancet. 2007;370(9584):319–328. doi: 10.1016/S0140-6736(07)61162-3 (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1016/ S0140-6736(07)61162-3). PMID 17662880. [4] Leweke FM, Koethe D. Cannabis and psychiatric disorders: it is not only addiction. Addict Biol. 2008;13(2):264–75. doi: 10.1111/j.1369-1600.2008.00106.x (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1111/ j. 1369-1600. 2008. 00106. x). PMID 18482435. [5] Sewell, RA (2009 Apr). „Cannabinoids and psychosis”. International review of psychiatry (Abingdon, England) 21 (2): 152–62. doi: 10.1080/09540260902782802 (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1080/ 09540260902782802). PMID 19367509 (http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ pubmed/ 19367509). [6] Henquet, C (2008 Nov). „ Gene-Environment Interplay Between Cannabis and Psychosis (http:/ / www. pubmedcentral. nih. gov/ articlerender. fcgi?tool=pmcentrez& artid=2632498)”. Schizophrenia bulletin 34 (6): 1111–21. doi: 10.1093/schbul/sbn108 (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1093/ schbul/ sbn108). PMID 18723841 (http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ pubmed/ 18723841). [7] McLaren JA, Silins E, Hutchinson D, Mattick RP, Hall W. Assessing evidence for a causal link between cannabis and psychosis: a review of cohort studies. Int. J. Drug Policy. 2010;21(1):10–9. doi: 10.1016/j.drugpo.2009.09.001 (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1016/ j. drugpo. 2009. 09. 001). PMID 19783132. [8] Ben Amar M, Potvin S (2007 Jun). „Cannabis and psychosis: what is the link?”. Journal of psychoactive drugs 39 (2): 131–42. doi: 10.1080/02791072.2007.10399871 (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1080/ 02791072. 2007. 10399871). PMID 17703707 (http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ pubmed/ 17703707). Legături externe • en Legătură între canabis și schizofrenie (http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/2407027.stm) • en Canabisul și schizofrenia. Un studiu longitudinal al recruților suedezi. (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/sites/ entrez?Db=pubmed&Cmd=ShowDetailView&TermToSearch=2892048&ordinalpos=1&itool=EntrezSystem2. PEntrez.Pubmed.Pubmed_ResultsPanel.Pubmed_RVDocSum) • en Marijuana / canabisul și schizofrenia (http://www.schizophrenia.com/prevention/streetdrugs.html) • en Lucru de mântuială. De ce se înrolează media în cruciada guvernamentală împotriva marijuanei? (http://www. fair.org/index.php?page=1390) • en Prima rețetă medicală pe bază de canabis din lume ar putea apărea în curând pe rafturile farmaciilor din SUA (http://www.dailymail.co.uk/health/article-2090467/ Marijuana-Worlds-cannabis-based-prescription-drug-relieve-cancer-pain-soon-hit-U-S-pharmacies.html) Călin (plantă) 151 Călin (plantă) Regn Plantae Clasificare științifică Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Rosopsida Asteridae Dipsacales Adoxaceae Nume binomial Viburnum opulus (călin) L. Călin (Viburnum), în limbile slave „Kalina” este un arbust din familia „Adoxaceae”, cu fructe de culoare roșie grupate sub formă de ciorchini asemănător socului, din fructele lui se extrage un medicament care scade tensiunea sanguină. Descriere Călinul se găseștesub formă de arbust stufos(ca și alunul) și poate ajunge la o înălțime de aproximativ 4 metri. Când Călinul este tânăr are o scoarță verde-cenușie cu textura netedă. La maturitate, tulpina plantei are culoarea cenușie iar textura se transformă în una poroasă cu crăpături. Frunzele au forma ovală, au între 3 și 5 lobi dințați și între 2 și 5 glande roșietice vizibile. Toamna, planta, face fructe roșii, iar frunzele își schimbă culoarea în roșu. Florile sunt de culoarea verde deschis având diametrul de 5-7 cm Călin (plantă) 152 Localizare și întrebuițări Călinul înflorește în lunile mai-iunie. Crește în special în pădurile de la câmpie dar poate fi găsit și în regiunile deluroase ajungând chiar și in zonele de munte. Recoltarea se face primăvară, înainte de a înflori, când seva începe să circule mai intens. Coaja de Călin se usucă în straturi subțiri, în aer liber sau în uscătorii la temperatura de 40-45 grade C. Din 3 kg coajă proaspătă se obține 1 kg de produs uscat. Coaja de călin se folosește în industria de medicamente la prepararea unor extracte cu acțiune calmantă și homeostatică. Intern: astringent, sedativ, antidismenoreic. Specii • • • • • • • • • • • • • • • • Viburnum acerifolium Viburnum atrocyaneum Viburnum betulifolium Viburnum farreri Viburnum brachyandrum Viburnum brachybotryum Viburnum bracteatum Viburnum brevipes Viburnum buddleifolium Viburnum burejaeticum Viburnum carlesii Viburnum cassinȘ*Viburnum bitchiuenseoides Viburnum cinnamomifolium Viburnum colebrookeanum Viburnum congestum Viburnum corylifolium Vezi și • Listă de plante medicinale - C Legături externe • • • • Trees and shrubs of the Andes of Ecuador - Viburnum [1] Flora of Nicaragua [2] Wolliger Schneeball [3] Runzelblättriger Schneeball [4] References [1] [2] [3] [4] http:/ / www. efloras. org/ florataxon. aspx?flora_id=201& taxon_id=134551 http:/ / mobot. mobot. org/ W3T/ Search/ Nicaragua/ projsflnic. html http:/ / www. giftpflanzen. com/ viburnum_lantana. html http:/ / www. giftpflanzen. com/ viburnum_rhytidophyllum. html Cătină de garduri 153 Cătină de garduri Cătină de garduri Cătină de garduri Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Solanales Solanaceae Lycium '' L. barbarum , L. chinense '' Nume binomial Lycium barbarum, Lycium chinense (L.) Cătina de garduri (Lycium barbarum, Lycium chinense) este numele comun a două specii foarte apropiate din genul Lycium. Mai este cunoscută și sub numele de goji. Această plantă perenă lemnoasă face parte din familia Solanaceae. Varietăți Goji Există două varietăți de Goji: • Goji Chinezesc (Lycium Chinense) • Goji Tibetan (Lycium Barbarum) Caracteristici Înățimea acestui arbust poate atinge 2-4 m. Ramurile sale, deseori spinoase, atârnă arcuite și poartă frunze lungi, lanceolate sau ovale, de culoare verde-gri. Ele au o lungime de 3-6 cm și sunt fie singulare, dispuse alternativ opus, fie grupate în fascicule de până la trei. Cătină de garduri Cătina de garduri înflorește din iunie până în august. Inflorescența este compusă dintr-una sau mai multe flori, liliachii sau violete, grupate pe un pedicel de 1-2 cm. Florile, a căror corolă de aproximativ de 8-10 mm prezintă cinci petale, au formă de pâlnie și sunt hermafrodite. Fructul cărnos, roșu sau portocaliu este o bacă, lunguiață sau ovoidă, de 1-2 cm. Perioada de maturație este din august până în noiembrie, în funcție de climat. Fructele conțin 4-20 semințe sferice, maronii, care sunt răspândite de păsări. 154 Origine și arie de răspândire Nu se cunoaște cu precizie originea cătinei de garduri, habitatul său natural se găsește între Europa de sud-est și Asia de sud-vest. Una din zonele specifice de răspândire este Ningxia din China, de unde Lycium s-a răspândit ca plantă de cultură în întreaga Asie, în Europa, America de nord, Africa de nord și Australia respectiv Noua Zeelandă. Cultivare și utilizare În prezent planta este cultivată în multe regiuni ale lumii, însă numai în China este cultivată comercial. Medicina tradițională chinezească utilizează fructul de aproximativ 1900 de ani. Proprietățile sale terapeutice erau cunoscute probabil și mai devreme, după cum indică asocierea plantei în folclorul chinezesc cu primul împărat al Chinei, Shen Nung, părinte al agriculturii și cunoscător al plantelor medicinale, care a trăit în jur de 2800 î.e.n. De la începutul secolului 21 fructul cătinei de gard, sub numele comercial de goji, a cunoscut o apreciere și cerere crescândă atât în S.U.A. cât și în multe alte state dezvoltate. În curând a apărut și o gamă foarte largă de produse de consum pe bază de goji, care sa alimenteze această cerere. Bibliografie • Foster, Steven; Chongxi Yue; Yue Chongxi. Herbal Emissaries: Bringing Chinese Herbs to the West : a Guide to Gardening, Herbal Wisdom, and Well-being. (1992) • Gross, Paul M.; Xiaoping Zhang; and Richard Zhang. Wolfberry: Nature's Bounty of Nutrition & Health. (2006) Legături externe • Efectele benefice ale fructelor Goji [1] References [1] http:/ / www. natlife. ro/ 2011/ 09/ boabele-de-goji-minune-pura/ Dafin 155 Dafin Dafin Laurus nobilis Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Laurales Lauraceae Laurus L. nobilis Nume binomial Laurus nobilis L. Dafinul (lat. Laurus nobilis), cunoscut și sub numele de laur, este o specie de plante aromatice din familia Lauraceae, arbore sau arbust, care ajunge până la 10–18 m înălțime, originar din zona Mediteranei. Frunzele au o lungime de 6–12 cm și o lățime de 2–4 cm , cu margini dantelate specific și usor încurbate . Este o plantă cu flori sexuate (plantă dioică) florile mascule și femele fiind dispuse pe organisme distincte ; florile sunt de un galben-verzui pal, de aproape 1 cm diametru, crescute câte 4-5 în umbelă alături de frunză. Fructul este în formă de boabă (bacă) neagră de aproape 1 cm lungime, conținând o singura sămânță. Dafin 156 Utilizări și simbolism Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mâncărurilor. De asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde și expresia "a se culca pe lauri". O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la jocurile Pythian Games. În plus, tot de la laur derivă și cuvântul bacalaureat (bacă de laur) și cel de laureat ( încununat cu lauri), există un premiu cinematografic Premiul Laurul de aur. Anumite date din literatura medicală sprijină ideea că frunzele de dafin ar avea următoarele utilizări : • Antioxidativ: Fitoterapia. 2003 Sep;74(6):613-6. [1] • Analgezic și antiinflamator: Phytother Res. 2003 Aug;17(7):733-6. [2] • Anticonvulsivant (antiepileptic): Phytomedicine. 2002 Apr;9(3):212-6. [3] Dafinul este amplu cultivat ca plantă ornamentală în regiuni cu climat mediteranean sau oceanic , dar și ca plantă de interior în zonele mai reci. Tratamente naturale pe bază de dafin Dafinul, pe lângă utilizarea variată în prepararea mâncărurilor, este cunoscut și apreciat ca remediu natural în tratarea câtorva afecțiuni. Printre cele mai cunoscute afecțiuni care pot fi vindecate cu ajutorul dafinului se număra infecțiile (orale, intestinale), reumatismul, alcoolismul, laringita, anorexia. Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componența multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii. Proprietățile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea reumatismului cronic, afecțiunilor nervoase și afecțiunilor orale. În cultură Frunzele de dafin sunt utilizate pentru designul monedei de 10 yen în Japonia. În conformitate cu mitologia greacă, arborele a apărut inițial când nimfa Daphne s-a transformat în acest arbore pentru a scăpa de urmărirea zeului din Olimp Apollo. Pădurea de lauri (dafini) "Laurisilva" de pe insula Madeira (Portugalia) a fost înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural și natural mondial al UNESCO. Galerie de imagini Ilustraţie Ilustraţie din secolul al XIX-lea Flori şi frunze de dafin (Laurus nobilis) Dafin crescut în bucătărie pentru frunzele sale Dafin 157 Legături externe MeSH [4]: Laurus - Laurus nobilis (Bay Laurel) MeSH [5]: Umbellularia - Umbellularia californica (California Bay Laurel) MeSH [6]: 3-oxo-eudesma-1,4(15),11(13)triene-12,6alpha-olide [Substance Name] MeSH [7]: anhydroperoxycostunolide [Substance Name] MeSH [8]: magnolialide [Substance Name] PubMed search [9]: "Laurus"[MAJR] PubMed search [10]: "anhydroperoxycostunolide" OR "magnolialide" OR "3-oxo-eudesma-1,4(15),11(13)triene-12,6alpha-olide" • Tratamente naturale pe bază de dafin [11] • • • • • • • References [1] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=Retrieve& db=pubmed& dopt=Abstract& list_uids=12946729& query_hl=20& itool=pubmed_docsum [2] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=Retrieve& db=pubmed& dopt=Abstract& list_uids=12916069& query_hl=20& itool=pubmed_docsum [3] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=Retrieve& db=pubmed& dopt=Abstract& list_uids=12046861& query_hl=20& itool=pubmed_docsum [4] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=Retrieve& db=mesh& list_uids=68027442& dopt=Full [5] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=Retrieve& db=mesh& list_uids=68027422& dopt=Full [6] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=Retrieve& db=mesh& list_uids=67488485& dopt=Full [7] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=Retrieve& db=mesh& list_uids=67488484& dopt=Full [8] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=Retrieve& db=mesh& list_uids=67417229& dopt=Full [9] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=PureSearch& db=pubmed& details_term=%22Laurus%22%5BMAJR%5D [10] http:/ / www. ncbi. nlm. nih. gov/ entrez/ query. fcgi?cmd=PureSearch& db=pubmed& details_term=%22anhydroperoxycostunolide%22%5BAll%20Fields%5D%20OR%20%22magnolialide%22%5BAll%20Fields%5D%20OR%20%223-oxo-eudesm [11] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ d/ dafinul. html Dracilă 158 Dracilă Dracilă Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Ranunculales Berberidaceae 'Berberis' B. vulgaris Nume binomial Berberis vulgaris L. Dracila (Berberis vulgaris) este un arbust spinos din familia Berberidaceae, cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. Vezi și • Lista fructelor Dumbravnic 159 Dumbravnic Dumbravnic Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Lamiales Specie: ''M. melissophyllum'' Nume binomial ''Melittis melissophyllum'' L. Dumbravnic (Melittis melissophyllum) este o plantă erbacee perenă, cu frunze late și flori de diverse culori: albe, roz, purpurii. Are un miros caracteristic. Este folosită ca plantă medicinală și, în mediul rural, ca antidot împotriva moliilor. Efedra 160 Efedra Efedra Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Gnetophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Gnetopsida Ephedrales Ephedraceae Ephedra L. Efedra (Ephedra distachya, sinonim Ephedra vulgaris), este o plantă care crește în zone temperate și zona sub-tropicală, pe terenuri nisipoase lângă mare. Ephedra provine din greacă și înseamnă "apă", indicând apropierea apei. Este un arbust asemănător Equisetum arvense de până la doi metri înălțime cu frunze mici și solzoase. Florile sunt de culoare galbenă sau verde și sunt grupate. Fructul este cărnos și are doar o sămânță. Proprietăți Este un stimulant al sistemului nervos vegetativ simpatic. Principala substanță activă este efedrina un puternic alcaloid cu efect asemănător adrenalinei. Este un puternic dilatator bronșic recomandat în astm bronșic și tuse. Feciorică 161 Feciorică Feciorică Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Caryophyllales Caryophyllaceae 'Herniaria' H. glabra Nume binomial Herniaria glabra Feciorica (Herniaria glabra) este o mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui, din familia Caryophyllaceae. Crește în America de Nord și în Europa și îi sunt atribuite proprietăți diuretice. Mai poartă și denumirile de feciorie, iarba datului și a faptului, iarba fecioarei, iarba feciorilor sau iarba surpăturii. Prezentare Plantă anuală, bienală, mai rar perenă, cu tulpinile culcate formând mici tufe, glabre sau scurt păroase și lungi până la 30 cm. Frunzele sunt mici, eliptice sau lanceolate și dispuse opus. Florile mici de culoare verzuie, alcătuite din cinci sepale libere, grable, fără petale și cu androceul format din cinci stamine libere. În țara noastră această plantă se găsește în apropierea râurilor, pe prundișuri și în locuri nisipoase. Înflorește din luna iulie până în septembrie. În scop medicinal se folosesc părțile aeriene ale plantei (Herba Herniariae) care se recoltează în perioada înfloriri. Feciorică 162 Componenții principali • • • • saponozide flavonoide derivați cumarinici ulei esențial Proprietăți Este un bun diuretic și mărește excreția clorului și a ureei, antilitiazic în cistite și albuminurie. Utilizare • sub formă de infuzie și decoct 2-3 g.% administrându-se 3-4 ceaiuri pe zi. Bibliografie • Terapia Naturistă, Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru, Editura Științifică București 1992 Fenicul Fenicul Fenicul Clasificare științifică Fenicul 163 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Apiales Apiaceae Foeniculum 'F. vulgare' Nume binomial Foeniculum vulgare Mill. Feniculul sau molura (Foeniculum vulgare) este o specie de plantă perenă comestibilă din genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), al cărei areal natural cuprinde regiunea mediteraneeană și sud-vestul Asiei (de la est la vest din Maroc și Portugalia până în Pakistan). Morfologie Este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cilindrică, fin striată longitudinal,înaltă până la doi metri și ramificată începând de la bază. Frunzele, prevăzute la bază cu o teacă dezvoltată, sunt alungit-triunghiulare și multipenat-partite. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbele mari, terminale. Fructele mature sunt de culoare cenușie sau brun-verzuie, au miros plăcut și gust dulceag. Se aseamănă cu mărarul, cu care poate poleniza încrucișat, rezultând semințe lipsite de aromă. Uleiul volatil determină acțiunea farmacologică : antispastică, sedativă, carminativă, expectorantă. Compoziția chimică Fructele de fenicul, numite și fructe de anason dulce, conțin 2-7% ulei volatil format din anetol, transanetol și cisanetol, limonen, alfa-pinen, fenconă, metilcarvicol, extragol; lipide, aleuronă, derivați cumarinici, flavonoide (cvercitin, camferoglicozid, flavonol-3-glucuronid), zaharuri, substanțe minerale, ceruri, mucilagii, stigmasterină. Tratamente naturale pe bază de fenicul Feniculul (Foeniculum vulgare) este folosit în tratarea a numeroase afecțiuni datorită proprietăților acestuia: antispastic, tonic nervos, dezinfectant. În medicina populară, feniculul era utilizat pentru vindecarea constipației, balonărilor, calmarea colicilor. Există câteva preparate pe bază de fenicul apreciate ca excelente remedii naturale: ceaiul de fenicul, necesar în vindecarea bronșitei, laringitei, amigdalitei, faringitei, oboselii fizice și psihice. Pulberea preparată din semințe de fenicul ajută la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap. Vinul preparat din fructele de fenicul reprezintă un remediu natural excelent. Fructele de fenicul au proprietatea de a calma și alina durerile de orice natură și se pot utiliza sub forma de diverse preparate. Fenicul 164 Bibliografie 1. Teleuță A., Colțun M., Mihălcescu C., Ciocîrlan N., Plante medicinale, Chișinău, editura Litera internațional, 2008. ISBN 978-9975-74-009-8 CZU 615.322 P70 2. Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 130-1 Legături externe • • • • • • Fenicul (Foeniculum vulgare Mill.) [1], selene.ro Enciclopedia condimentelor: fenicul [2], condimenteweb.ro DEX online: fenicul [3] Tratamente naturale pe bază de fenicul [4], sanatatecuplante.ro Familia: Umbelliferae [5], gradinamea.ro Feniculul este mai mult medicament [6], Laura DOBRE, REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010 References [1] http:/ / selene. ro/ articole/ fenicul [2] [3] [4] [5] [6] http:/ / www. condimenteweb. ro/ index. php?module=fisaCondiment& cid=63 http:/ / dexonline. ro/ search. php?cuv=fenicul http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ f/ feniculul. html http:/ / www. gradinamea. ro/ Fenicul_2652_541_1. html http:/ / www. lumeasatului. ro/ stiati-ca-9_l333. html Floarea patimilor Floarea patimilor Passiflora incarnata Clasificare științifică Floarea patimilor 165 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Malpighiales Passifloraceae Passiflora Nume binomial Passiflora incarnata L Floarea patimilor (Passiflora incarnata), este o plantă medicinală din familia Passifloraceae, originară din zonele tropicale ale Americii, Asiei si Australiei. Descriere Este o plantă cățărătoare și tocmai de aceea își susține greutatea cu ajutorul unor cârcei ca și niște ațe. Acești cârcei, sunt echivalentele vegetale ale degetelor: sunt subțiri, dar extrem de puternici și au un simț tactil dezvoltat. Când această plantă crește, din tulpina ei răsar niste cârcei care se întind, căutand un suport solid. Celulele din exterior cresc mai repede decât cele din interior, iar astfel, vârful cîrcelului se răsucește. Ulterior, mijlocul cârcelului începe să se încolăcească precum un arc, trăgând floarea mai aproape de ancorajul său. Când planta ajunge la maturitate, este fixată pe loc de mii de cârcei. Tulpina cațărătoare, lemnificată, poate ajunge de la 3 până la 10m. Floarea are frunzele dispuse de o parte și de alta a ramurilor și un pețiol lung de formă trilobată.[1] Floarea patimilor este o floare de dimensiuni mari iar diametrul ei poate ajunge la 4-5cm. Are o corolă specifică, formată din petale de culoarea albă, dublate de filamente vișinii, mai lungi decât petalele, iar staminele sunt de culoare portocalie. Fructele sunt și ele mari și conțin multe semințe în interior. Passiflora înflorește vara, iar ținuta cea mai sănătoasă și mai spectaculoasă a acestei plante agățătoare se obține prin expunerea la soare sau într-un loc semi-umbrit, în sol cu umiditate medie, bogat in humus și cu aciditate neutră. De la floarea patimilor se folosesc în scop medicinal ramurile tinere, subțiri, cu sau fară frunze. Componenți principali Planta conține flavonoizi, glicozide, alcaloizi, compuși fenolici și ulei volatil.[2] Proprietăți Principalele proprietăți medicinale ale plantei sunt legate de acțiunea inhibitoare asupra sistemului nervos central. Planta are proprietăți sedative, anxiolitice, hipotensoare si antispastice. Floarea patimilor Floarea patimilor 166 Indicații Preparatele din acestă plantă se folosesc pentru stări ca insomniile, stările de anxietate, stările de stres, mai ales dacă sunt însoțite ŝi de încordare musculară, stările de iritabilitate nervoasă, precum și în tratarea gastritelor, a colitelor si a nevralgiilor.[2] Înmulțire Passiflora incarnata este totodată și o plantă de apartament. În timpul iernii, aceasta îșĭ pierde frunzele. Dat fiind riscul de a o pierde, nu se recomandă încercarea de obținere a plantei înainte de sosirea primǎverii. E bine ca semințele să fie mai întâi ținute la înmuiat în apă timp de câteva ore, semănate apoi într-un vas și păstrate astfel în frigider trei luni, perioada necesară înfrângerii „somnului” hibernal. Ca în cazul multor plante, fructul Passiflorei preîntampină uscarea semințelor.[1] Note [1] Passiflora, floare ornamentală vindecătoare (http:/ / www. revistamagazin/ content/ view/ 5239/ 10/ ) [2] pcfarm.ro - Floarea patimilor (http:/ / www. pcfarm. ro/ articol. php?id=429) Legături externe • Passiflora – plantă ornamentală, comestibilă și vindecătoare (http://www.revistamagazin.ro/content/view/ 5239/10/) Gălbenele Calendula officinalis Clasificare științifică Gălbenele 167 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Calendula ''C. officinalis'' Nume binomial ''Calendula officinalis'' L., 1753 Gălbenele (Calendula officinalis) este o specie de plante de cultură anuală, rar bianuală, înaltă de 40-80 cm, bogat ramificată, pubescentă, cu miros balsamic puternic. Gălbenelele pot fi cultivate pretutindeni în România, fără să apară probleme de climă sau de sol. Gălbenelele fac parte din familia compozitelor (Asteraceae). Denumiri populare Gălbenele se mai numesc și rujuliță, călinică, filimică, ochi galben[1]. Caractere morfologice • Rădăcina este pivotantă, lungă de cea 20 cm și groasă până la un centimetru[2] . . • Tulpina este erectă, foliată, cu 5-25 ramificații[2]. • Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, verde-viu, glabre; cele inferioare invers lanceolate, rotunjite la vârf, lungi până la 16 cm, iar spre partea superioară sunt din ce în ce mai îngustate și mai mici până la lanceolate[2]. Flori de gălbenele • Florile sunt grupate în antodii terminale (20-50 pe o tufă); acestea au pe margine flori ligulate 15-40 la populațiile locale, 60-500 la soiuri cu inflorescențe invoalte („bătute") - „Ball's Master-price" și „Gigant Pacific" - care au și avantajul de a avea aceste flori ligulate de culoare galbenă-portocalie (cele de culoare galbenă-deschis nu sunt admise);în centru se găsesc flori tubuloase[2]. • Fructele sunt achene curbate în formă de seceră, cu mici țepi pe suprafață, fără papus[2]. Gălbenele 168 Compoziție chimică Compoziție chimică: saponozide triterpenice având la bază derivați ai acidului glucuronil oleanolic: carotinoide dintre care licopina, a și (3-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila, violaxantina, flavoxantina, crizantemaxantina etc, precum și unele poliine; flavonoizi și glicozizi flavonici: izoramnetin-3-ramnoglicozizi, rutinozizi și derivați ai cvercetolului; ulei volatil (cea 0,02%), substanțe amare cu structura nedefinită, gumirezine, mucilagii, esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic și margaric; vitamina C, acid malic substanțe proteice [2]. Utilizare În terapii medicinale, gălbenelele se utilizează sub formă de infuzie, pentru uz intern în primul rând - ținta fiind ulcerul și gastritele. Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt utile în tulburările de ciclu menstrual, în afecțiunile hepatice și afecțiunile biliare. Principiile active din gălbenele se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse origini, a înțepăturilor de insecte, a degeraturilor și arsurilor, a infecțiilor localizate ale pielii, a plăgilor care se vindecă greu - plăgile atone -, în terapia acneei precum și pentru ameliorarea tenurilor uscate. Extractul din gălbenele este folosit în tratamentul pe cale naturală al giardiozei, iar după unii autori este util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal. Galerie imagini Floare Frunze Fruct Seminţe Note [1] Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1 [2] Galbenele (Calendula officinalis L.) (http:/ / selene. ro/ articole/ galbenele) accesat 2010-03-20 Bibliografie • Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1 • Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989, ISBN 973-29-0033-4 Legături externe • „ Gălbenele (http://dexonline.ro/definitie/Gălbenele)” la DEX online • Galbenele (Calendula officinalis L.) (http://selene.ro/articole/galbenele) • Galbenele (http://remedii.net/galbenele) Gențiană 169 Gențiană Gențiana este un gen de plantă medicinală, care face parte din familia Gentianaceae. În trecut în această familie au fost încadrate și genurile Gentianella, Gentianopsis și Comastoma. Etimologia denumirii provine de la regele Iliriei Gentius (180 – 168 î.e.n.), după spusele lui Plinius cel Bătrân.[1] Gentius credea că genul are proprietăți tonice. Cu mai mult de 400 de specii, este considerat un gen mare. Gentiana clusii Habitat Este un gen cosmopolit, întâlnindu-se in regiuni alpine din Asia, Europe și America. Anumite specii apar și in Africa de nord-vest, estul Australiei și Noua Zeelandă. Există varietăți anuale, bianuale, și perene. Unele sunt perene si altele nu. Gențianele sunt greu de întreținut în afara habitatului natural, dar există câteva specii care se cultivă. Le place soarele, soluri neutre și acide, bogate în humus și bine drenate. Sunt populare în grădini cu pietre. Uz Gentiana frigida Anumite specii din gen se folosesc ca plante medicinale, rădăcinile folosindu-se pentru prepararea de siropuri tonice. Se folosesc și ca substanțe aromatice pentru diverse bauturi. Legături externe • • • • Bilder der österreichischen Arten und durch einen Klick ein Steckbrief der Art [2] Beschreibung der Gattung in der Flora of China [3] (engl.) Eintrag bei der Gentianaceae-Website [4] Eintrag bei GRIN [5] Referințe [1] A manual of the flowering plants of California by Willis Linn Jepson (http:/ / books. google. com/ books?id=bffkmpjLa8EC& pg=PA763& dq=Gentiana+ gentius& hl=el& cd=2#v=onepage& q=Gentiana gentius& f=false) [2] http:/ / flora. nhm-wien. ac. at/ Seiten-Gattungen/ Gentiana. htm [3] http:/ / www. efloras. org/ florataxon. aspx?flora_id=2& taxon_id=113422 [4] http:/ / gentian. rutgers. edu/ genera/ genGentiana. htm [5] http:/ / www. ars-grin. gov/ cgi-bin/ npgs/ html/ genus. pl?4903 Ghimpe 170 Ghimpe Ghimpe Xanthium spinosum Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Xanthium Nume binomial Xanthium spinosum L Ghimpe (Xanthium spinosum) este o plantă erbacee din familia Asteraceae, cunoscută și sub denumirile de : holeră, scaiete muscălesc, scaiete mocănesc, spin alb, asprică, volbură-mică.[1] Ghimpe 171 Descriere Plantă erbacee, înaltă de 15-80cm, ce are la bază frunze prevăzute cu spini, trifurcate iar cele tulpinate sunt întregi, alb tomentoase pe partea interioară, nedivizate sau trilobate, cu lobul mijlociu lanceolat, cu flori de culoare gălbuie. Crește în locuri necultivate, pe lângă drumuri și garduri. Înflorește începând cu sfârșitul lunii iunie și până în septembrie.[2] În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene ale plantei, recoltate în perioada înfloririi. Componenți principali Saponine, fitosterili, flavonoide, ulei volatil, acid cafeic, acid clorogenic.[3] Proprietății Administrată sub formă de decoct, are o acțiune decongestivă în ademonul de prostată.[1] Indicații Intern în tratamentul ademonului de prostată, prostatitei, cistopielitei și litiazei renale gravelare în fază incipientă, (până la mărimea unui bob de orez) - sub formă de decoct.[1] Note [1] Terapii naturiste (pag. 131-132), Ecaterina D. Răducanu D, Ed. Științifică, București 1992 [2] Tratamente naturiste (http:/ / www. tratamente-naturiste. org/ ghimpele-xhantium-spinosum) - ghimpele [3] Plate medicinale (http:/ / www. inffo. ro/ plante_medicinale/ Ghimpele_planta,_Holera,_plante_medicinale. html) - ghimpele Ghințură Ghințură Clasificare științifică Ghințură 172 Regn: Ordin: Plantae Gentianales Familie: Gentianaceae Gen: Specie: 'Gentiana' ''G. verna'' Nume binomial ''Gentiana verna'' L. Ghințura sau Ghințura de primăvară (Gentiana verna - L.) este o plantă foarte scundă din genul Gentiana, familia Gentianaceae. Descriere Ghințura este foarte scundă, cu o tulpină de 20-50 mm, cu câteva perechi de frunze mici. Tulpina poartă la vârf o singură floare. Floarea este de un albastru viu (uneori roșu-purpuriu sau foarte rar albă) și are diametrul de 10-20 mm. Ghințura înflorește de la sfârșitul primăverii până la începutul verii (din mai până în august) în funcție de altitudine. Caliciul este lung, de cele mai multe ori umflat, cu cinci muchii proeminente, ascuțite și cinci dințișori. Corola este formată dintr-un tub și cinci petale ovale, întinse, late, în stea. Este o plantă meliferă (care atrage fluturii și albinele pentru polenizare). Furnicile sunt cele care îi răspândesc semințele. Frunzele de la baza tulpinii sunt scurte, ovale și îngrămădite în rozetă, cele de pe tulpina sunt rotunde, mai mici și mai rare. Morfologia Răspândire Gentiana verna este una dintre cele mai răspândite din genul Gentiana, se găsește pe pajiștile alpine însorite din toată Eurasia, din Irlanda până în Rusia. Este o plantă comună în centrul și în sud-estul Europei, pe munții de mică înălțime, cum ar fi Munții Jura și Balcani. Crește până la altitudinea de 2.600 m. Apare și în regiunile montane, de pe înălțimile Atlas din Maroc până pe munții din Turcia, Irak și Iran. În nordul Europei este foarte rar întâlnită, apare doar pe valea Teesdale din nordul Angliei și în câteva locații Gentiana verna Ghințură din vestul Irlandei. Prosperă pe pajiștile uscate, cu soluri calcaroase și pe solurile bogate în silicați. Datorită rarității sale în câteva țări europene a fost declarată specie pe cale de dispariție. 173 Vezi și • • • • Ghințură galbenă (Gentiana lutea) Ghințură de colți (Gentiana orbicularis) Ghințurică (Gentiana frigida) Listă de plante din munții României Bibliografie • Al. Beldie, C. Pridvornic - Flori din munții noștri, Ed. Științifică, București, 1959, pag. 50-51 • Lucia Popovici, Constanța Moruzi, Ion Toma - Atlas botanic, Editura didactică și pedagogică, București, 1985, pag. 173 Ghințură galbenă Gentiana lutea Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Gentianales Familie: Gentianaceae Gen: Specie: 'Gentiana' ''G. lutea'' Nume binomial ''Gentiana lutea'' L. Ghințura galbenă (Gentiana lutea) este o plantă cu flori din familia Gentianaceae. Ghințură galbenă 174 Descriere Ghințura galbenă este o plantă robustă. Tulpina poate avea și un metru înălțime. Florile sunt mari și de culoare galbenă. Ele stau în buchete dese la subsuoara perechilor de frunze ca niște coșulețe aflate în partea superioară a tulpinii. Corola are tubul scurt și 5-6 diviziuni lungi. Ghințura galbenă înflorește în lunile iulie-august. Frunzele verzi-albăstrui sunt mari, eliptice, late, așezate în perechi. Ele au 5-7 nervuri puternice. Utilizare Este o plantă medicinală: rădăcina sa lungă și foarte groasă este utilizată în farmacie, datorită proprietăților sale digestive și tonice. Ghințura galbenă recoltată în toamna anului III de viața este folosită ca plantă medicinală sau la producerea unui rachiu amar folosit ca aperitiv. Se recoltează cu plugul fără cormană, rădăcinile se decoltează cu secerea. Morfologia Ghințura galbenă se recomandă la gastrita hipoacidă, tulburările dispeptice. Stimulează intens secrețiile salivare și gastrice; este antihelmintică; colerectic-colagogă, antimalarică, antipiretică. Răspândire În România, ghințura galbenă crește în munții Carpați pe grohotișuri și pe coastele însorite ierboase, uneori și în zonele de pădure, în flora spontană. Planta este declarată monument al naturii. Cultivare Are condiții optime de cultivare la altitudinea de 400-800 m în județele Neamț, Prahova, Brașov, dar poate fi cultivată și în alte zone subcarpatice. Însămânțarea se face cu semănătoarea în pragul iernii. Vezi și • Listă de plante din munții României • Ghințura de primăvară (Gentiana verna) Bibliografie • Florentin Craciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 138-9 Legături externe • Efectele farmaceutice [1] en • Heilpflanzen: Gentiana lutea [2] de • Galerie de flori :: Gentianaceae [3] en Ghințură galbenă 175 References [1] http:/ / www. medicinenet. com/ gentian_gentiana_lutea-oral/ article. htm [2] http:/ / www. awl. ch/ heilpflanzen/ gentiana_lutea/ index. htm [3] http:/ / www. stridvall. se/ flowers/ gallery/ Gentianiaceae?page=3 Hamei Humulus lupulus Humulus lupulus Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Rosales Cannabaceae Humulus H. lupulus Nume binomial Humulus lupulus L. Humulus lupulus L. (Hameiul sau (rar) hămeiul în rom.; în engl.: hop — planta și hops — grupul floral feminin) este o specie perenă a genului de plante erbacee Humulus care aparține familiei Cannabaceae, care include și genus Cannabis (cânepă: plantă textilă, plantă medicinală [1]). Wikipedia:Citarea_surselor. Genul Humulus ca atare are trei specii, din care una are cinci varietăți. Specia H. lupulus are frunze cu 3–5 lobi. Hamei 176 Istoric Prima cultivare de hamei atestată documentar a avut loc în 736 d.Hr. în regiunea Hallertau din regiunile pe care se află Germania astăzi, iar prima menționare a utilizării hameiului în producția de bere este datată în anul 1079 d. Hr. Răspândire Crește în flora spontană din lunci, tufișuri, zăvoaie, crânguri, pe garduri, în zona de câmpie și deal, până la 800-1000 m. Principii active Conține ulei volatil (cca. 1%) cu sescviterpene, esteri valerianici, geraniol, mircen, principii amre (humulona, lupulona), flavonoide, tanin. Utilizări Inflorescența de hamei este de tip ament, popular denumită con. Conurile de hamei sunt o materie primă importantă la fabricarea berii, fiind un agent de stabilitate în bere. Acizii de hamei au un efect antibiotic slab contra bacteriei gram-pozitive care favorizează activitatea exclusivă a drojdiei de bere în fermentarea berii. Hameiul mai este folosit și în bucătărie, din acesta preparându-se o mâncare asemănătoare celei de spanac. Acțiune farmacologică Sedativ nervos major, tonic-aperitiv și stomachic, anafrodisiac, diuretic cu eliminare de acid uric, calmant al durerilor provocate de menstruație, activează circulația sanguină, coleretic-colagog, astringent, antitrichomonazaic. Imagini Plantă cu flori mascule Plantă cu flori femele Inflorescenţe mascule Inflorescenţe femele Plantaţie de hamei Hamei 177 Note [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Medical_cannabis • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, 1991, pag. 34-35 Hasmațuchi Hasmațuchi (asmațuchi, asmățui, hașmaciucă; Anthriscus silvestris) este o plantă erbacee, plăcut mirositoare, cu flori albe, uneori gălbui, dispuse în umbele mici. Este o plantă bianuală și face parte din familia Apiaceae, fiind înrudit cu pătrunjelul și cu morcovul. Hasmațuchi are însușirea de a diminua viscozitatea sângelui.Wikipedia:Citarea_surselor Este folosit în anumite zone din Moldova la unele preparate culinare, atât în stare proaspătă (la salate) precum și uscată (ciorbe etc.), având un gust acrișor-amărui specific. În Ardeal se numește chervalWikipedia:Citarea_surselor; frunzele ei proaspete servesc la asezonarea ciorbelor. Note Vezi și • Nume alternative românești de plante • Anthriscus cerefolium (http://en.wikipedia.org/ wiki/Chervil), în engleză Chervil Hasmaţuchi Legături externe • Anthriscus sylvestris (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/Taxonomy/Browser/wwwtax.cgi?mode=Tree& id=48027&lvl=3&lin=f&keep=1&srchmode=1&unlock) (ncbi.nlm.nih.gov/) Iarbă mare 178 Iarbă mare Iarbă mare Inula halenium Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Inula Nume binomial Inula helenium L, 1753 Iarbă mare (Inula helenium) este o plantă din familia Asteraceae, răspândită în Europa centrală și de sud, la noi fiind cunoscută sub mai multe denumiri populare: alaut, aman, bruscalău, holman, iarba neagră, ochiul boului, omac, omag, lacrimile Elenei, smântânica. Iarbă mare 179 Descriere Este o plantă erbacee, robustă, cu tulpina dreaptă, înaltă până la 1, 5 m, cu flori galbene, grupate în capitule mari. Crește în zona de deal și munte, la altitudini joase, la marginea pădurilor, de-a lungul pâraielor sau prin fânețe. Frunzele sunt mari, albicioase dedesupt (datorită perilor) și verzi pe partea superioară. Înflorește începând din luna mai și până în septembrie. În scopuri medicinale se utilizează părțile subterane (rizomul), recoltate începând cu sfârșitul lunii septembrie, până în noiembrie (atunci când planta are cel mai mare conținut de substanțe active).[1] Componenți principali Inulină, ulei volatil, substanțe antibiotice (fitoncide), fridelină, stigmasterină. Proprietăți - modifică secrețiile bronhice și are acțiuni antibiotice (în special asupra bacilului Koch) - antihelmintic și diuretic - coleretic și colagog Iarbă mare- inflorescenţă - antiinflamator (în congestii hepatice, colecistite, litiaze biliare și renale, artrite)[1] Indicații Intern: în reumatism, gută, dizchinezii biliare, bronșită, tuse convulsivă, calculoză, helmintiază. Extern: sub formă de cataplasme în ulcerații purulente și mâncărimi.[1] Note [1] Ecaterina D, Răducanu D, Terapia naturistă, pag 130-140, Ed. Științifică, București 1992 Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 140 Ienupăr 180 Ienupăr Juniperus Arbust Juniperus communisdin Barcelona, Spania Clasificare științifică după Flora Ilustrată a României, V. Ciocârlan, 2000 Regn: Încrengătură: Plantae Spermatophyta Subîncrengătură: Pinophyta Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Pinopsida Pinales Cupressaceae Thujoideae 'Juniperus' L. Ienupărul (Juniperus communis - L.) este un conifer care aparține genului Juniperus din familia Cupressaceae. Fructele uscate de ienupăr (boabe mari, negre, zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinade, pentru vânat sau varză, și ca ingredient la fabricarea ginului. Tratamente naturale pe baza de ienupar Ienupărul (Juniperus communis - L.) reprezinta o plantă medicinală ale cărei proprietăți terapeutice sunt utilizate în tratarea multor afecțiuni și boli: tratează și vindecă reumatismul, răceala, bronșita, bolile de piele, elimină piatra existenta la nivelul vezicii urinare. Fructele de ienupăr constituie și ele un remediu natural pentru anemie, lipsa poftei de mâncare, artrită, asigurând o funcționare optimă a organismului. Pulberea rezultată din mărunțirea fructelor de ienupăr este foarte eficientă în tratarea obezității, viermilor intestinali, oboselii, arteriosclerozei. Ceaiul preparat din fructe de ienupăr calmează tulburările digestive și balonările. Important de menționat este că fructele de ienupăr nu trebuie consumate de femeile însărcinate. Un alt remediu natural oferit de ienupăr îl reprezintă tinctura de ienupăr eficientă în vindecarea afecțiunilor urinale, gripei, bronșitei, colitei de fermentație. Ienupăr 181 Răspândire Specia crește în întreg lanțul carpatic la 700-1400 m, adesea în tufărișuri și pâlcuri, în poieni, pășuni, rariști, putând crește pe solurile cele mai sărace. Este recoltabil în mari cantități în Transilvania (mai puțin Sălaj și Satu-Mare), Muntenia (Argeș, Buzău, Prahova), Moldova (jud. Bacău, Neamț, Vrancea, Suceava), Oltenia (jud. Gorj, Vâlcea). Referințe • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, 1991, pag. 20-21 Legături externe • • • • • • USDA: Juniperus communis [1] Jepson Manual Treatment - Juniperus communis [2] Juniperus communis - Photo Gallery [3] Junipers of the world [4] Gymnosperm Database - Juniperus [5] Arboretum de Villardebelle [6] Photos of cones and foliage of selected species References [1] http:/ / plants. usda. gov/ java/ profile?symbol=JUCO6 [2] http:/ / ucjeps. berkeley. edu/ cgi-bin/ get_cpn. pl?JUCO6 [3] http:/ / calphotos. berkeley. edu/ cgi/ img_query?query_src=ucjeps& where-genre=Plant& where-taxon=Juniperus+ communis& title_tag=Juniperus+ communis [4] http:/ / www. juniperus. org/ [5] http:/ / www. conifers. org/ cu/ ju/ index. htm [6] http:/ / www. pinetum. org/ cones/ JUcones. htm In 182 In Pentru alte sensuri, vezi In (dezambiguizare). In Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Rosopsida Malpighiales Linaceae Linum Specii Vezi în text Inul (Linum) face parte din familia Linaceae, având circa 200 de varietăți. Este o plantă perenă se prezintă sub formă de tufe, fiind o plantă textilă ca și bumbacul. In 183 Prezentare Plantă erbacee, cultivată, înaltă până la 1 m, fibroasă, cu frunze mici înguste și cu flori albastre sau albe. Este de origine mediteraneană. În România este cultivată pe suprafețe relativ întinse pentru fuior sau pentru semințele oleaginoase. Inul pentru fuior este mai înalt și mai puțin ramificat decât cel pentru ulei. În scopuri medicinale se folosesc numai semințele ajunse la maturitate completă (Semen Lini). Componenții principali Mucilagii formate din acid galacturonic; ramnoză; galactoză; xiloză și arabinoză; lipide formate din trigliceride ale acizilor oleic, linolenic, stearic, miristic și în special linoleic; protide; un heterozid cianogenetic-linamarozidul care se dedublează în acid cianhidric, glucoză și acetonă; săruri de potasiu și magneziu. Utilizare farmaceutică Uz intern • acțiune laxativ-purgativă și emolientă în inflamațiile tubului digestiv. • în litiaza renală și în inflamațiile veziculei. Indicații • dispensii și constipații. • inflamații ale tubului digestiv. • calculoză (litiază) renală. Uz extern • antiseptic și calmant. Indicații • sub formă de cataplasme din semințele măcinate (Farina Lini). Făina de semințe se amestecă în apă și se fierbe până devine o pastă, se pune într-o bucată de tifon și se aplică pe locul bolnav timp de câteva ore. Cataplasmele trebuie să fie în permanență calde, acestea calmând durerile și ajutând la fluidificarea puroiului din abcese și furuncule. Bibliografie • Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru, Terapia Naturistă, Editura Științifică, București, 1992. Ipcărigea 184 Ipcărigea Ipcărigea Gypsophila paniculata Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Caryophyllales Caryophyllaceae Gypsophila Nume binomial Gypsophila paniculata L Ipcărigea (Gypsophila paniculata) este o plantă erbacee din familia Caryophyllaceae, răspândită în zonele nisipoase și cunoscută sub mai multe denumiri populare: gipsărița, floarea miresei, ipsărița, ciuin. [1] Descriere Plantă erbacee, vivace, perenă, înaltă de de 60-90 cm, tulpina ramificată de la bază, flori albe și uneori roz, cu caliciu tubulos iar fructul, o capsulă cu semințe turtite de culoare brun închis. Partea subterană este formată dintr-un rizom gros de până la 8 cm, cu numeroase rădăcini cilindrice, lungi de până la 1,2 m. Crește spontan în locuri nisipoase, însorite, în zonele de câmpie din sudul țării.[2] În scopuri medicinale se utilizează rădăcinile și rizomii recoltați din august până înainte de primul îngheț.[1] Ipcărigea 185 Componenți principali Saponozide de natură triterpenică al căror aglicon este gipsogenina alături de zaharuri, ulei volatil, substanțe grase, săruri minerale.[1] Proprietăți - acțiune depurativă și expectorantă - diuretic - cicatrizant Indicații Ca expentorant și gargare în tratarea faringitelor granuloase. Note [1] Terapia naturistă, Ecaterina D, Răducanu D. (pag. 143), Ed Științifică, București 1992 [2] selene.ro (http:/ / www. selene. ro/ articole/ ipcarige) - Ipcărigea] Isop Hyssopus se mai poate referi la un gen Hymenopteran de insecte din familia Eulophidae. Pentru planta biblică trasliterată de obicei cu isop (din Septuaginta), vezi Ezov cum este (alfabetizat din ebraică). Isop Clasificare științifică Isop 186 Regn: Plantae Încrengătură: Angiosperms Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Eudicots Asteridae Lamiales Lamiaceae 'Hyssopus' Specii Hyssopus officinalis Hyssopus officinalis Isopul este o plantă perenă, care în condiții de cultură crește și produce 10–15 ani. Tulpina este ramificată, lignificată la bază și erbacee în partea superioară, patru-unghiulară și acoperită cu perișori cu înălțimea de până la 80 cm. Origine Isopul (Hyssopus) este un gen cam de 10-12 specii, erbacee, mai rar semilemnoase, plante în familia lamiaceae, nativ din estul zonei mediteraneene până în centrul Asiei.[1] Isopul mai se găsește din regiunile calcaroase și aride ale Europei meridionale, până în Europa Centrală și în nordul Africii. Hyssopus officinalis la noi în țară trebuie cultivat. Acțiune Terapeutică În scopuri medicinale, se folosește planta întreagă - Herba Hyssopi. Ea are un miros plăcut și un gust aromatic, datorită uleiului volatil pe care îl conține. Sub formă de infuzie se întrebuințează în afecțiunie cronice ale căilor respiratorii, manifestate prin răgușeală, tuse, astmă, ușurând expectorația și transpirația. Ceaiul de isop favorizează eliminarea apei din țesuturi. Isopul are de asemenea ațiune antiseptică și cicatrizantă asupra rănilor, folosindu-se sub formă de băi sau comprese. Datorită unei substante amare, isopul stimulează pofta de mâncare și reglează funcțiile digestive. Dintre glicozidele flavonice, isopul conține hesperidinu, care are proprietatea de a scădea presiunea sanguină, datorită dilatației arteriale. Această plantă intră în compozitia ceaiurilor antiastmație, pectoral și sudorific. Mai vezi • Agastache, comun cunoscut ca Isopul Gigant • Za'atar • Ezov Referințe [1] „ Focalizat pe isop (http:/ / www. complete-herbal. com/ details/ hyssop. htm)”. . Accesat la 2008-09-16. Izmă bună 187 Izmă bună Izmă bună Mentha x piperita Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Familie: Specie: Magnoliopsida Lamiaceae Mentha Nume binomial Mentha x piperita L, 1753 Izmă bună (Mentha x piperita) este o plantă erbacee, perenă, din familia Lamiaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: izmă de grădină, izmă bună, izmă proastă, izmă de les, camfor, mentă, mintă, mintă de grădină, mintă de câmp, minta calului, mintă sălbatică, vaeșniță.[1] Descriere Plantă erbacee, perenă, erectă, inaltă de până la 1 m, cu frunze opuse, scurt pețiolate, cu peri secretori de ulei etiric și cu flori mici (sub frunză) de culoare roșu-violaceu, grupate în cime, dispuse într-o inflorescență speciformă conică. Se cultivă în scopuri farmaceutice dar crește și spontan în locuri cu soluri ușoare, bogate în materii nutritive, în locuri aluvionare, turboase și desecate. Înflorește începând cu luna iunie și până în septembrie.[2] În scopuri medicinale se recoltează în perioada de înflorire, frunzele. Izmă bună 188 Componenți principali Ulei volatil (cu componenta principală, mentolul), mentone, mento-furan, alfa pinen, fenandren, limonen, cadinen, cincol, aldehidă acetică, alcool (amilic și izomilic), carvacrol, timol, tanin, substanțe antibiotice, substanțe minerale, hipericină, acid piruvic, polifenoli.[2] Proprietăți - antiseptic gastrointestinal - bacteriostatic și carminativ Izmă bună (Mentha piperita) - colagog - sudorific - diuretic[2] Indicații Intern în infecții gastro-intestinale, balonări abdominale, dispepsii, dischinezii biliare cu hipertonie, diaree, calmant în vărsături (atât la sugari cât și la adulți), spasme pilorice.[2] Extern, sub formă de cataplasme reci: contribuie la ameliorarea durerilor de cap; în dureri reumatice și urticarie; în îngrijirea tenurilor grase și seboreice.[3] Note [1] salvaeco.org (http:/ / www. salvaeco. org/ plmed/ page/ Izma_buna. php) - Plante medicinale - Izmă bună [2] Terapia naturistă (pag. 144-145), Ecaterina D, Răducanu D. Ed Științifică, București 1992 [3] vitamix.ro (http:/ / www. vitamix. ro/ plantemedicinale/ Izma-buna. html) Plante medicinale - Izmă bună Jneapăn 189 Jneapăn Jneapăn Pinus mugo Clasificare științifică după Flora Ilustrată a României, V. Ciocârlan, 2000 Regn: Plantae Încrengătură: Spermatophyta Subdiviziune: Pinophyta (Gymnospermae) Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Serie: Pinopsida (Coniferipsida) Pinales Pinaceae (Abietaceae) Pinoidea 'Pinus' Pinus mugo Specii • • Pinus mugo var. pumilio Pinus mugo uncinata Jneapănul, jep, catun (Pinus mugo Turra, Pinus montana Mill) este un arbust cu tulpină culcată sau ascendanta, ramificată, cu crengile plecate la pământ; scoarța este cenișie-bruna, crăpata in plăci neregulate; cu frunze aciculate, căte două, rigide, ingrămadite câte două spre vârful lujerului, în coada de vulpe, adesea incovoiate spre lujer în forma de secere, de un verde viu si de 3-8 cm lungime; Conurile solitare sau cîte două - trei aproape sesile, ovoide, sau sferice, de 2-6 cm lungime, cu umbelic central, scurt mucronat, inconjurat de un inel negru. Maturitatea este timpurie, la 6-10 ani, iar periodicitatea fructificației anuală.Jnepenișurile se găsesc în zone unde stratul de zăpadă este prezent 80-160 zile pe an, astfel că perioada de vegetație de 5-6 luni pe an oferă o perioadă de creștere și maturizare a lemnului de maxim 3-4 luni pe an. Jneapăn Este un conifer, care crește sub forma de arbust la altitudini montane intre 1500-2300 m. Este considerat un pin târâtor. Se mai numește si pin de piatra, jip mare, cetina strâmba. Este o relicva glaciara, considerat monument al naturii, fiind interzisa distrugerea lui din flora spontana. Inflorește in perioada iunie - august, conurile raman pe lujeri mai mulți ani. Elasticitatea tulpinilor oferă o rezistență deosebită împotriva avalanșelor, viscolelor și stratului gros de zăpadă. Zăpada poroasă, conținând un mare volum de aer care acționează ca termoizolant, are un important rol protector, față de temperaturile foarte coborâte. Jnepenișurile constituie un sistem de apărare împotriva avalanșelor, protejând pădurea. 190 Principii active Cetina și mugurii conțin ulei volatil, alcooli, tanin, rezine, substanțe minerale, vitamina C. Efecte farmacologice Din muguri, sau vlăstarii tineri se obțin substanțe cu efect antiinflamator, regenerator al țesutului osos în procesele de decalcifiere. Indicat în anumite forme de reumatism, artroze, osteoporoză. Tot sub denumirea de jneapăn există și Juniperus communis, Pinus montana (Pin montan). Se mai cunoaște și sub denumirea populară de jep (pl. jepi). Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, 1991, pag. 18-19 Legături externe • ro Jneapăn [1] • en Pinus mugo [2] • ro Extract din muguri de Jneapăn [3] • ro Un jneapăn împodobit de pe Toaca [4] References [1] [2] [3] [4] http:/ / www. eukarya. ro/ taxon/ 732 http:/ / www. hort. uconn. edu/ plants/ p/ pinmug/ pinmug1. html http:/ / www. naturaplant. ro/ produse/ 586/ Extract_din_muguri_de_Jneapan http:/ / www. carpati. org/ poze_fotografii/ ceahlau/ un_jneap_n_mpodobit_de_pe_toaca_i_cabana_meteo_de_jos_alb_5_12_2004_/ 1674/ Lavandula 191 Lavandula Lavandula Flori de levănțică Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Asteridae Lamiales Lamiaceae Lavandula Specii Aproximativ 25-30, incluzând: Lavandula abrotanoides Lavandula angustifolia Lavandula canariensis Lavandula dentata Lavandula lanata Lavandula latifolia Lavandula multifida Lavandula pinnata Lavandula stoechas Lavandula viridis Lavandula x intermedia Levănțica sau lavanda (Lavandula) este un gen de plante din familia Lamiaceae, native din regiunea mediteraneană până în Africa tropicală și până în regiunile sud-estice ale Indiei. Genul include circa 25-30 specii de plante anuale, plante ierboase, arbuști. Zonele native se întind de la Insulele Canare, nordul și estul Africii, sudul Europei și Mediterana, Arabia și India. Deoarece formele cultivate sunt plantate în grădini din toată lumea, sunt uneori găsite și în sălbăticie, departe de mediul natural. Denumirea de lavandă este folosită uneori pentru a desemna parfumul extras din levănțică. Lavandula 192 Descriere Levănțica (Lavandula augustifolia) este o plantă aromatică și medicinală, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30-50 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate. Originară fiind din regiunile calcaroase și muntoase mediteraneene, la noi în țară crește cultivată și înflorește toată vara. În scopuri medicinale se recoltează numai florile detașate de pe axul inflorescenței, sau toată inflorescența, când corola nu este complet deschisă (Flores Lavandulaes). După recoltare se usucă la umbră, în strat subțire fară a fi presate. Componenți principali • ulei volatil compus din: acetat de linanil, butirat de linanil, geraniol, linalol în stare liberă, valerianat de linalil, borneol, cumarină, cineol, nerol, furfurol, alfa pinen, cariofilen, substanțe amare. Proprietăți Intern • puternic aromatizant cu acțiune antiseptică locală și ușor antispastică datorită componentelor din uleiul volatil • calmant al sistemului nervos central • diuretic și colagog • florile au acțiune carminativă Extern • calmant și analgetic Indicații Intern • în migrene, cefalee, afecțiuni cardiace cu substrat nervos, boli de rinichi și de ficat, tulburări digestive, balonări abdominale, reumatism, stări de anxietate. • ca aromant și corectiv Extern • masaj cu oțetul obținul din florile de levănțică în caz de răceală, gripă și stări febrile. Bibliografie Terapia Naturistă, Răducanu Dumitru, Ecaterina Dumitru. Editura Științifică București 1992. Lemn dulce 193 Lemn dulce Lemn dulce Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Trib: Gen: Specie: Magnoliopsida Fabales Fabaceae Faboideae Galegeae 'Glycyrrhiza' 'G. glabra' Nume binomial Glycyrrhiza glabra L. Lemnul dulce sau răculeț (Glycyrrhiza glabra) este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor. Prezentare Lemnul dulce este o plantă erbacee perenă sau arbust cu frunze imparipemat-compuse, flori mici, liliachii și fructe spinos-păroase. Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și în cultură, îi priesc solurile nisipoase și este puțin răspândit în foste albii de râuri, în luminișuri și în zone necultivate. Înflorește în lunile iunie și iulie. În scopuri medicinale se recoltează părțile subterane, rizoamele și rădăcinile (Radix Echinatae), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire și toamna după căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani. Lemn dulce 194 Componente principale • • • • • • • • • • glicirizina acid glabric rezine lipide amidon asparagină zaharuri albumină vitamina B săruri minerale Proprietăți Fluidizează secrețiile traheobronhice și faringiene, are acțiune diuretică, antispasmodică, antiinflamatoare și antiulceroasă în ulcerul gastric, laxativ și purgativ funcție de doza administrată. Indicații În artrite, dismenoree, ulcer gastric, traheită, faringită, bronșită, constipație, calculoză renală și biliară. Contraindicații Nu se utilizează de către bolnavii hipertensivi. Utilizare Macerat 2 % din care se iau 200ml. pe zi ; infuzie, o linguriță în 200 ml. apă clocotită, se beau 3 ceaiuri pe zi. Bibliografie • Terapia Naturistă, Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru, Editura Științifică București 1992 Liliac (plantă) 195 Liliac (plantă) Liliac Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Lamiales Oleaceae Syringa S. vulgaris Nume binomial ''Syringa vulgaris'' L. Liliacul sau Syringa vulgaris face parte din familia oleaceelor și este o specie din genul Syringa care înflorește primăvara. Este un arbust a cărui înălțime poate ajunge până la șapte metri, cu ramuri drepte și lujeri puțin muchiați. Caracteristici • Frunzele sunt ovate sau lat-ovate, la bază cordate, până la 12 centimetri lungime, acuminate, pețiol circa 2,5 cm lungime, glabre, verzi-întunecat [1]. • Florile sunt simple sau duble, plăcut mirositoare, grupate în penicule de până la 20 cm lungime, multiflorale, în culori diferite, de la liliachiu la alb. Floarea are caliciul mic, campanulat, cu patru dinți, corolă cu tub de un centimetru lungime, cu patru lobi patenți și două stamine[1]. Liliac (plantă) 196 Înmulțire Se înmulțește prin semințe, lăstari sau drajoni. Utilizare Crește în tufișuri, în sălbăticie, dar este mai ales cultivat ca arbust ornamental. Liliacul are și proprietăți medicinale. În acest scop se recoltează frunzele, din care se prepară infuzie sau comprese[2]. Referințe [1] Milea Preda - Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București - 1989, pag. 503 [2] Dicționarul plantelor de leac, Editura Călin ISBN 978-973-7661-08-1 Limba mielului Limba mielului Floare de limba mielului Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Lamiales Boraginaceae 'Borago' 'B. officinalis' Nume binomial Borago officinalis L. Limba mielului Limba mielului (Borago officinalis sau Echium amoenum) este o plantă erbacee anuală, originară din Siria, naturalizată în regiunile mediteraneene, în aproape toată Europa, nordul Africii și Iran. Numele plantei, în multe limbi europene, poate fi urmărit începând cu latina evului mediu, de la termenul borrago. Se crede că acesta din urmă provine din limba arabă, probabil din abu buraq, care se traduce prin tatăl asprimii. Tulpinile ating înălțimea de 60-100 cm și este acoperită cu perișori albi, tari, sunt ramuroase, scobite în interior și suculente. Frunzele sunt mari, ridate, de culoare verde închis, ovale și ascuțite la vârf, de circa 5-15 cm lungime și 5 cm lățime. Florile sunt mici, au culoare albastru strălucitor sau roz și formă de stea, cu cinci petale triunghiulare, distingându-se de orice plantă din aceeași familie prin staminele negre, proeminente, care sunt îngramădite în centrul florii. Produce o mulțime de semințe și astfel continuă să crească și să se răspândească prolific din locul în care a fost semănată sau plantată. În locuri cu climate blânde, limba mielului înflorește pe tot parcursul anului. Fructul constă în patru nucșoare mici de culoare brun foarte închis. 197 Limba mielului Lumânărică Verbascum densiflorum Clasificare științifică Lumânărică 198 Regn: Ordin: Plantae Lamiales Familie: Scrophulariaceae Gen: Specie: 'Verbascum' ''V. densiflorum'' Nume binomial ''Verbascum densiflorum'' Lumânărica (Verbascum densiflorum) este o plantă medicinală din familia Scrophulariaceae, genul Verbascum. Descriere Este o plantă erbacee cu înălțimea de 50 - 100 cm (200 cm). Toată planta este acoperită de o pâslă moale de peri. Frunzele de la baza tulpinii sunt decurente, cele de pe tulpină sunt alungit-ovale, iar cele de pe partea superioară a tulpinii sunt ovat-lanceolate. Frunzele sunt eliptice mari și păroase. Florile sunt dispuse în racem spiciform. Au corola galbenă, cu 5 stamine. Florile sunt puțin asimetrice cu inflorescențe terminale lungi. Fructul este sub formă de capsulă. Răspândire Planta vegetează în locurile necultivate, la marginea drumurilor, având nevoie de lumină multă și uscăciune excesivă. Lumânărica crește pe coline însorite și prin pășuni, pe soluri ușoare, aluvionare, nisipoase și pietroase de la șes și deal. Morfologia Recoltare Lumânărica se recoltează dimineața, după ce se ridică roua, prin ciupirea corolei cu stamine, fără caliciu, pe măsură deschiderii florilor. Trebuiesc luate măsuri de precauție deoarece perii plantei provoacă inflamații ale pielii și ochilor. După ce sunt uscate, florile se pun în borcane acoperite sau în cutii de tablă, cu substanțe care să absoarbă vaporii de apă, produsul fiind higroscopic. Sinonimie • Verbascum phlomides - L • Verbascum thapsus • Verbascum thapsiforme - Schrad. Lumânărică 199 Principii active • mucilagii • saponozide Acțiune farmaceutică: emolient, expectorant, maturativ, sudorific Administrare Se administrează sub formă de infuzie (1 linguriță la cană, bine strecurată, 2 căni pe zi) sau spălături locale și cataplasme cu infuzie. Se recomandă la tuse de diferite etiologii (inclusiv tusea astmatică), la bronșite, laringite, traheite, cataruri (intestinale, urinare), hemoroizi, arsuri, degerături, furuncule, abcese, înțepături. Atenționare Se evită recoltarea florilor de la speciile de lumânărică cu antene de culoare violet. Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 134-5 • Lucia Popovici, Constanța Moruzi, Ion Toma - Atlas botanic, Editura didactică și pedagogică, București, 1985, pag. 122 Măceș Măceș Clasificare științifică după Anca Sârbu, 1999 Măceș 200 Regn: Subregn: Plantae Cormobionta Încrengătură: Magnoliophyta Angiospermatophyta Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Specie: Magnoliatae Rosales Rosaceae Rosoideae Rosa R. canina Nume binomial Rosa canina L. Măceșul (Rosa canina) este o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei. Este un arbust deciduu, cu o înălțime care variază între 1 și 5 metri. Tulpina este acoperită de țepi mici, ascuțiți, sub formă de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt de obicei roz pal, dar există și plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm și sunt formate din cinci petale. Fructul, numit măceașă, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis. Cultivare și utilizare Înmulțirea maceșului se poate face prin semințe, prin ramuri înrădăcinate obținute prin desparțirea tufelor existente în flora spontană sau în cultură și prin marcotaj. Pentru obținerea unei semințe apte de reproducere, se vor recolta fructele de maceș numai în stadiul de galben-portocaliu, deci la început de maturizare. Fructul este foarte bogat în vitamina C, conținând peste 2000 mg din această substanță la 100 de grame de fruct. De aceea, este utilizat la producerea de siropuri, ceaiuri, dulcețuri, gemuri. Varietatea Rosa canina 'Assisiensis' este singura care nu are spini pe tulpină. Tratamente naturale pe bază de măceș Măcesul (Rosa canina) este foarte apreciat în medicina naturistă, în special datorită complexului de vitamine pe care îl conține: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E. Măceșul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măceșe tratează intoxicațiile, diarea, afecțiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, și pulberea de măceșe este foarte eficientă), palpitațiile. Afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semințe de măceș. Elixirul de măceș este recomandat în tratarea bronșitei cronice și a tusei de bătrânețe. Măceș 201 Galerie de imagini Frunză cu stipele Flori Fructe, măceşe Fructe, măceşe Bibliografie • Beldie Al. Flora României - Determinator ilustrat al plantelor vasculare, Editura Academiei Ramâne, 1979 Vezi și • Lista fructelor Legături externe • Tratamente naturale pe bază de măceș [1] • Rosa Canina L. - Maceșul [2] References [1] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ m/ macesul-rosa-canina. html [2] http:/ / selene. ro/ articole/ macesul Măghiran 202 Măghiran Maghiran Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Lamiales Lamiaceae Origanum O. majorana Nume binomial Origanum majorana L. Maghiranul (Origanum majorana, Lamiaceae) este o plantă ierboasă perenă sensibilă la frig cu arome dulci de pin și citrice. Mai este numit măghiran sau măgheran și Majorana hortensis. Tratamente naturale pe bază de măghiran Măghiranul (Majorana hortensis) reprezintă o plantă medicinală considerată remediu natural în tratamentul balonărilor, durerilor reumatice, gastritei hipoacide, tulburărilor care intervin la menopauză, insomniilor, durerilor de cap, afecțiunilor renale, stărilor de nervozitate și menstruației însoțită de dureri. Ceaiul de măghiran băut zilnic va îmbunătății starea pacientului, alungând oboseala fizică și psihică, stările anxioase, afecțiunile tractului urinar, palpitațiile și bronșita. Măghiran 203 Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 96 Legături externe • Tratamente naturale pe bază de măghiran [1] References [1] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ m/ maghiran-majorana-hortensis. html Măselariță Măsariță Clasificare științifică Regn: Subregn: Plantae Cormobionta Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Solanales Solanaceae Hyoscyamus Hyoscyamus niger Nume binomial H. niger Mill. Măselariță Măselărița, sau Hyoscyamus niger, este o plantă, toxică, ce face parte din familia Solanaceae. Poate atinge jumătate de metru în înălțime. Florile sale sunt galben-verzui. Înflorește în perioada iunie - august. Toxicitatea acesteia este cauzată cele 2 atropine: hioscină și hioscinamină. 204 Uz medical În cantități foarte mici are proprietăți anestezice, antispasmodice, sedative și antinevralgice, însă nu trebuie folosită în viața de zi cu zi, deoarece și așa prezintă un mare grad de risc. Mătrăgună Mătrăgună Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Solanales Solanaceae Atropa A. belladonna Nume binomial Atropa belladonna L. Mătrăguna (Atropa belladonna) este o specie de plante erbacee , perene prin rizom , care face parte din genul Atropa, familia Solanaceae, alături de Mandragora officinarum. Mai este denumită și beladonă, doamna-codrului sau doamnă-mare, cireașa-lupului, iarba codrului sau țilidonie. • Tulpina, cu înălțimea de 50-150 cm, formează de regulă de la jumătate trei ramificații. Mătrăgună • Frunzele sunt ovale, cu marginea întreagă, dispuse altern la baza ramurilor și perechi în partea superioară (una dintre ele fiind mult mai mare ca cealaltă). • Florile sunt brun-violete sau brun-purpurii.Planta înflorește în perioada iunie-august. • Fructele, bace sferice cu multe semințe, sunt mai întâi verzi, apoi negre, lucioase și suculente. Substanțele active sunt reprezentate de alcaloizi, în special hiosciamină, atropină, scopolamină, beladonină. Produsele farmaceutice bazate pe extracte de beladonă sunt indicate pentru combaterea colicilor gastrointestinale și a spesmelor biliare. În prezent nu se mai utilizează în medicina populară din cauza toxicității neobișnuit de mari. 205 Merișor (plantă) Vaccinium vitis-idaea G5 Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Ericales Familie: Ericaceae Gen: Specie: 'Vaccinium' ''V. vitis-idaea'' Nume binomial ''Vaccinium vitis-idaea'' L. Merișorul (Vaccinium vitis idaea - L.) este o plantă medicinală din familia Ericaceae. Denumire populară: merișor de munte; afin, afin roșu, bujor, cimișir, coacăz, coacăz de munte, poranici, smirdar,[1] saschiu, brebenoc,[2] cununiță, pervincă.[3] Merișor (plantă) 206 Descriere Merișorul este un arbust tufos, înalt de 10-40 cm. Tulpina este cilindrică și ramificiată. Frunzele sunt alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte și puncte negre pe spate. Florile sunt campanulate, de culoare alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Răspândire Crește la altitudine mare, în pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite (molidișuri). Merișorul crește pe soluri schelete, acide puternic, având cerințe mici față de sol. Rezistă și la uscăciune. În România, merișorul crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai ales cele din Transilvania. Utilizare Se folosesc frunzele (Folium Vitis idaea). Se taie ramurile care se pun la uscat, apoi se scutură frunzele prin batere. Substanțe active: arbutină, hidrochinonă, tanin, flavonoizi. Preparatul din frunze este diuretic energetic, litontriptic (dizolvă calculii urinari, numiți popular pietre la rinichi), antidiareic, puternic antiseptic al căilor urinare. Este recomandat pentru afecțiuni renale (mai ales litiaze), infecții ruinare, cistite, la reumatism, gută, diaree. Se administrează sub formă de decocție simplă (5-10 minute cu 1 1/2 lingurițe la cană), 2 căni pe zi, la care se adaugă un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu. Intră în formula unor ceaiuri diuretice. Note [1] Merișor - Vaccinum vitis idaea (http:/ / www. romedic. ro/ merisor-vaccinum-vitis-idaea-0P9374), romedic.ro [2] Merișorul, benefic în Alzheimer (http:/ / www. adevarul. ro/ life/ sanatate/ Merisorul-benefic-Alzheimer_0_23399454. html), 27 ianuarie 2009, Adevărul, accesat la 21 martie 2012 [3] http:/ / dexonline. ro/ definitie/ saschiu, accesat la 21 martie 2012 Legături externe • Merișor - Vaccinum vitis idaea (http://www.romedic.ro/merisor-vaccinum-vitis-idaea-0P9374), romedic.ro • Merișorul (http://www.pcfarm.ro/articol.php?id=369), pcfarm.ro Mur 207 Mur Pentru alte sensuri, vezi Mur (dezambiguizare). Rubus Fructele murului, în diverse stadii de coacere Clasificare științifică Regn: Subregn: Plantae Cormobionta Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Specie: Magnoliatae Rosales Rosaceae Rosoideae Rubus Rubus fruticosus Murul (Rubus fruticosus L.), sau rug-de-munte, este un arbust peren din familia Rosaceae. Mur 208 Descriere Lăstarii sunt înalți de 1–3 m, cu tulpina arcuită, deseori târâtoare, acoperită de ghimpi drepți sau recurbați. Frunzele sunt palmat-compuse, cu marginile neregulate, cu nervuri păroase și proeminente pe fața interioară. Florile sunt albe sau roze, dispuse corimbifer, și se deschid în lunile iunie-august. Fructele sunt cărnoase, compuse, roșii și acrișoare la început, negre și dulci când sunt coapte. Se întâlnește la marginea pădurilor, în poieni, în tufișuri, în lunci și de-alungul apelor curgătoare, în zone deluroase din Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și America de Nord. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cu originea în Orient, mărturiile asupra folosirii ei în medicină datând din vremea lui Hippocrate, secolul al IV-lea î. Hr. În prezent cuprinde peste 100 de specii și peste 1000 de varietăți hibride. Utilizare În alimentație Fructele, mure, sunt foarte gustoase și se consumă ca atare când sunt coapte (negre și puțin moi). Din ele se mai pot prepara diverse gemuri, jeleuri, compoturi, siropuri și băuturi alcoolice. Fructele consumate proaspete au un efect ușor laxativ. Din frunzele de mur, asociate cu cele de frag (Fragaria vesca) și cu cele de afin negru (Vaccinium myrtillus) se poate prepara un ceai. Principii active Frunzele uscate conțin o cantitate apreciabilă de materii tanate, derivați flavonici, vitamina C, acizi organici (acid malic, acid oxalic, acid tartric, acid lactic), inozitol. Fructele sunt bogate în vitaminele A și C. Acestea mai conțin acid citri, salicilic, pectină, mucilagii, flavonide și inozitol. Recoltare Se recoltează frunzele bine dezvoltate în tot cursul verii. Acestea se usucă în șoproane, în poduri sau artificial la 40-50°C. Randamentul la uscare este 4-5:1. Fructele se coc în perioada sfârșit de iulie - octombrie. Vezi și • Lista fructelor Bibliografie • Plantele medicinale si condimentare din judetul Harghita, 1980. Sub redacția: Dr. K. Csedö Legături externe • Mur (Rubus fruticosus L.) [1] References [1] http:/ / selene. ro/ articole/ mur Mușchi de piatră 209 Mușchi de piatră Mușchi de piatră Cetraria islandica Clasificare științifică Regn: Fungi Încrengătură: Ascomycota Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Lecanoromycetes Lecanorales Parmeliaceae Cetrarias C. islandica Nume binomial Cetraria islandica (L), Ach. Mușchi de piatră (Cetraria islandica) este un lichen din familia Parmeliaceae, cunoscut sub denumirile populare de: mușchi de munte, mușchi creț, jeleghin de munte.[1] Mușchi de piatră 210 Descriere Mușchiul de piatră este un lichen cu tal fructiculos (sub forma unei tufe de mici dimensiuni), erect, de culoare brun-închis cu pete albe și înalt de până la 10 cm, divizat în mai mulți lobi. Este răspândit pe stâncile și platourile din zona alpină expuse vânturilor puternice, în jnepenișuri și locuri foarte uscate. La noi în țară este frecvent întâlnit în Munții Făgărașului, Munții Retezat, Munții Parâng, Banatului, Țarcului. [2] În scopuri medicinale se folosește planta Lichen Islandicus (întregul tal) recoltată începând din aprilie și până în octombrie-noiembrie, pe vreme uscată.[3] Componenți principali Mucilagii (70% solubile[4]), acizi lichenici (cetraric și protocetraric, fumaric, protolichensterinic), ulei volatil, vitaminele A și B1, iod, principii mare, urme de fridelină și grăsimi. [3] Proprietăți - stimulator al secrețiilor gastro-pancreatice și al sistemului nervos vegetativ și vasomotor - calmant și emolient al aparatelor respirator și digestiv - colagog [3] Cetraria islandica (Muşchi de piatră) Indicații Intern în insuficiența pancreatică, bronșite, traheite, anorexie (sub formă de ceaiuri)[3] Note [1] [2] [3] [4] selene. ro (http:/ / www. selene. ro/ articole/ lichen-de-piatra) - lichen de piatră Plante medicinale (http:/ / www. sanatate-ca. ro/ plante-medicinale/ muschi-de-piatra/ ) - mușchi de piatră Terapia naturistă (pag. 170-171), Ecaterina D, Răducanu D, Ed. Științifică București 1992 Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, 1991, pag. 14 Mușețel 211 Mușețel Mușețel Matricaria recutita Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae 'Matricaria' ''M. recutita'' Nume binomial ''Matricaria recutita'' L. Sinonime Matricaria chamomilla, Matricaria suaveolens, Chamomilla chamomilla, Chamomilla recutita Mușețelul (Matricaria recutita, denumit și romaniță, mătrice, mătricea, morună, roman, romonel sau prin Transilvania românică) este o plantă erbacee anuală, medicinală, din familia Asteraceae, cu frunze divizate și cu flori grupate în capitule terminale. Următoarele denumiri sunt sinonime pentru mușețel: Chamomilla chamomilla, Chamomilla recutita (nume acceptate în conformitate cu Flora Europei), Matricaria chamomilla, și Matricaria suaveolens. Mușețel 212 Prezentare Musețelul este o plantă erbacee, anuală, spontană, atingând o inălțime între 20 și 60 cm. și mult ramificată, cu flori grupate în capitule terminale. Marginea fiecărui capitul este ocupată de flori albe, iar în regiunea lui centrală se găsesc numeroase flori tubuloase, galben-aurii. Receptaculul capitulului, plan la începutul înfloririi devine conic și gol la interior, ceea ce permite deosebirea florilor de mușețel adevărat de florile recoltate de la specii înrudite dar care nu au proprietăți terapeutice. Mușețelul este o plantă originară din sudul și sud-estul Europei, astăzi întâlnită în aproape întreaga lume. În țara noastră are o mare arie de răspândire întâlnindu-se aproape peste tot, de la câmpie unde apare masiv pe solurile sărăturoase, pâna în toate locurile însorite și mai umede de pe lângă drumuri, căi ferate, pajiști, fânețe, cu predilecție pe solurile nisipoase ușoare.Înflorește începând cu lunile aprilie-mai până la sfârșitul lunii august, uneori înflorește și a doua uară în septembrie. Momentul cel mai prielnic pentru recoltare este atunci când majoritatea inflorescențelor au petalele marginale dispuse orizontal (Flores Chamomillae), în această fază de înflorire, florile au cel mai mare conținut în ulei esențial. Recoltarea se face numai după ce s-a ridicat roua și numai pe timp însorit, de obicei o singură dată pe an, în lunile mai-iunie. Componenții principali Această plantă conține : ulei volatil bogat în chamazulenă, substanțe amare de natură sescviterpenică, flavonoide, substanțe de natură cumarinică, colină, mucilagii, acid salicilic, fitosterine, substanțe glicozidice,acid clorogenic, camilină, vitamine, săruri minerale. Proprietăți • • • • • • • antiinflamatoare antiseptice analgezice antihistaminice cicatrizante și gastrice acțiune antiseptică și decongestivă anorectal tonic capilar Indicații Intern Bun sedativ antispasmatic și stimulent în cistite, în tratamentul enterocolitelor, gastritelor, dismenoreelor, diareei, colicilor intestinale, infecțiilor renale, în boli ale ficatului, în unele stări alergice, în astmul bronșic al copiilor. Calmează iritațiile oculare. Extern Are multiple întrebuințări sub formă de cataplasme, gargară, clisme, băi în diferite afecțiuni : arsuri, hemoroizi, răni, dureri de gât, diferite ulcerații ale pielii, abcese dentare, conjunctivite, calmează tenurile înroșite și iritate. Mușețel 213 Contraindicații Persoanelor cu micoze (ciuperci) întrucât o componentă a acestei plante și anume chamazulena, le întreține și chiar le reactivează. Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 104 • Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru - Terapia Naturistă, Editura Științifică București 1992 Galerie foto Flori de muşeţel Flori de muşeţel Fluture de varză pe muşeţel Flori de muşeţel Legături externe • Mușețel [1] • Mușețel (Matricaria chamomilla L.) [2] References [1] http:/ / www. infogradina. ro/ legume/ plante-medicinale/ musetel/ 117/ [2] http:/ / selene. ro/ articole/ musetel Muștar alb 214 Muștar alb Muștar alb Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Brassicales Brassicaceae Sinapis S. alba Nume binomial Sinapis alba Muștarul alb (Sinapis alba) este o plantă anuală din familia Cruciferae. Mai este numită și Brassica alba sau B hirta sau muștar galben. Este cultivată pentru semințele sale, muștar, fie ca hrană pentru animale sau pentru rotația culturilor. Acum este cunoscută în toată lumea, deși este originară din regiunea mediteraneană. Acțiune farmacologică Se folosesc semințele (Semen Sinapis albae). Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 110 Muștar negru 215 Muștar negru Muștar negru Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Brassicales Familie: Brassicaceae Gen: Specie: 'Brassica' ''B. nigra'' Nume binomial ''Brassica nigra'' L. Muștarul negru (Brassica nigra - L.) (sanscrită : राजक्षवक , rajakshavak ; Marathi :काळी मोहरी , Kali Mohari) este o plantă anuală de cultură, bogat ramificată, cu înălțimea de 1 - 1,5 m. Descriere Planta are tulpina cilindrică, foarte păroasă la partea inferioară. Frunzele inferioare sunt penat-lobate. Florile sunt galbene, în raceme bogate, fără rostru. Acțiune farmacologică Se folosesc semințele măcinate sub formă de făină (Farina Sinapis nigrae). Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 112 Muștar negru 216 Legături externe • Entry in Gernot Katzer's spice pages [1], with pictures and detailed information • Entry in Illinois Wildflowers [2] References [1] http:/ / www. uni-graz. at/ ~katzer/ engl/ Bras_nig. html [2] http:/ / www. illinoiswildflowers. info/ weeds/ plants/ black_mustard. htm Nalbă mare Nalbă mare Althaea officinalis Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Malvales Malvaceae Althaea Nume binomial Althaea officinalis L, 1753 Nalbă mare (Althaea officinalis) este o plantă erbacee, bianulală sau vivace, din familia Malvaceae, cunoscută sub denumirile populare de : nalbă albă, nalbă bună, nalbă de câmp, nalbă de luncă, rujă.[1] Nalbă mare 217 Descriere Plantă erbacee, bianuală sau vivace, cu tulpină dreaptă, înaltă de până la 1 m, ramificată și acoperită cu peri, cu flori mari de culoare roz-violacee cu vinișoare violete, frunze lung-pețiolate, verzi-albicioase și catifelate datorită perilor foarte deși. În flora spontană vegetează numai în zonele de câmpie, prin locuri ruderale, pe lângă drumuri, garduri și pe lângă zidurile caselor părăsite. Înflorește din iulie și până în septembrie.[2] În scopuri medicinale se utilizează rădăcinile decorticate, recoltate în lunile octombrie-noiembrie. Componenți principali Mucilagii, zaharuri, amidon, substanțe grase, asparagină, pectine, betaină, substanțe rezinoase, tanin.[1] Proprietăți - acțiune internă secretolitică pulmonară - antiinflamatoare a aparatelor respirator, renal și gastrointestinal - acțiune expectorantă și emolientă Indicații Intern, sub formă de ceai în inflamațiile căilor respiratorii; în tulburări gastrointestinale și în infecții renale. Extern, cataplasme în: laringite, traheite, furunculoze și sub formă de gargară în: abcese dentare, amigdalite.[1] Note [1] Terapie naturistă (pag.177-178), Ecaterina D, Răducanu D. Ed. Științifică, București 1992 [2] selene.ro (http:/ / www. selene. ro/ articole/ nalba-mare) - nalbă mare Nufăr alb 218 Nufăr alb European white waterlily Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Nymphaeales Familie: Nymphaeaceae Gen: Specie: 'Nymphaea' ''N. alba'' Nume binomial ''Nymphaea alba'' Nufărul alb (latină Nymphaea alba) este o plantă acvatică din familia Nymphaeaceae. Nufăr alb 219 Descriere Este plantă acvatică cu rizom gros, fixat, din care cresc frunze foarte lung pețiolate, cu limb ovat, cordat și plutitor. Florile sunt albe, cu 5 sepale mari, verzui și numeroase petale (cca. 10-20). Nufărul alb înflorește în lunile iunie - august. Răspândire Nufărul alb crește în apele stătătoare și lin curgătoare. Utilizare Din această plantă a fost izolat alcaloidul tiobinuforidina care are acțiune antibiotică și antihomonazică. Acest extract este folosit în tratarea infecțiilor vaginale. Morfologia Nufărul alb este folosit ca antidiaretic, antidizenteric, antiblenoragic și antitusiv. Referințe • I. Băra, P. Tarhon, F. Floria - Plantele, izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 73 Vezi și • Nufăr galben (Nuphar lutea) Nufăr galben 220 Nufăr galben Nuphar lutea Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Nymphaeales Familie: Nymphaeaceae Gen: Specie: 'Nuphar' ''N. lutea'' Nume binomial ''Nuphar lutea'' Nufărul galben (latină Nuphar lutea) este o plantă acvatică din familia Nymphaeaceae. Nufăr galben 221 Descriere Este plantă acvatică cu rizom gros, fixat, din care cresc frunze foarte lung pețiolate, cu limb ovat, cordat și plutitor. Florile sunt galbene, cu 5 sepale mari, verzui și numeroase petale (cca. 10-20). Nufărul galben înflorește în lunile iunie - august. Răspândire Nufărul galben crește în apele stătătoare și lin curgătoare. Utilizare Produsul vegetal folosit în medicină se numește Rhizoma Nupharis luteae și are un gust amar-astringent și aspect mucilaginos. Este folosit ca emolient în tratarea bolilor de plămâni. Morfologia Referințe • I. Băra, P. Tarhon, F. Floria - Plantele, izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 73 Vezi și • Nufăr alb (Nymphaea alba) Obligeană Acorus calamus Acorus calamus Clasificare științifică Obligeană 222 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Liliopsida Arecidae Acorales Acoraceae Acorus A. calamus Nume binomial Acorus calamus L. Acorus calamus L. (obligeană) este o specie de plantă erbacee, vivace, cu miros aromatic plăcut, originară din India și crește în locuri mlăștinoase. Face parte din genul Acorus L., familia Acoraceae. Denumire populară Este cunoscută în limbaj comun, în afară de obligeană, și ca trestie mirositoare, spetează, pestriță, calm, speribană, buciumas, calamar, calin, calmena, colm, crin de apa, paporontec, papura rosie, spiribana, tartarachi. Caracteristici Rădăcina este sub formă de rizom articulat, cărnos, spongios, târâtor, puternic înrădăcinat. Este lungă de 50 - 150 cm și are o culoare gălbuie. Rizomii, (calamii rhizoma), se recoltează toamna și se utilizează ca tonic în industria farmaceutică. Conțin ulei volatil (bogat în azaronă), tanin și principii amare (acorină), care au proprietăți antibacteriene și insecticide. Tulpina este aeriană, înaltă de 100 - 150 cm, roșiatică la bază. Are patru muchii și poartă o singură frunză, lungă de 20 - 80 cm. Frunzele sunt alterne, lungi, uniforme, cu vârful ascuțit, așezate pe 2 rânduri. Spadicele (cocean, știulete) este tubulos, lung de până la 22 cm. Florile sunt hermafrodite, de culoare galbenă. Apar într-o inflorescență cărnoasă, de formă cilindrică. Perigonul este cu 6 foliole verzui și androceul cu 6 stamine. Fructele sunt sub formă de bace alungite, de culoare roșiatică, de obicei sterile. Înmulțire Înmulțirea plantelor se face pe cale vegetativă, prin despărțire. Utilizări Datorită proprietății rădăcinilor și frunzelor se utilizează în industria farmaceutică și cosmetică pentru aromatizare. În cantități mari este halucinogen. Se folosește și pentru decorarea parcurilor. Tratamente naturiste cu obligeană: Obligeana (Acorum calamus) reprezintă un excelent remediu natural, utilizat cu succes în stimularea secrețiilor gastrointestinale și ca diuretic cu eliminare de acid uric. Obligeană De la obligeană se folosesc în scopuri terapeutice rădăcinile, care ajută în curățarea intestinelor de mucozități, calmează sistemul nervos, și ajută în tratarea balonărilor, artritei, diareei, tulburărilor digestive, anemiei, ulcerului stomacal, hiperacidității gastrice și stărilor de greață și vomă, hipermetabolism, hipotonie intestinala, hidropizie, impotriva fumatului, cancer pulmonar, boli de splina, ficat, pancreas, diaree. ux extern : degeraturi, circulatia periferica scazuta la maini si picioare. 223 Vezi și • Listă de genuri de plante ornamentale Bibliografie • • • • • • Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989; Botanică farmaceutică, Editura didactică și pedagogică, București, 1981; Medicină naturistă, Editura medicală, București, 1987. Să ne cunoaștem plantele medicinale, Editura medicală, București, 1986; http://www.nationmaster.com/encyclopedia/Acorus-calamus. Flora medicinala a Romaniei, Editura ALL, Bucuresti, 2008 Legături externe: • Tratamente naturiste cu obligeană [1] References [1] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ o/ obligeana-acorus-calamus. html Osul iepurelui Osul iepurelui Ononis spinosa Clasificare științifică Osul iepurelui 224 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Fabales Fabaceae Ononis Nume binomial Ononis spinosa L, 1753 Osul iepurelui (Ononis spinosa) este o plantă erbacee din familia Fabaceae, specie euro-asiatică, la noi în țară fiind cunoscută sub mai multe denumiri populare: asudul calului, ciocul ciorii, cașul iepurelui, dirmotin, lemnic, lingoare, sălăștioară, sudoarea calului, sudoarea capului, lingoare, ciocul caprei.[1] Descriere Este o plantă erbacee, perenă, întâlnită prin pășuni, fânețe aride și terenuri nisipoase, de-a lungul apelor, apeor curgătoare; ce are în pământ un rizom în prelungirea căruia rădăcina atinge o lungime de până la 20 cm, grosme de 1 cm, de culoare cenușie iar partea aeriană, tulpina, înaltă până la 60 cm, ușor brunificată, lemnoasă la bază, cu multe ramificații spre vârf, cu flori solitare sau pereche, de culoare roz și păstaie (fructul) de dimensiune redusă.[2] Înflorește în lunile de vară. În scopuri medicinale se utilizează părțile subterane, recoltate în lunile martie-aprilie și septembrie-octombrie. Osul iepurelui (inflorescenţă) Componenți principali Ononizida (heterozidă de natură izoflavonică), ononină și onospină, onocerină, trifolizină și fitoglutină, saponozide triterpenice, tanozide, zaharuri, acid citric, ulei volatil și ulei gras. [3] Proprietăți - adjuvant în afecțiuni renale - diuretic - elimină toxinele din organism Osul iepurelui 225 Indicații Intern (sub formă de decoct) este recomandat ca adjuvant în afecțiuni renale, 2-3 ceaiuri pe zi ca diuretic.[3] Note [1] Plante medicinale - Osul iepurelui (http:/ / www. medicamente-plante. ro/ plantemedicinale/ plante-medicinale-cu-litera-n-o/ osul-iepurelui) [2] Remediu plante - Osul iepurelui (http:/ / www. remediu. ro/ plante/ planta/ 68/ osul-iepurelui) [3] Terapia naturistă, Răducanu D. Ecaterina, Ed. Științifică, București 1992 Panseluță Panseluță Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Malpighiales Violaceae Viola V. tricolor Nume binomial Viola tricolor L., 1753 Panseluța de câmp, barba împăratului, catifeluța sau trei-frați-pătați (Viola tricolor - L.) este o floare sălbatică de origine europeană, care crește în toate anotimpurile. A fost introdusă în America de Nord, unde s-a răspândit pe vaste teritorii și este cunoscută ca Johnny Jump Up (deși numele este folosit pentru a denumi și alte specii similare precum Panseaua galbenă). Este progenitoarea panselei cultivate și din acest motiv este numită și Pansea sălbatică; înaintea dezvoltării panselei cultivate, "Pansea" era denumirea alternativă pentru specia sălbatică. Panseluță Panseluța este o plantă de dimensiuni mici, care crește pe tulpină, atinge cel mult 15 cm în înălțime, cu flori care au un diametru de aproximativ 1.5 cm. Crește pe pajiști și în regiuni pustii, mai ales pe pământ acid sau neutru. De regulă crește în locuri parțial umbroase și înflorește din aprilie până în septembrie. Florile pot fi purpurii, albastre, galbene sau albe. Ele sunt hermafrodite și fertile, polenizate de albine. Cum sugerează și numele, panseluța are o lungă istorie de folosire în medicina naturistă. A fost recomandată ca tratament în tratarea epilepsiei, astmului, bolilor de piele și exemelor. Are proprietăți expectorante, fiind folosit astfel în tratamentul bronșitei și a tusei convulsive. Este de asemena diuretic, ceea ce duce la folosirea sa în tratarea reumatismului și a cistitei. Florile au fost de asemenea folosite pentru producerea vopselei galbene, verzi și verzui-albăstrui, în timp ce frunzele sunt folosite în producerea un indicator chimic. Cu mult înainte de dezvoltarea panselelor cultivate, panseluța a fost asociată cu gândul în "limbajul florilor", de regulă prin denumirea sa alternativă de pansea (de la francezul "pensée" - gând): în consecință citatul Opheliei din opera lui William Shakespeare Hamlet, "Acolo sunt pansele, sunt pentru gânduri". Ceea ce Shakespeare avea în minte erau panseluțele, nu panseaua de grădină de azi. 226 Un exemplu de floare Shakespeare face o referire mai directă la Panseluță în Visul unei nopți de vară. Oberon îl trimite pe Puck să adune "o mică floare sălbatică" pe care fetele o numeau "Iubire-în-trândăvie". Motivul lui Oberon este că a deviat o săgeată trimisă de Cupidon, destinată unei "vestale drepte, încoronată de vestici" (se presupune că este vorba de Regina Elisabeta I) pentru a cădea peste planta "înainte albă precum laptele, acum purpurie ca rana dragostei". Oberon susține că zeama panseluței, "pe pleoapele dorminde așezată, va face bărbat sau femeie să iubească la nebunie următoarea persoană pe care o va vedea." Dotați cu astfel de puteri, Oberon și Puck controlează soarta mai multor personaje din piesă, pentru a da nota dramatică și comică a piesei. Panseluța are un număr mare de nume colocvii alternative, de până la 200. Panseluță este și titlul unei cărți din trilogia The Changes, scrisă de Peter Dickinson. Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 114 • Ion I. Băra, Petre Gh. Tarhon, Florin Floria - Plantele - izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 87 Legături externe • • • • Linkuri spre imagini, adunate de Texas A&M University Bioinformatics Working Group [1] Informații despre specii în baza de date a plantelor pentru viitor [2] Sistemul integrat de informații taxonomice: [[Viola arvensis [3]]] USDA, Serviciul de conservare a resurselor naturale: Profilul plantelor - Viola tricolor L. (johnny jumpup) [4] Panseluță 227 References [1] [2] [3] [4] http:/ / www. csdl. tamu. edu/ FLORA/ cgi/ gallery_query?q=Viola+ tricolor http:/ / www. pfaf. org/ database/ plants. php?Viola+ tricolor http:/ / www. itis. gov/ servlet/ SingleRpt/ SingleRpt?search_topic=TSN& search_value=22037 http:/ / plants. usda. gov/ java/ profile?symbol=VITR Papaya Papaya Trunchi de papaya cu fructe nematurizate Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Brassicales Caricaceae Carica C. papaya Nume binomial Carica papaya Linne Papaya, cunoscută și ca mamao, pepene de copac, lechoza (Venezuela), sau pawpaw, este fructul arborelui Carica papaya, din genul Carica. Originară din Mexicul de sud, America Centrală și nordul Americii de Sud, papaya este acum cultivată în majoritatea țărilor tropicale. Este un arbore mic, fără ramuri, singura tulpină având între cinci și zece metri înălțime, cu frunze aranjate în spirală limitate la vârful trunchiului; trunchiul inferior este evident plin de cicatricile locurilor de care frunze mai vechi și fructe au fost prinse. Frunzele sunt mari, 50-70 cm în diametru, cu 7 loburi palmate. Florile sunt produse pe axele frunzelor, maturându-se în fructe lungi de 15-45 cm și late de 10-30 cm în diametru. Fructele sunt coapte când sunt Papaya moi (precum un avocado copt, chiar puțin mai moale) și devin galben-portocalii. Papaya este bogată într-o enzimă numită papaină (o protează care este folositoare la frăgezirea cărnurilor și a altor produse. Este folosită la ruperea fibrelor dure de carne și este utilizată de mii de ani în America de Sud. Este inclusă drept componentă în prafurile comercializate pentru frăgezirea cărnii. Enzima din papaya este de asemenea comercializată sub formă de tablete ca un remediu pentru probleme digestive. Semințele negre sunt comestibile și au un gust iute. Uneori, sunt măcinate și înlocuiesc piperul negru. Papaya, crudValoare nutrițională per 100 g Energie 40 kcal   160 kJ Carbohidrați - Zaharuri  5.90 g - Fibre  1.8 g   Grăsimi Proteine Vitamina A echiv.  55 μg  - β-caroten  276 μg  Tiamină (Vit. B1)  0.04 mg   0.14 g 0.61 g 6% 3% 3% 9.81 g 228 Riboflavină (Vit. B2)  0.05 mg   3% Niacină (Vit. B3)  0.338 mg   Vitamina B6  0.1 mg Vitamina C  61.8 mg Calciu  24 mg Fier  0.10 mg Magneziu  10 mg Potasiu  257 mg   Sodiu  3 mg 2% 8% 103% 2% 1% 3%  5% unknown operator: u'.'% Procentajele sunt relative la doza recomandată zilnică pentru adulți în SUA. Legături externe • en Fructe din climatele calde: Papaya și specii înrudite [1] • en Crescători de fructe rare din California: Informații despre papaya [2]. Frunză de papaya Flori masculine Flori feminine Aranjament de fructe Papaya 229 Copac şi fruct, din Plante Medicinale a lui Koehler (1887) Copac şi flori, din Plante Medicinale a lui Koehler (1887) References [1] http:/ / www. hort. purdue. edu/ newcrop/ morton/ papaya_ars. html [2] http:/ / www. crfg. org/ pubs/ ff/ papaya. html Păpădie Păpădie Clasificare științifică Păpădie 230 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Taraxacum T. officinale Nume binomial Taraxacum officinale Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate și cu flori galbene grupate în capitule. Mai este numită și buhă, cicoare, crestățea, lăptucă, lilicea, mâță, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaștei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, gălbinele-grase, gușa-găinii, ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-găinilor sau pui-de-gâscă. Păpădie: Imagine de aproape Răspândire Păpădia este găsită pretutindeni, unde se află vegetație, de la câmpie până în zona subalpină, prin locuri necultivate și pe marginile drumurilor. Ea are anumite locuri in care creste ca de exemplu: nu creste în loc umbros ci în loc cu soare, ea crește în calea unui izvor subteran, etc. Utilizare Rădăcina de păpădie se poate folosi sub formă de decoct în afecțiuni hepato-biliare, iar părțile aeriene intră în compoziția ceaiurilor depurative, dietetice și gastrice.[1][2] Tratamente naturale pe baza de păpădie Păpădia reprezintă o planăa medicinală apreciată pentru proprietățile ei terapeutice: curață organismul, stimulează activitatea ficatului, vindecă diabetul. Rădăcinile de păpădie sunt considerate un remediu natural în tratamentul unor variate afecțiuni datorită acțiunii acestora asupra organismului: depurativă, sudorifică, diuretică, stimulatorie, fiind utilizate și ca tratament cosmetic pentru un ten mai luminos. Păpădia ajută și la vindecarea: anemiei, acneei, celulitei, varicei, reumatismului, hemoroizilor, fermentațiilor intestinale, tulburărilor de metabolism, eczemelor, inflamației ganglionilor, gutei, litiazei biliare, litiazei renale. Salata de frunze proaspete de păpădie curăță organimul de toxine. Decoctul de păpădie se recomandă în afecțiunile circulatorii, hepatice, renale, gută, obezitate, diabet. Din acest decoct se beau zilnic, două trei căni pentru rezultate eficiente. Păpădie 231 Note [1] O. Bojor, O. Popescu - Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, 2005, pp.177/78 [2] Tratamentul natural în bolile hepatice axat pe dietă (http:/ / www. topmedici. ro/ Medicul-de-pe-site/ Tratamentul-natural-in-bolile-hepatice-axat-pe-dieta. html) Legături externe • Tratamente naturale pe baza de papadie (http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/p/papadia.html) Pătlagină Plantago Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Lamiales Plantaginaceae Plantago L. Subgenuri Plantago Coronopus Bougeria Psyllium Littorella Pătlagina (Plantago) este un gen de aprimativ 200 de specii de plante mici. Pătlaginile sunt folosite drept sursă de hrană de către larvele unor specii de fluturi. Pătlagină 232 Descriere Pătlagina este o plantă erbacee perenă, de 10 - 50 cm înălțime, cu frunze ovate sau lanceolate, cu tulpini florifere drepte, cu inflorescențe terminale în formă de spic și cu floricele gălbui, mici. Răspândire Pătlagina Plantago major este foarte răspândită, vegetând și în locuri bătătorite în care alte specii nu cresc. Crește pe marginra drumurilor, în buruienișuri, în pășuni, culturi, de la câmpie până în zona alpină. Se cultivă numai Plantago lanceolata (pătlagina îngustă). Acțiune farmacologică Se folosesc frunzele (Folium Plantaginis). Principiile active sunt: mucilagii, vitamina K, tanin, glicozidul aucubina, polifenoli, alantoină. Acționează ca emolient și expectorant, antihemoragic, cicatrizant, hipocolesterolemiant, antiseptic, hipotensor. Se mai folosește la ulcerul gastric, catar (urinar sau digestiv), hipertensiune, răni, ulcere varicoase, laringite, stomatite, traheite, hemoroizi, conjunctivite și blefarite etc. Specii Există aproximativ 200 de specii ale genului Plantago, printre care: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Plantago afra Plantago africana Plantago aitchisonii Plantago alpina Plantago arborescens Plantago arenaria Plantago argentea Plantago asiatica Plantago aucklandica Plantago bigelovii Plantago canescens Plantago coreana Plantago cordata Plantago coronopus Plantago cornuti Plantago cynops Plantago eripoda Plantago elongata Plantago erosa Plantago fernandezia Plantago fischeri Plantago gentianoides Plantago glabrifolia • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Plantago grayana Plantago hawaiiensis Plantago hedleyi Plantago heterophylla Plantago hillebrandii Plantago himalaica Plantago incisa Plantago krajinai Plantago lanceolata Plantago lanigera Plantago longissima Plantago macrocarpa Plantago major Plantago maritima Plantago maxima Plantago media Plantago melanochrous Plantago moorei Plantago musicola Plantago nivalis Plantago obconica Plantago ovata Plantago pachyphylla • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Plantago palmata Plantago patagonica Plantago polysperma Plantago principes Plantago pusilla Plantago psyllium Plantago raoulii Plantago rapensis Plantago remota Plantago reniformis Plantago robusta Plantago rugelii Plantago rupicola Plantago schneideri Plantago sempervirens Plantago sparsiflora Plantago subulata Plantago spathulata Plantago tanalensis Plantago taqueti Plantago tenuiflora Plantago triandra Plantago triantha Plantago tweedyi Plantago amplexicaulis • Plantago nubicola (sin. Bougueria nubicola) • Pătlagină 233 Galerie Plantago alpina Plantago lanceolata Plantago lanceolata Plantago nivalis Plantago lanceolata Plantago coronopus Plantago media stepposa Plantago maritima Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 136 Legături externe • Pătlagina [1] References [1] http:/ / www. sanatateata. com/ plante/ patlagina. htm Pătlăgeaua roșie 234 Pătlăgeaua roșie Pentru alte sensuri, vezi Roșia (dezambiguizare). Tomato Clasificare științifică Regn: Subregn: Plantae Tracheobionta Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asteridae Solanales Solanaceae 'Solanum' ''S. lycopersicum'' Nume binomial ''Solanum lycopersicum'' L. Roșia (pătlăgica roșie sau mult mai rar tomata), numită științific Solanum lycopersicum, este o plantă din familia Solanaceae, apropiată pe linie genetică de următoarele plante, de asemenea originare din "Lumea Nouă", tutun, ardei, cartof, vânătă și physalis alkekengi. Roșia este o plantă nativă a sudului Americii de Nord și nordului Americii de Sud, având un areal natural de extindere din centrul Mexicului pînă în Peru. Este o plantă perenă, crescută adesea în climate temperate ca o plantă anuală, atingând frecevent între 1 și 3 m înălțime, cu un trunchi mai mult ierbos, care crește de cele mai multe ori, ca orice altă plantă cățărătoare, pe tulpinile altor plante, pe bețe sau garduri. Este cultivată la aproape toate latitudinile, ocupând o suprafață de aproximativ 3 milioane de hectare, adică o treime din terenul consacrat legumelor. Pătlăgeaua roșie Termenul denumește, de asemenea, fructul cărnos al plantei, care este una dintre legumele cele mai importante din alimentația umană, consumată în stare proaspătă sau preparată. Ocupă locul doi, după cartof, între legumele utilizate în bucătărie. Frunzele plantei sunt lungi de 10–25 cm, de formă penat-compusă, având 5–9 frunzulițe, fiecare dintre acestea având până la 8 cm lungime, cu margini serate. Atât trunchiul cât și crenguțele, respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescențe asemănătoare părului animalelor. Florile sunt mici, de circa 1–2 cm, galbene, având corola formată din cinci sepale și cinci petale, fiind grupate în inflorescențe de 3 până la 12 flori. Rosia are un pH acid de 5,5. Cuvântul tomată, respectiv toate variantele sale din spaniolă, engleză și alte limbi, este un cuvânt derivat din limba populațiilor mezo-americane Nahua, tomatl. Numele științific al plantei, care provine din latină, lycopersicum, semnifică "piersică-lup", conform lyco - lup și persicum - piersic(ă). 235 Fruct Din punct de vedere botanic roșia este un fruct. (http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Tomato - Fruit or vegetable? Botanically, a tomato is a fruit: the ovary, together with its seeds, of a flowering plant.) Imagini Floare Fructe Cultură hidroponică Legături externe • Altoirea tomatelor, o alternativă viabilă pentru combaterea bolilor și dăunătorilor din sol [1] • Sucul de tomate, aliment și medicament [2], 1 martie 2012, Liviu Cojan, Evenimentul zilei References [1] http:/ / www. agrinet. ro/ content. jsp?page=71& language=1 [2] http:/ / www. evz. ro/ detalii/ stiri/ sucul-de-tomate-aliment-si-medicament-969133. html Pătrunjel 236 Pătrunjel Pătrunjel Pătrunjel Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Apiales Apiaceae Petroselinum Specii • • Petroselinum crispum Petroselinum neapolitanum Pătrunjelul (Petroselinum crispum) este o plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară. Poartă și denumirile de găgăuț, pătlăgele (pl.), pătrunjică sau petersil. Această leguma poate vindeca cancerul și poate reda tinerețea biologica. Anticii grecii considerau că această plantă unește lumea viilor cu cea a morților.[1] Pătrunjel 237 Note [1] O părticică de nemurire (http:/ / www. formula-as. ro/ 2010/ 905/ medicina-naturii-44/ o-particica-de-nemurire-patrunjelul-12094), formula-as Legături externe • Pătrunjelul, un prețios complex de vitamine (http://www.avantaje.ro/Gastronomie/Mananca-sanatos/ Patrunjelul-un-pretios-complex-de-vitamine-569499) • Pătrunjelul (http://www.agricool.ro/patrunjelul.html) Pir (plantă) Pentru alte sensuri vezi Pir. Pir Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Liliopsida Poales Poaceae Agropyron Specie Vezi în text Agropyron este un gen de iarbă din familia Poaceae, originară din Europa și Asia.[1] În America de Nord, specia a fost adusă de către oameni. Popular, este cunoscută sub denumirea de pir. Pir (plantă) 238 Specii și subspecii • • • • • • Agropyron badamense Drobov Agropyron brownei (Kunth) Tsvelev Agropyron bulbosum Boiss. Agropyron calcis (Connor & Molloy) Agropyron cimmericum Nevski Agropyron cristatum (L.) Gaertn. • Agropyron cristatum subsp. baicalense • Agropyron cristatum subsp. cristatum • Agropyron cristatum subsp. kazachstanicum • Agropyron cristatum subsp. pectinatum • Agropyron cristatum var. pluriforme • Agropyron cristatum subsp. ponticum • Agropyron cristatum subsp. puberulum • Agropyron cristatum subsp. sabulosum • Agropyron dasyanthum Ledeb. • Agropyron desertorum (Fisch. ex Link) Schult. - Desert Wheatgrass • • • • • • • • • • • • • • • Agropyron deweyi A.Löve. Agropyron fragile (Roth) P. Candargy Agropyron junceiforme - Sand Couch Grass Agropyron krylovianum Schischkin Agropyron michnoi Roshev. Agropyron mongolicum Keng Agropyron praetermissum (Nevski) Agropyron pungens - Sea Couch Grass Agropyron repens - pir târâtor Agropyron retrofractum Vickery Agropyron subsecundum - Awned Wheatgrass Agropyron tanaiticum~ Nevski Agropyron thomsonii Hook. f. Agropyron uncinatum (Veldk.) Agropyron velutinum~ Nees Vezi și • Poaceae Referințe [1] Watson L, Dallwitz MJ. (2008). „ The grass genera of the world: descriptions, illustrations, identification, and information retrieval; including synonyms, morphology, anatomy, physiology, phytochemistry, cytology, classification, pathogens, world and local distribution, and references (http:/ / delta-intkey. com/ grass/ www/ ag_pyron. htm)”. The Grass Genera of the World. . Accesat la 19 august 2009. Legături externe • en Jepson Manual Treatment (http://ucjeps.berkeley.edu/cgi-bin/get_JM_treatment.pl?8738,8764) Plămânărică 239 Plămânărică Plămânărică Pulmonaria officinalis Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Lamiales Boraginaceae Pulmonaria Nume binomial Pulmonaria officinalis L, 1753 Plămânărică (Pulmonaria officinalis) este o plantă erbacee, perenă din familia Boraginaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: mierea ursului, țâța oii, albăstrea, cuscrișor, sudoare, tutun de pădure.[1] Descriere Specie ierboasă perenă, înaltă de 15-25 cm, erectă, cu peri asprii, cu rizom orizontal și flori roșii, violete și arareori albe. Este răspândită în mod frecvent prin pădurile de foioase din zona de câmpie și până în cea montană inferioară, în stejărișuri și făgete.[2] În scopuri medicinale se recoltează în perioada înfloririi, atât frunzele bazale fără pețiol, cât și tulpinile. Recoltarea se face în funcție de dezvoltarea plantei; primăvara începând din luna martie și până în mai; vara și la începutul toamnei.[1] Plămânărică 240 Componenți principali Spanozoide, alantoină, mucilagii, acid silicic, tanoizi, derivați polifenolici, flobafene, polioze, acizi (stearic, palmitic și miristic), fitosterine, săruri minerale bogate în magneziu, caroten și vitamina C.[3] Proprietăți - diuretic și reconstituant datorită aportului de magneziu și vitamina C - emolient și antiinflamator - analgetic și cicatrizant - antidiareic - expectorant și antispastic bronșic Plămânărică (inflorescenţă) Indicații În bronșite, laringite, afecțiuni ale rinichilor, în bolile căilor respiratorii (ușurează expectorația, calmează tusea și răgușala), ulcer gastric și duodenal, în bolile reno-vezicale, în diaree, în ulcer gastric.[1] Note [1] Terapie naturistă pag 199-200, Ecterina D, Răducanu D. Ed. Științifică, București 1992 [2] Selene - Plante medicinale - Plămânărica (http:/ / www. selene. ro/ articole/ plamanarica) [3] Remedii naturiste (http:/ / www. remediu. ro/ plante/ planta/ 75/ plamanarica-sau-mierea-ursului) Păducel 241 Păducel Păducel Clasificare științifică după... Regn: Familia Subfamilie: Gen: Specie: Clasificare: Plantae Rosaceae Spiraeoideae Crataegus Crataegus monogyna Nikolaus Joseph von Jacquin Păducelul (Crataegus monogyna) este un arbust (2 - 6 m) din familia Rosaceae, el are florile albe și fructele roșii ce au un miros caracteristic și un gust amărui. Din ele se obțin extracte care sunt folosite în primul rând, la ameliorarea tulburărilor legate de problemele cardiace cu substrat nervos. Răspândire Păducelul este răspândit în Europa Centrală, dar poate fi întâlnit și în Asia de Sud-Vest până în Afganistan. El crește pe solurile calcaroase sub formă de tufișuri la liziera pădurilor. Utilizare Ceaiul de păducel are un miros neplăcut și un gust fad, dar se poate aromatiza cu lămâie sau alte extracte. Ceaiul este utilizat în: • • • • Tulburări de ritm cardiac, tahicardie paroxistică, extrasistole, tulburări cardiace de origine nervoasă. Eretism cardiac, insuficientă cardiacă, angina pectorală stadiile I si II, algii precordiale, tahicardie. Florile sau fructele de păducel asociate cu valeriana, vâscul și talpa gâștei își potențează efectul medicinal. Adjuvant in afecțiuni cardiace cu substrat nervos, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, aritmii, hipertensiune arterială. Acțiuni ; Cardiotonic (efect inotrop pozitiv), coronarodilatator moderat ( crește fluxul sanguin la nivelul arterelor coronare) Pelin 242 Pelin Pelin Artemisia absinthium Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Artemisia A. absinthium Nume binomial Artemisia absinthium L. Pelinul (Artemisia absinthium L.) este o plantă perenă din familia Asteraceae. Descriere generală Pelinul este o plantă perenă, ierboasă. Poate atinge o înălțime de 1 - 1,2 m. Frunzele bazale sunt tripenat sectate, cu o lungime de până la 20 cm, iar cele tulpinale, cu lungimi nu mai mari de 10 cm, se simplifică treptat spre vârf. Florile sunt galbene pal și foarte mirositoare. Înflorește în perioada iulie-septembrie. Fructul este o achenă. Este răspândit în Eurasia și Orientul Mijlociu, crescând în special pe terenuri necultivate. Uz medicinal Pelinul este o plantă medicinală des folosită, fiind un bun antiseptic și antidiareic. Are unele proprietăți antihelmintice, fiind folosit la tratarea ascaridozei. Pelin 243 Alte intrebuintari De asemenea, pelinul este o componenta importanta a cunoscutei bauturi spirtoase absint (ca dovada si numele bauturii, derivat din denumirea latina a plantei). 1 Mai este ziua pelinului. În tradiția populară această plantă are numeroase întrebuințări: http://www.evenimentul.ro/articol/armindenii-ziua-pelinului-0.html Legături externe • Pelin [1] References [1] http:/ / www. plante-medicinale. org/ pelin/ Podbal Coltsfoot Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Asterales Familie: Asteraceae Gen: Specie: 'Tussilago' ''T. farfara'' Nume binomial ''Tussilago farfara'' L. Podbalul (Tussilago farfara) este o plantă medicinală din familia Asteraceae. Podbal 244 Descriere Este o plantă pernă erbacee. Are cca. 50-300 mm, tulpina este florieră lânos-păroasă, acoperită de scvame alungite, roșiatice. Tulpina crește primăvara timpuriu înainte de dezvoltarea frunzelor. Florile sunt galbene, în antodiu. (Antodiu sau calatidiu - inflorescență specifică plantelor). Frunzele de la baza tulpinii au limbul aproape rotund, adânc corodat. Fructele sunt achene. Răspândire Crește pe coastele erodate, râpoase, pe malul apelor, prin locuri umede. Popilnic Pentru popilnicul iepuresc vezi Popilnic iepuresc. Popilnic Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Piperales Aristolochiaceae Asarum A. europaeum Nume binomial Asarum europaeum Popilnicul (Asarum europaeum), sau piperul-lupului, ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei, tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii, este o Popilnic plantă europeană perenă, înaltă de 10-15 cm. Are un rizom lung și târâtor, cu pozitie oblică sau orizontală. Frunzele sunt lung pețiolate, în formă de rinichi, late de aproximativ 10 cm. Sunt prevăzute cu trei lobi, fiecare dintre aceștia având marginea delimitată de încă trei lobi mai mici, rotunjiți. Pețiolul și limbul frunzei sunt păroase. Florile sunt de culoare albastru deschis, cu diametrul cuprins între 2,5 și 4 cm. Pedunculul floral este păros. Fructele sunt nucule pubescente. Planta înflorește prin în lunile de primăvară. În România, vegetează în păduri, tufișuri umbroase montane și subalpine din Munții Carpați și, deoarece este o plantă monument al naturii, este ocrotită prin lege. Este o plantă medicinală, folosită la prepararea de ceaiuri expectorante. 245 Porumbar Pentru alte sensuri, vezi Adăposturi pentru porumbei. Porumbar Clasificare științifică Regn: Subclasă: Ordin: Familia Plantae Rosidae Rosales Rosaceae Subfamilie: Amygdaloideae Gen: Prunus Clasificare: Linnaeus Nume binomial Nume: Prunus spinosa Porumbarul (Prunus spinosa) este un arbust sălbatic, înalt de 1-3 m, din familia rozaceelor (Rosaceae), cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție. Porumbar 246 Răspândire Porumbarul poate fi întâlnit de la câmpie până-n zonele montane (1400 m) din Europa, Asia de Sud-Vest, Caucaz și Africa de Nord. In America de Nord n-a existat ca plantă autohtonă ci a fost adusă de om. Planta nu trăiește în Islanda și regiunile reci din nord. Ea putând fi găsită frecvent la lizierea pădurilor, pe marginea drumurilor și a terenurilor cultivate, în regiunile calcaroase, trăind împreună cu socul, alunul și măceșul. Utilizare Fitoterapeutica modernă recomandă porumbarul ca plantă medicinală, ceaiurile pe bază de fructe sau flori de porumbar sunt folosite în hemoragie, afecțiuni renale, dischinezia biliară, uremie, gută, diaree, tulburări în creștere, dezvoltare, în cura de slăbire. Alte utilizări în convalescențe postgripale, după boli pulmonare, tusa convulsivă. debilitate psiho-fizică, anorexie, inapetență, sau deficit imunitar. Legături externe • ro ArmoniaNaturii.ro [1] • de Blausäure-Glykoside in den Samenkernen der Schlehe [2] • de „Des Schlehdorns Blüten sind die ersten im Frühjahr“, von Traudl Walden [3] • de Verbreitungskarte Deutschland bei Floraweb [4] • de Verbreitungskarte weltweit [5] References [1] [2] [3] [4] [5] http:/ / www. armonianaturii. ro/ Porumbarul-(Prunus-spinosa). html*plantID_64-detalii_plante http:/ / www. giftpflanzen. com/ prunus_spinosa. html http:/ / www. traudl-walden. de/ Traudi/ artikel/ publikation_schlehe. htm http:/ / www. floraweb. de/ MAP/ scripts/ esrimap. dll?name=florkart& cmd=mapflor& app=distflor& ly=gw& taxnr=23397 http:/ / linnaeus. nrm. se/ flora/ di/ rosa/ prunu/ prunspiv. jpg Răchitan 247 Răchitan Răchitan Lythrum salicaria Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Myrtales Lythraceae Lythrum Nume binomial Lythrum salicaria L Răchitan (Lithrum salicaria) este o plantă erbacee din familia Lythraceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: floarea zânei, călbușoară, lemnie, lemnușcă, zburătoare-bărbătească. [1] Descriere Plantă erbacee, cu tulpină dreaptă, simplă sau ramificată în partea superioară, înaltă de până la 2m și acoperită cu peri scurți, flori de culoare roșie-violacee. Este răspândită în locurile mlăștinoase, la marginea râurilor și a bălților sau în buruienișurile din zone inundabile. Înflorește din iunie și până în septembrie. În scopuri medicinale sunt utilizate părțile aeriene recoltate în timpul înfloririi, la o distanță de cel mult 20-25 cm. de la vârf în jos. [2] Răchitan 248 Componenți principali Galotaninuri, flavonoide, pigmenți antocianici, colină, substanțe antibiotice, pectine, carotenoizi, substanțe minerale.[3] Proprietăți - astringentă, antidiareică și inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene patogene intestinale - hemostatică și cicatrizantă - antiseptice Indicații Intern: în dizenterii, hemoragii gastro-intestinale; ca decoct, pulbere sau extract fluid se utilizează în diareele bacilare Extern: în ulcerele varicoase sub formă de băi sau comprese; în leucoree, irigații vaginale[2] Note [1] Plante medicinale - Răchitanul (http:/ / www. plante-medicinale. org/ rachitanul/ ) [2] Terapia naturistă, Ecaterina D. Răducanu D. pag. 208-209, Ed. Științifică, București 1992 [3] pcfarm.ro - Răchitanul (http:/ / www. pcfarm. ro/ articol. php?id=390) Răcovină Răcovină Clasificare științifică Răcovină 249 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Caryophyllales Caryophyllaceae Stellaria S. media Nume binomial Stellaria media (L.) Vill. Sinonime Alsine media L. Stellaria apetala Ucria ex Roem. Răcovina (Stellaria media) este o plantă anuală de sezon rece, nativă Europei, de obicei consumată de găini. Regional, mai este numită și aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scânteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă. Planta germinează toamna sau iarna târziu, și apoi formează covoare de vegetație. Florile sunt mici și albe, formând rapid capsule cu semințe. Atât în Europa, cât și în America de Nord, planta este o buruiană care invadează grădinile [1] și câmpurile. Controlarea răspândirii este dificilă din cauza numărului mare de semințe, deși ierbicidele sunt utile când plantele sunt mici. Răcovina este competitivă cu gramineele mici, și poate produce pierderi de până la 80% din recolta de orz.[2] Planta completă Folclor Planta este utilizată în medicina populară. John Gerard o recomanda, în secolul al XVII-lea, ca remediu împotriva râiei. În prezent este prescrisă pentru boli ale pielii, bronșită, dureri reumatice, artrită și dureri menstruale. Cataplasme cu răcovină pot fi aplicate tăieturilor, vânătăilor. Nu toate aceste utilizări sunt motivate științific.[3] Distribuție și identificare Stellaria media este comestibilă și nutritivă și frunzele pot fi folosite în salate. Stellaria media este răspândită în America de Nord din Alaska până punctele sudice. Există mai multe plante strâns înrudite și considerate răcovină, dar acestea nu au proprietățile culinare și medicinale ale plantelor din genul Stellaria. Plante din genul Cerastium sunt foarte similare cu cele din genul Stellaria și fac parte din aceeași familie (Caryophyllaceae). Stellaria media poate fi ușor deosebită de ceilalți membri ai familiei prin examinarea atentă a tulpinilor. Stellaria are peri fini doar pe o parte a tulpinii, într-un singur șir. Alți membri ai familiei Caryophyllaceae, asemănători cu Stellaria, au peri care acoperă uniform toată tulpina. Răcovină 250 Referințe [1] Neltje, Blanchan (2005). Wild Flowers Worth Knowing. Project Gutenberg Literary Archive Foundation [2] A. Davis, K. Renner, C. Sprague, L. Dyer, D. Mutch (2005). Integrated Weed Management. MSU. [3] Howard, Michael (1987). Traditional folk remedies : a comprehensive herbal. London: Century. pp. p.119. ISBN 0712617310 Bibliografie 1. Edible and Medicinal Plants of the West, Gregory L. Tilford, ISBN 0-87842-359-1 Legături externe • Stellaria media (http://www.pfaf.org/database/plants.php?Stellaria+media) at Plants for a Future Roiba Roiba Rubia tinctorum Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Rubiales Rubiaceae Rubia Nume binomial Rubia tinctorum L, 1753 Roiba (Rubia tinctorum) este o plantă ierboasă din familia Rubiaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: rimenele, rodea, pațchină, garanță.[1] Roiba 251 Descriere Plantă erbacee, perenă, înaltă de 50-80 cm, cu frunze verticale, lanceolat-eliptice și cu flori gălbui în cime. Originară din bazinul mediteranean, la noi în țară a fost extinsă prin cultură, înflorește începând cu luna iunie și până la sfârșitul lui iulie. În scopuri medicinale se utilizează rădăcina, ce se recoltează la sfârșitul celui de-al doilea sau al treielea an de vegetație. [2] Componenți principali Antrachinonici formați din antrachinone libere și glicozidate. Proprietăți - previne formarea calculuilor fosfatici[2] Indicații În prevenirea calculozei urinare, cistite, nefrite, pielo-nefrite, amenoree, insuficiență renală - sub formă de pulbere de rădăcină; infuzie cu pulbere; tinctură.[3] Note [1] medicamente-plante.ro (http:/ / medicamente-plante. ro/ plantemedicinale/ plante-medicinale-cu-litera-r/ roiba) - Roiba - din darul naturii [2] Terapia naturistă, pag. 221, Ecaterina D, Răducanu D. Ed Științifică, București 1992 [3] sfatulmedicului.ro (http:/ / www. sfatulmedicului. ro/ plante-medicinale/ roiba-rubia-tinctorum_14570) plante medicinale-roiba Roiba Roiniță 252 Roiniță Melissa officinalis Melissa officinalis (ilustrație) Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asteridae Lamiales Lamiaceae Melissa M. officinalis Nume binomial Melissa officinalis L. Roinița (Melissa officinalis L.) este o plantă perenă din genul Melissa L., familia Labiatae (Lamiaceae). Roinița este meliferă, aromatică și are proprietăți curative. Roiniță 253 Descriere Roinița crește în tufe dense care nu depășesc înălțimea de 90-100 cm. Fiind perenă, frunzele se veștejesc și cad spre sfârșitul toamnei și apar din nou de obicei în luna aprilie. Se aseamănă la înfățișare cu urzica (Urtica dioica) deși aceasta din urmă aparține unei familii cu totul diferite. Frunzele roiniței sunt însă de un verde mai pronunțat, aproape închis la culoare și ele exud o aromă plăcut mirositoare asemănătoare lămâii atunci când sunt presate între degete. Originea denumirii Roinița este o plantă meliferă și inflorescența ei este vizitată de numeroase insecte; de asemenea din cauza mirosului pronunțat care atrage albinele este folosită de apicultori atunci când capturează un roi (se freacă pereții stupului) sau când vor să unifice două familii; de aici și denumirea plantei (de la roi de albine). Răspândire geografică Roinița se întâlnește spontan pe teritoriul României doar pe arii restrânse în sud-vestul țării în zone ferite de pe lângă păduri și luminișuri în Oltenia (în preajma localității Baia de Aramă) și în Banat. Se cultivă însă în grădini și așezăminte monahale. O dată ce planta s-a stabilizat este greu de eradicat. Tratamente naturale pe bază de roiniță Roinița reprezintă o plantă medicinală cunoscută pentru efectele ei terapeutice asupra afecțiunilor stomacului (calmează spasmele stomacale, elimină gazele din stomac), calmează stările nervoase, înlătură diareea, mărește secreția biliară, echilibrează digestia, și stimulează pofta de mâncare. Ceaiul preparat din frunze de roiniță, dar și cel preparat din flori de roiniță ajută la calmarea durerilor de cap, tratarea amețelilor, pierderea temporară a cunoștinței. Pentru o eficiență maximă acest ceai trebuie administrat în fiecare zi. Roinița mai poate fi utilizată și pentru vindecarea rănilor (sub formă de băi) datorită proprietății acestei plante de cicatrizant, dar și la tratarea diskineziilor biliare. Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 94 Legături externe • O valoroasă plantă meliferă și medicinală - Roinița sau iarba stuparului [1] • Tratamente naturale pe baza de roinita [2] References [1] http:/ / www. fermierul. ro/ modules. php?name=News& file=article& sid=64 [2] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ r/ roinita-melissa-officinalis. html Rostopască 254 Rostopască Pagina „Rostopasca” trimite aici. Pentru grupul de artiști plastici din România vedeți Rostopasca (grup artistic) Chelidonium Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Magnoliidae Papaverales Papaveraceae Chelidonium Nume binomial ''Chelidonium majus'' L. Rostopasca (nume științific Chelidonium majus L.), cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică. Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă. Rostopască 255 Arealul de răspândire Rostopasca este comună în locuri umbroase, ruderale (în jurul așezărilor omenești), în tufărișuri, până în regiunea montană. Momentul recoltării Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Se culege partea aeriană a plantei (tulpina, frunzele și florile), cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Principii active Planta este bogată în alcaloizi. • Chelidonina și homochelidonina au acțiune sedativă și narcotică asupra centrilor nervoși superiori, relaxează musculatura netedă a vaselor mari și au acțiune ușor stimulatoare asupra respirației. • Sanguinarina are acțiune excitantă asupra centrilor medulari. • Cheleritrina are proprietatea de a coborî presiunea arterială și stimulează peristaltismul intestinal și contracțiile uterine. • Chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine și a altor organe, avînd în această direcție acțiune antispastică de tipul papaverinei, prezentând totodată avantajul unei toxicități mai reduse. • Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plantă au și acțiune coleretic-colagogă (înlesnește secreția bilei), fapt cunoscut în medicina populară încă din timpuri străvechi, fiind utilizate în afecțiunile hepato-biliare, colecistopatii și în ciroza hepatică inițială. • Pe lângă acțiunile majore, extractele totale din această plantă au remarcabile efecte antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. Cercetările mai recente au dovedit că sanguinarina din rostopască are efecte antitumorale. Indicații terapeutice • Farm. Dr. Ovidiu Bojor recomandă Rostopasca în bolile hepato-biliare astfel: infuzie de Rostopască (Chelidonium majus), 1 g (1/2 linguriță la o cană cu apă). Se bea o cană pe zi, în mai multe reprize, timp de 7 zile. Doza nu trebuia depășită. După 7 zile, se face pauză o săptămână. (v. O. Bojor, O. Popescu - Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, 2005, pp.177/78; v. și Tratamentul natural în bolile hepatice axat pe dietă la: http://www.topmedici.ro/Medicul-de-pe-site/Tratamentul-natural-in-bolile-hepatice-axat-pe-dieta.html). V. și articolul despre Armurariu Tratamente naturale pe bază de rostopască Rostopasca (Chelidonium majus) este considerată un remediu natural în tratarea și vindecarea următoarelor afecțiuni: afectiuni renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, bătături, hepatită cronică, tuse. Rostopasca este cunoscută și pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul. Sucul de rostopască se recomandă în tratarea mătreții, constipației, abceselor pe pleoape, iar vinul de rostopască în vindecarea afecțiunilor hepatice. Rostopască 256 Contraindicații Această plantă nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alăptează. Vezi și • • • • • • Listă de plante medicinale - R Listă de denumiri dacice de plante medicinale Clasificarea Regnului Plantae după Anca Sârbu, 1999 Listă de plante toxice Denumiri dacice de plante medicinale Nume alternative românești de plante Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 108 Legături externe • Tratamente naturale pe bază de rostopască [1] References [1] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ r/ rostopasca. html Rozmarin Rozmarin Stare de conservare: Neamenințat Rozmarin Clasificare științifică Rozmarin 257 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Lamiales Lamiaceae 'Rosmarinus' 'R. officinalis' Nume binomial Rosmarinus officinalis L. Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o specie de plante lemnoase, perene, aparținând familiei Lamiaceae, cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace și cu flori albastre, albe sau roșii. Se întrebuințează în medicină și în industria parfumurilor. Este originar din regiunile mediteraneene și din Uruguay. Există specii de rozmarin care cresc pe verticală, atingând 1,5 metri înălțime și specii târâtoare. Lungimea frunzelor este de 2-4 cm, iar lățimea de 2-5 mm, având culoarea verde în partea superioară și culoarea albă în partea inferioară, cu perișori scurți, deși și lânoși. Florile au culori variabile: alb, roz, roșu închis sau albastru. Numele rozmarin nu are legătură cu cuvântul roză sau cu numele Maria, ci derivă din latinescul rosmarinus, care literal înseamnă roua mării'. Roșcov Roșcov Ceratonia siliqua Clasificare științifică Roșcov 258 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Specie: Magnoliopsida Fabales Fabaceae Caesalpinioideae 'Ceratonia' C. siliqua Nume binomial ''Ceratonia siliqua'' L., 1753 Roșcovul, (arabă ‫ ﺧﺮﻭﺏ‬kharrūb; ebraică ‫ חרוב‬ḥaruv; greacă χαρουπιά haroubia), (Ceratonia siliqua) este un arbore originar din bazinul Mării Mediterane și face parte din familia fabaceelor. Morfologie Acest arbore crește, în medie, până la 10 metri înălțime dar uneori poate atinge chiar și 15 metri. Coroana este semisferică susținută de un trunchi solid acoperit de o scoarță aspră de culoare brun-cenușie care dezvoltă ramuri robuste. Frunzele penate de un verde închis au dimensiuni cuprinse între 10 și 20 de centimetri și sunt rezistente la îngheț. Roșcovul este un arbore dioic care înflorește toamna (septembrie-octombrie). Florile sunt mici, de culoare roșie, dispuse într-o inflorescență spiroidală și apar atât pe ramuri cât și direct pe trunchiul arborelui. Florile mascule produc un miros asemănător cu acel al spermei.[1] Fructul este o păstaie și are nevoie de un an pentru a se dezvolta până la coacere. Păstăile coapte care cad pe pământ sunt consumate de diferite animale care dispersează semințele prin materiile fecale. Fructul roșcovului, numit roșcovă, odată ajuns la maturitate și, eventual uscat sau prăjit, poate fi apt și pentru consumul uman. Frunze de roşcov Habitat Genul Ceratonia aparține fabaceelor și este considerat un reprezentant arhaic al unei familii dispărute. Este bine adaptat climatului temperat și subtropical și tolerează umiditatea și temperaturile ridicate din zonele de coastă. Prezentând caracteristici xerofite, este un arbore bine adaptat condițiilor ecologice din regiunea Mediteranei. De altfel, preferă solurile bine drenate și prezintă intoleranță la zonele saturate în apă. Pe de altă parte, rădăcinile profunde se pot adapta unor compoziții foarte variate ale solului și acceptă destul de bine pământurile sărăturoase.[2] Roşcove Deși se credea că roșcovul nu prezenta noduli de fixare biologică a azotului specifici leguminoaselor, recent s-au identificat noduli conținând bacterii din genul Rhizobium.[3] Roșcov Cu toate că este cultivat, roșcovul se poate găsi în stare de sălbăticie în regiunile orientale ale bazinului mediteranean, fiind naturalizat în zonele occidentale. Roșcovul este des întâlnit în sudul Portugaliei, în regiunea Algarve unde este cunoscut sub numele de alfarrobeira pentru arbore și alfarroba pentru fruct. În Spania arborele se numeste algarrobo iar fructul algarroba, pe când în Catalonia și zona Valenciei, arborele se numește garrofer iar fructul garrofa. În Malta, fructul se numește ħarruba iar în Italia carrubo. Numele cel mai comun al păstăii, în Grecia, este χαρουπιά (charoupia) iar în Turcia i se zice keçiboynuzu, ceea ce s-ar traduce "cornul-caprei".[4] 259 Utilizare Păstăile de culoase brun-roșcată, cu gust dulceag, au o ridicată valoare nutrițională (pot fi consumate ca simplu fruct sau pur și simplu folosite in diferite produse de cofetărie); în plus, posedă numeroase proprietăți terapeutice. Roșcovele conțin o cantitate importantă de glucide simple și complexe, mucilagii, pectine, amidon și vitamine. Pulberea din pulpa roșcovelor[5] are efecte antidiareice și de absorbție a toxinelor microbiene. Datorită proprietățiilor astringente, pulberea este utilizată împotriva diareii, dizenteriei, gastritei și enterocolitei.[6] Fructul verde s-a folosit în medicina tradițională ca antimicotic iar guma de caruba, prin conținutul său bogat în lactomanani are un efect sechestrant (formează un gel vâscos care întârzie absorbția de lipide și glucide) ceea ce induce o stare de sațietate (senzație de stomac plin). Guma de caruba mai este folosită și ca adjuvant în cure de slăbire sau tratament preventiv împotriva aterosclerozei.[7] Producție Producție în tone Date furnizate (FAO) Țară Spania Maroc Italia 2003 67 403 24 000 18 600 37 % 14 % 10 % 11 % 11 % 8% 4% 2% 2% 1% 0,5 % 2004 67 000 26 000 24 000 20 000 19 000 14 000 7 000 4 600 3 200 1 000 840 36 % 14 % 13 % 11 % 10 % 8% 4% 2% 2% 1% 0,5 % Portugalia 20 000 Grecia Turcia Cipru Algeria Liban Tunisia Alte țări Total 20 000 14 000 7 000 4 600 3 200 1 000 840 182 680 100 % 186 640 100 % Roșcov 260 Surse [1] http:/ / www. bioversityinternational. com/ Publications/ Pdf/ 347. pdf Biodiversity International, Carob tree, p16 [2] http:/ / www. ipgri. cgiar. org/ publications/ pdf/ 347. pdf [3] M. Missbah El Idrissi, N. Aujjar, A. Belabed, Y. Dessaux, A. Filali-Maltouf (1996). „ Characterization of rhizobia isolated from Carob tree (Ceratonia siliqua) (http:/ / www. blackwell-synergy. com/ doi/ abs/ 10. 1111/ j. 1365-2672. 1996. tb03205. x)”. Journal of Applied Microbiology 80 (2): 165–73. doi: 10.1111/j.1365-2672.1996.tb03205.x] (http:/ / dx. doi. org/ 10. 1111/ j. 1365-2672. 1996. tb03205. x]). . [4] http:/ / www. turkish-cuisine. org/ english/ pages. php?ParentID=6& FirstLevel=95 [5] http:/ / www. tititudorancea. com/ z/ informatii_nutritionale_faina_de_roscov. htm [6] http:/ / www. pcfarm. ro/ articol. php?id=394#TAG [7] http:/ / www. linneo. net/ plut/ index2. htm Legături externe • Roșcovul – Ceratonia siliqua (http://portal-naturist.info/roscovul-ceratonia-siliqua/) Rușcuță de primăvară Rușcuță de primăvară Adonis vernalis Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Ranunculales Ranunculaceae Adonis Nume binomial Adonis vernalis L, 1753 Rușcuță de primăvară 261 Rușcuța de primăvară (Adonis vernalis - L.) este o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: bulbuc, buruiana-calului, buruiană de talan, buruiană neagră, chioara-găii, cocoșei, dedinița, dediței galbeni, scânteiță, spânț, spânț de cal, spreuț, floarea-Paștelui.[1] Descrierea speciei Este o plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom scurt, tare, gros, din care pornesc rădăcini fibroase. Din rizom se dezvoltă tulpini florifere și sterile de până la 45 cm, cu frunze filiforme și flori solitare la vârful tulpinii cu un diametru de până la 8 cm, de culore galben-aurie, lipicioase cu 5 sepale și 10-20 petale lungi de 2-4 cm și multe stamine. Înflorește din aprilie până în mai și face un fruct de tip poliachenă cu achene scurt-păroase.[2] În scopuri medicinale se întrebuințează numai părțile aeriene, recoltate când planta este în plină floare. Ecologie Specia vegetează pe coaste abrupte, în pășuni și fânețe uscate, însorite, de la câmpie până în zona montană. Este o specie ocrotită declarată monument al naturii. În România este răspândită în zonele de podiș și de deal din Subcarpații românești. Este răspândită în Europa centrală și de Sud și în Asia de Vest. Componenți principali Heterozide cardiotonice, saponozide și flavonoide.[1] Proprietăți - cardiotonice - diuretice - calmante - acțiune sedativă asupra cordului[3] Utilizare în medicina populară Sunt recoltate parțile aeriene ale plantei (Herba Adonidis) în perioada aprilie-mai. Planta conține glicozide (adonitoxină, adonidozidul care conțina cumarină și vernadină), uleiuri volatile, tanin, saponine, rezine, colină, acid palmitic, linoleic, fitosteroli și săruri minerale. Este un cardiotonic și se utilizează în tratarea unori afecțiuni cardiace (tahicardie, extrasistole) sau a tulburărilor neurovegetative. Ruşcuţă de primăvară Rușcuță de primăvară 262 Indicații Sub formă de infuzie: în tahicardii extrasistole de natură nervoasă, în hiprtensiunea arterială și tulburări neuro-vegetative.[1] Vezi și • Nume alternative românești de plante Note [1] Terapia naturistă pag. 214-215, Ecaterina D, Răducanu D. Ed Științifică, București 1992 [2] http:/ / www. sanatateata. com/ plante/ ruscuta. htm [3] selene.ro (http:/ / www. selene. ro/ articole/ ruscuta_de_primavara) - rușcuța de primăvară Legături externe • Adonis vernalis als Heilpflanze. (http://www.awl.ch/heilpflanzen/adonis_vernalis/index.htm) • Zur Giftigkeit der Pflanze. (http://www.giftpflanzen.com/adonis_vernalis.html) • Arealkarte bei "Den virtuella floran" (http://linnaeus.nrm.se/flora/di/ranuncula/adoni/adonverv. jpg)(suedeză) • NSG Mallnower Oderhänge: Frühlings-Adonis im Steppenrasen. (http://www.nabu.de/m05/m05_11/04627. html) Salvie Salvie Clasificare științifică Salvie 263 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Lamiales Lamiaceae 'Salvia' S. officinalis Nume binomial Salvia officinalis L. Salvia (Salvia officinalis) este o plantă erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivată ca plantă medicinală sau decorativă, originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene. Este cunoscută și sub denumirile de jale, jaleș, salbie sau șerlai. Tratamente naturale pe baza de salvie Salvia reprezintă o plantă medicinală recomandată ca remediu natural în tratarea și vindecarea hipertensiunii arteriale, afecțiunilor intestinelor și stomacului, ale măduvei spinării, inflamațiilor căilor respiratorii, oboselii fizice și psihice, nervozității, dar și în stimularea menstruației, febră, stres, tonus sexual scăzut, afte, stomatite, ulcerații ale pielii, tuse, bronșită, abcese dentare, celulită. Salvia este foarte eficientă în tratarea bolilor specifice femeilor: probleme ale organelor pelviene (băi de șezut cu salvie), dar și în bolile specifice bărbaților: probleme de sterilitate și impotență (ceaiul din frunze de salvie sau ceai din flori de salvie mărunțite). Ceaiul de salvie este recomandat în uz extern, în vindecarea bolilor de gât (amigdalită), abceselor dentare, inflamațiilor cavității bucale. Mirosul neplăcut al gurii poate fi combătut cu gargarisme cu ceai de salvie de patru-cinci ori pe zi sau chiar si mai multe ori pe zi. Legături externe • Tratamente naturale pe bază de salvie [1] References [1] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ s/ salvia. html Săpunăriță 264 Săpunăriță Common Soapwort Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Caryophyllales Familie: Caryophyllaceae Gen: Specie: 'Saponaria' ''S. officinalis'' Nume binomial ''Saponaria officinalis'' L. Săpunărița, ciuinul roșu, odogaciul, săpunul popii, floarea călugărului sau floarea de săpun (Saponaria officinalis) este o plantă medicinală, perenă din familia Caryophyllaceae. Săpunăriță 265 Descriere Săpunărița este o plantă cu un rizom târâtor, în pământ. Tulpina are 70 cm - 1 m și prezintă noduri umflate, ramificate în partea superioară. Florile au 5 petale, de culoare roză sau albă. Petalele sunt libere, sepalele sunt unite. Fiecare petală are spre exterior o expansiune foliacee (unguiculă). Săpunărița înflorește în lunile iunie-septembrie. Frunzele sunt eliptice, opuse, au 3 nervuri pe partea inferioară. Fructul este o capsulă. Răspândire Săpunărița crește pe marginea drumurilor, pe lângă garduri, râuri, prin lunci, în locuri nisipoase. Este răspândită în zona de deal și de șes. Utilizare Se recoltează în al doilea an de vegetație, luna august: rizomul cu stolonii și rădăcinile ce pornesc de pe rizom (Saponariae rubrae radix). Are gust dulceag mucilaginos - amărui și conține saponozide Morfologia triterpenice (saporubină) care duc la micșorarea tensiunii superficiale, modifică permiabilitatea membranei celulare, cresc secrețiile bronșice și biliare. Extractul apos, decoctul (1,5%) sau infuzia (0,5-1,5%) se folosesc ca expectorant, depurativ, diuretic, antireumatic. Extern, decoctul se folosește în faringite, în dermatoze sau clisme contra oxiurilor. Produsul este iritant al mucoasei gastrointestinale și provoacă vome, diaree, gastroenterite. Sinonime • • • • • • • • • • Lychnis officinalis (L.) Scop., Fl. Carniol., ed. 2, 1 : 303. 1771. Bootia saponaria Neck., Hist. & Commentat. Acad. Elect. Sci. Theod.-Palat., 2 : 484. 1770. Bootia vulgaris Neck., Delic. Gallo-Belg., 1 : 193. 1768. Saponaria alluvionalis Des Moul., Oesterr. Bot. Z., 17 : 390. 1867. Saponaria hybrida Mill., Gard. Dict., ed. 8 : n° 2. 1768. Saponaria officinalis var. glaberrima Ser., Prodr. (de Candolle) 1: 365. 1824. Saponaria officinalis var. puberula Syme ex Rouy & Foucaud, Fl. Fr., 3 : 152. 1896. Saponaria vulgaris Pall., Reise Statth. Russ. Reich., 3 : 655. 1776. Saponaria vulgaris Bubani, Fl. Pyr. 3: 83. 1901, nom. illeg. non Pall. (1776). Silene saponaria Fr. ex Willk. & Lange, Bot. Not., 1842 : 10. 1842. Săpunăriță 266 Bibliografie • Ion I. Băra, Petre Gh. Tarhon, Florin Floria - Plantele - izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 84 Legături externe • Săpunărița [1] • Plante medicinale: Săpunărița – Saponaria Officinalis [2] References [1] http:/ / agricultura. bioproduct. ro/ plante-medicinale-sapunarita-saponaria-officinalis. htm [2] http:/ / www. recolta. eu/ plante-medicinale-sapunarita-saponaria-officinalis/ Scai vânăt Scai vânăt Eryngium planum Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Magnoliopsida Apiales Apiaceae Nume binomial Eryngium planum L, 1753 Scai vânăt (Eringium planum) este o plantă erbacee din familia Apiaceae, cunoscută sub mai multe denumiri : buruiană de cârtițe, mărăcine, scai albastru, spin vânăt, buruiana zmeului, spin de mucedă, spinul vântulu.[1] Scai vânăt 267 Descriere Scaiul vânăt este o plantă erbacee, perenă, înaltă de 50-60 cm, cu flori violacee dispuse în capitule ovale; răspândită în toate în flora spontană din întreaga țară (în fânețe, pășuni, locuri nisipoase, în locuri necultivate, la marginea, drumurilor și a căilor ferate). Înflorește în lunile iulie și august.[2] În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene ale plantei, în perioada înfloririi, prin tăierea de la bază în vederea obținerii unui produs cu frunze bazale. Componenți principali Saponozoide, printre care saniculasaponozida B, care prin hidroliză pune în libertate glucoză și saniculagenol A, eringiumgenol A, B, C, D, barringtogenol C și ringinol A.[1] Proprietăți - fluidifiant al secrețiilor bronșice - espectorant și antiseptic bronșic - diuretic Indicații Intern în bronșite și tuse convulsivă. Extern în combaterea artritei și a dermatofitozei (infecții ale pielii capului, la copii).[1] Note [1] Terapia naturistă pag. 220-221, Ecaterina D. Răducanu D, Ed Științifică, București 1992 [2] selene.ro (http:/ / www. selene. ro/ articole/ scai_vanat) - scaiul vănăt Schinduf 268 Schinduf Schinduf Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Fabales Fabaceae 'Trigonella' 'T. foenum-graecum' Nume binomial Trigonella foenum-graecum L. Schinduful (Trigonella foenum-graecum), denumit și fân grecesc sau regional molotru, aparține familiei Fabaceae și este înrudit cu molotrul albastru (Trigonella melilotus-coerulea). Este o plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca nutreț pentru vite sau folosită în bucătărie și în medicină. Semințele de schinduf se folosesc în țările asiatice drept condiment: fie uscate, adăugate în amestecuri tradiționale (curry), fie încolțite ca o verdeață picantă, în salate. Schinduf 269 Descriere Frunzele ovale sunt asemănătoare trifoiului, au aprox. 2 cm lungime și sunt grupate câte trei pe pețiol. Schinduful înflorește din mai până în iunie. Florile sunt mici, alb-gălbui și la bază violet, și sunt poziționate la subțioara frunzelor. Din flori se dezvoltă păstăi subțiri, lungi de 10 cm. Acestea conțin semințe dure, dreptunghiulare sau rombice, de culoare galben-maronie. Întreaga plantă emană un miros puternic, ușor asemănător cu leușteanul. Semințele măcinate au o aromă puternică și un gust dulce-amărui amintind de zahăr ars. Origine și etimologie Schinduful a fost cultivat pentru proprietățile sale medicinale încă din antichitate. Cele mai vechi dovezi datează din 4000 î.e.n. din zona Irak-ului de azi. În Egipt era utilizat încă din 1000 î.e.n. printre altele pentru îmbălsămare. Arabii îl foloseau ca tratament împotriva căderii părului, în India era cunoscut pentru proprietățile sale carminative, tonice și afrodiziace, iar chinezii l-au utilizat ca plantă decorativă. În Europa nordică, călugării benedictini au încercat să aclimatizeze această plantă în sec. VII, după care a fost întrebuințată timp îndelungat în medicina populară. Astăzi schinduful se mai cultivă în India, în regiunea mediterană (Italia, Franța, Spania, Grecia, Liban, Maroc, Algeria, Egipt) și în SUA. Numele latin al speciei foenum graecum se traduce prin "fân grec", acesta fiind o referire atât la mirosul puternic de fân uscat, la utilizarea sa ca nutreț, cât și la originea de la est de Mediterană a speciei. Acest nume a fost preluat și este încă uzual în multe din limbile europene. Numele arab hulbah este derivat din rădăcina ḤLB cu semnificația "lapte", ceea ce se explică prin acțiunea galactagogă a plantei cunoscută în medicina populară. În multe țări din sudul și estul Asiei numele plantei are la bază denumirea arabă. Utilizări Printre utilizările tradiționale ale schindufului se numără cea ca plantă furajeră. În special în ținuturi mai uscate din Orientul Mijlociu, Africa de nord și Spania se cultivă încă în acest scop. În agricultură planta se pretează și ca îngrășământ verde, îmbogățind solul cu elemente nutritive. Alimentare Un condiment folosit încă din antichitate, schinduful este foarte bogat în minerale, vitamine și alte substanțe. Bibliografie • Farell, K.T.: Spices, Condiments and Seasonings, Springer, 1998. Schinduf 270 Legături externe • en Fenugreek at Gernot Katzer‘s Spice Pages [1] • Schinduf [2] References [1] http:/ / www. uni-graz. at/ ~katzer/ engl/ Trig_foe. html [2] http:/ / selene. ro/ articole/ schinduf Schinel Schinel Cnicus benedictus Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Cnicus Nume binomial Cnicus benedictus L, 1753 Schinel (Cnicus benedictus) este o plantă de cultură din familia Asteraceae, originară din Europa de est, cunoscută sub mai multe denumiri populare: iarbă amară, șofran sălbatic, scai amar.[1] Schinel 271 Descriere Plantă de cultură, cu tulpină dreaptă și înaltă de până la 1 m, simplă sau ramificată, acoperită cu spini, de culoare verzuie sau brun-roșiatică în partea superioară. Frunzele alterne, alungit lanceolate, cu nervuri proeminente; flori galbene tubuloase, grupate în antodii terminale și fructe achene brun-gălbui. Înflorește din luna iunie și până în august.[2] În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în perioada înfloririi. Componenți principali Sescviterpene (cnicina, benedictinaartemisiifolina și salonitenolidul), fitosteroli și glicozidele lor, acizi grași, mucilagii, taninuri, acizi rezonici, acid nicotinic, vitamina B1, săruri (potasiu, magneziu, calciu).[1] Proprietăți Intern: - produce o creștere a sucului gastric, înbunătățind digestia - mărește pofta de mâncare - acțiune depurativă și febrifugă Extern: - antiseptic - cicatrizant și trofic[1] Schinel (inflorescenţă) Indicații Intern: în anorexie și hiperaciditate gastrică; în tulburări digestive și stări inflamatorii ale stomacului; în boli ale ficatului și în cele ale căilor respiratorii. Extern: în arsuri, degerături și ulcerații ale pielii.[1] Note [1] Terapia naturistă pag. 221-222, Ecaterina D, Răducanu D. Ed Științifică, București 1992 [2] selene.ro (http:/ / www. selene. ro/ articole/ schinel) schinel Soc 272 Soc Soc Sambucus nigra Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Dipsacales Adoxaceae Sambucus Socul (Sambucus L.) este un gen de plante din grupa arbuștilor, cu 20-30 de specii. Genul face parte din familia Adoxaceae. Cea mai cunoscută specie este socul negru (Sambucus nigra). Descriere Acest arbust, cu ramurile adesea curbate, are o înălțime de la 1 la 10 metri. Scoarța acestuia are culoarea verde-gri și este fisurată. Frunzele, și cu precădere cele dintâi, apărute primăvara, reprezintă o atracție pentru numeroase insecte, și dintre acestea mai ales pentru fluturii de noapte. Florile hermafrodite, ce apar la începutul verii, sunt parfumate, pe când frunzele au un miros neplăcut atunci când sunt frecate în mâini. Florile au câte cinci stamine și cinci petale de culoare albă. Fructele se prezintă sub forma unor bobițe negru-violacee de 6-8 mm, dispuse în ciorchine. Socul se multiplică prin semințe. Soc 273 Tratamente naturale pe baza de soc Socul (Sambucus nigra) este apreciat ca remediu natural, in principal datorita proprietatilor terapeutice ale tuturor partilor componente ale acestui arbust: frunzele (actiune laxativa), florile (diuretice, sudorifice), fructele (vitaminizante, antinevralgice), scoarta (este foarte bogata in substante diuretice). Popular, socul era intrebuintat la tratarea si vindecarea unor numeroase afectiuni: tuse, dureri de cap, afectiuni ale aparatului respirator, friguri. Astazi socul cunoaste o utilizare variata: bronsita, raceala, gripa, afectiuni ale rinichilor, guta, reumatism, bronsita, arsuri, rani, umflaturi, stari febrile (favorizeaza transpiratia abundenta). Ceaiul din fructe de soc este recomandat a fi utilizat pentru tratarea obezitatii, dar si a hemoroizilor (uz extern). Ceaiul din flori de soc are un rol extrem de important in tratarea afectiunilor vezicii urinare. Vezi și • Lista fructelor Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 100 Legături externe • Tratamente naturale pe baza de soc [1] References [1] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ s/ socul-sambucus-nigra. html Soc negru 274 Soc negru Soc negru Sambucus nigra Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Dipsacales Adoxaceae Sambucus S. nigra Nume binomial Sambucus nigra L., 1753 Socul negru (Sambucus nigra) este o specie de plante din grupa arbuștilor cu 20-30 de soiuri din familia Adoxaceae, nativă Europei, nord-vestului Africii și sud-vestului Asiei. Se dezvoltă pe orice tip de sol, umed sau uscat, de preferință într-un loc însorit. Soc negru 275 Utilizare Această specie este folosită ca plantă medicinală și ornamentală. Este o specie otrăvitoare pentru mamifere[1]. Toate părțile componente ale plantei, cu excepția florilor și fructelor coapte (dar încluzând semințele coapte) sunt otrăvitoare, deoarece conțin glicozită cianogenică, sambunigrină (C14H17NO6, număr CAS 99-19-4)[2]. Scoarța conține cristale de oxalat de calciu. • Inflorescențele sunt folosite deseori pentru infuzii. • În România, restul țărilor balcanice și nordul Europei din flori se produce socată, o băutură răcoritoare. Fructele • Fructele sunt comestibile doar gătite, și sunt utilizare la producerea de gemuri, dulcețuri, jeleuri etc. Combinații reușite sunt realizate cu murele și merele, de exemplu în plăcinte. • Mirosul puternic al frunzelor era folosit în trecut, prin legarea frunzelor de coama cailor, pentru alungarea muștelor în timpul călăritului. • Extracte de scoarță, frunze, flori, fructe și rădăcini sunt utilizate pentru tratarea bronșitei, tusei, infecțiilor sistemului respirator superior, febrei. • În Beerse, Belgia, o varietate de gin, numită Beers Vlierke, este obținută din fructe. Note [1] Sambucus nigra (http:/ / www. ars-grin. gov/ cgi-bin/ npgs/ html/ taxon. pl?32994) at Germplasm Resources Information Network [2] Campa, C. et al. (2000): Analysis of cyanogenic glycosides by micellar capillary electrophoresis. In: J. Chromatogr. B. Biomed. Sci. Appl. 739:95–100. PMID 10744317 Spilcuță Spilcuță Clasificare științifică Spilcuță 276 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Asterales Asteraceae Tanacetum T. parthenium Nume binomial ''Tanacetum parthenium'' (L.) Sch. Bip. Spilcuța (Tanacetum parthenium; sin. Chrysantheim parthenium (L.) Pers., Pyrethrum parthenium Sm.) este o plantă medicinală care poate fi găsită în multe grădini vechi și crescută uneori pentru ornament. Planta crește ca un arbust de până la 50 cm înălțime, având frunzele cu aromă de citrice. Florile seamănă cu margaretele. Se răspândește foarte repede, acoperind o zonă întinsă în câțiva ani. Stejar Pentru alte sensuri, vezi Stejar (dezambiguizare). Quercus robur Quercus robur Clasificare științifică Stejar 277 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Fagales Fagaceae Quercus Q. robur Nume binomial Quercus robur L. Aria de răspândire a stejarului Stejarul (Quercus robur), este un arbore din zona temperată, înalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă și bogată. Scoarța stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în special furnici și anumite specii de gândaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Pețiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este achenă (ghindă). Se întâlnește mai ales la câmpie și în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite stejărete, stejarul se găsește și în amestec cu alte foioase, în așa-numitele păduri de șleau. Este răspândit în Europa, Asia Mică și alte câteva zone asiatice, Africa de Nord. În trecut era mult mai răspândit, de multe ori în amestecuri cu fagul și alte foioase. Stejar 278 Etimologie Termenul stejar este probabil de origine tracicăWikipedia:Citarea_surselor. În trecut lingviștii români i-au atribuit, eronat, origine maghiară sau bulgărească, însă Dimitrie Cantemir îl menționează în Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) ca fiind un cuvânt inexistent în maghiară sau bulgară.Wikipedia:Citarea_surselor Utilizarea stejarului Ghinda a fost folosită de-a lungul timpului atât la hrana porcilor, fiind foarte apreciată și de mistreți, alături de jir, cât și la confecționarea de coliere și păpușele pentru copii, și chiar la unele piese de mobilier sau "bibelouri" rustice. Scoarța de stejar este folosită din antichitate în tăbăcărie, deoarece conține mari cantități de tanini foarte eficienți în prelucrarea pielii. Lemnul de stejar este lemn prețios, de calitate superioară, mai ales dacă este uscat corespunzător. Lemnul de stejar uscat natural, având peste 12 ani vechime, este scump, fiind folosit pentru mobilă de lux, iahturi de lux, construcții de lux, etc. Aproape două secole traversele de stejar au fost Ghindă folosite cu mult succes în dezvoltarea căilor ferate, doar recent începând înlocuirea lor conform noilor tehnologii de transport. Lemnul de stejar se folosește pe scară largă în construcțiile de lemn sau mixte, iar în industria mobilei, acolo unde nu se găsește, este una din principalele varietăți imitate, alături de nuc și cireș. Scoarta de stejar este folosită din antichitate în tăbăcărie, deoarece conține mari cantităti de taninuri foarte eficiente în prelucrarea pieilor. În mitologie În mitologia slavă, stejarul era considerat arborele adevărului. Se credea că primul bărbat a apărut din acest arbore. Din carnea mistreților, care se hrănesc cu ghindă, ar fi luat naștere preoții, lideri spirituali ai vechilor slavi.[1] Proprietăți terapeutice Stejarul (Quercus robur) reprezintă un arbust a cărui scoarță este utilizată în terapeutica naturistă. Scoarța de stejar are proprietățile de: antiseptic al florei microbiene, cicatrizant, hemeostatic și ajută la tratarea și vindecarea hemoroizilor, hemoragiilor uterine, leucoreei, afecțiunilor stomacului, leziunea anusului, afecțiunilor intestinelor, transpirației picioarelor. Ceaiul preparat din scoarță de stejar este considerat un remediu natural în vindecarea: diareei, hemoragiilor, hemoroizilor (aplicarea de comprese), reduce scurgerile vaginale, combate constipația ce are drept cauza hemoroizii (infuzie preparată din scoarță de stejar, amestecată cu flori de mușețel și semințe de in). Stejar 279 Note [1] Ilie Danilov, Dicționar de mitologie slavă, Iași, Polirom, 2007, ISBN 973-46-0535-6 p. 37 Legături externe • • • • ro Stejarul (http://plantemedicinale.gradinamea.ro/1_541_Stejar_2627.html) en Flora din America de Nord (http://www.efloras.org/florataxon.aspx?flora_id=1&taxon_id=127839) Choose the most imppressive oak in Europe (English) (http://www.greatoaks.eu) Oaks from Bialowieza Forest (biggest oak cluster with the monumental sizes in Europe) (http://www.deby. bialowieza.pl/ang) {english} • Tratamente naturale pe baza de stejar (http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/s/ stejarul-quercus-robur.html) Sunătoare Sunătoare Hypericum perforatum Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Theales Hypericaceae Hypericum ''H. perforatum'' Nume binomial ''Hypericum perforatum'' L. Sunătoare Sunătoarea (Hypericum perforatum) (alte denumiri: pojarniță, regionalisme: drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare)[1] este o plantă erbacee, perenă, cu tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară, ușor lemnoasă în partea de jos, prevăzută de-a lungul ei cu două muchii, glabră și înaltă până la 1m. Frunzele, dispuse opus, sunt sesile, oval-eliptice, glabre și conțin numeroase pungi secretoare, dând impresia că prezinta puncte translucide (când sunt examinate prin transparență), de unde și denumirea de "perforatum" dată acestei specii. Florile sunt grupate în vârful tulpinii și ramurilor, sunt hermafrodite, pentamere; periantul este format din 5 sepale și 5 petale de culoare galben-aurie, iar androceul din stamine numeroase. Înflorește din iunie până în septembrie. Fructul este o capsulă ovală. Produsul vegetal folosit: părțile terminale (de 20-30 cm) înflorite (Herba Hyperici) Florile de sunatoare se culeg in zilele uscate si insorite, din iunie si pana in septembrie, prin taiere cu foarfeca. Se usuca la umbra, in loc bine aerisit, intinse in strat subtire, pe hartie sau panza. Dupa uscare, se pastreaza in pungi de hartie ori saculeti de panza in locuri uscate si intunecate. Principii active: derivați antracenici (hipericină, pseudohipericină), ulei volatil, flavonozide având ca aglicon hiperina, acizii cafeic și clorogenic, tanin. Acțiune farmacologică: datorită hipericinei și pseudohipericinei, uleiului volatil și taninurilor produsul are acțiune antiseptică, astringentă și cicatrizantă. Flavonozidele sunt răspunzătoare de acțiunea vasodilatatoare și hipotensivă. Acizii clorogenic și cafeic explică proprietățile antiinflamatoare și colagoge ale plantei. 280 Galerie Floarea Frunze Fructe Habitat Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 116 Note [1] http:/ / www. infoportal. md/ dex/ sunatoare Legături externe • Sunatoarea (http://sanatatenaturala.3x.ro/sunatoarea.htm) • Sunătoare (Hypericum perforatum) (proplanta.ro) (http://proplanta.ro/resurse-naturale/ sunatoare-hypericum-perforatum) • en „ St. John's wort: MedlinePlus Supplements (http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/druginfo/natural/ patient-stjohnswort.html)”. Biblioteca Națională de Medicină a Statelor Unite. Accesat la 2009-10-07. Sulfină 281 Sulfină Sulfină Clasificare științifică Regn: Ordin: Familie: Plantae Fabales Fabaceae Subfamilie: Faboideae Trib: Gen: Specie: Trifolieae 'Melilotus' ''M. officinalis'' Nume binomial ''Melilotus officinalis'' (L.) Pall. Sulfina (Melilotus officinalis) este o plantă medicinală din familia Fabaceae. Sulfină 282 Descriere Sulfina are 50-100 (200) cm. Frunzele sale sunt trifoliate. Florile sunt galbene, numeroase, foarte parfumate, așezate în raceme mari. Înflorește primăvara-vara. Este plantă medicinală și meliferă. Sinonime • Medicago officinalis (L.)E.H.L.Krause • Melilotus arenarius Grecescu • Melilotus arvensis Wallr. • Melilotus melilotus-officinalis Asch. & Graebn. • Melilotus neglectus Ten. • Melilotus pallidus Ser. • Melilotus petitpierreanus Willd. • Trifolium Melilotus officinalis L. Morfologia • Trifolium melilotus-officinalis L. • Trifolium officinale L. • [1] Răspândire Este răspândită prin semănături, fânețe, la marginea drumurilor. Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 126 References [1] http:/ / www. eol. org/ taxa/ 16420958 Șovârv 283 Șovârv Oregano Oregano înflorit Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Lamiales Lamiaceae Origanum O. vulgare Nume binomial Origanum vulgare L. Șovârv 284 Șovârvul (Origanum vulgare - L.) este o plantă medicinală din familia Lamiaceae. Oregano (Origanum vulgare), sau Șovârv, este o specie a genului Origanum, nativă Europei, în regiunea mediteraneană și sudului și centrului Asiei. Este o plantă perenă, care crește până la 20-80 cm înălțime, cu tulpina în patru muchii. Frunzele sunt opuse, de lungime 1-4 cm, scurt pețiolate, de formă ovală, aproape glabre, cu marginea întreagă sau ușor dințată. Conțin celule cu ulei eteric, acesta fiind motivul utilizării drept condiment. Florile sunt mov, rareori albe, lungi de 3-4 mm, și apar pe țepi. Ele sunt înconjurate de bractee cu marginea de culoare purpurie. Planta înflorește începând din iulie până în august. Crește prin fânețele din regiunile de deal și de munte. Numele său derivă din grecescul origanon [ὀρίγανον]: oros [ὄρος] “munte” + verbul ganousthai [γανοῦσθαι] “a face plăcere”. Origanum vulgare Talpa gâștii Leonurus cardiaca Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Lamiales Familie: Lamiaceae Gen: Specie: 'Leonurus' ''L. cardiaca'' Nume binomial Talpa gâștii 285 ''Leonurus cardiaca'' Leonurus cardiaca - L este o plantă medicinală (0,50 - 1,20 m) cunoscută în România sub denumirea de talpa gâștei, coada leului (din greacă), creasta cocoșului sau iarbă flocoasă. Face parte din familia Lamiaceae. Ea este răspândită în Europa, Asia de Sud Est și Asia Centrală. Utilizare Planta se culege la începutul și în timpul înfloririi, produsul vegetal se numește Herba leonuri. Datorită alcaloizilor și a uleiului volatil conținut de plantă este considerată plantă medicinală. Uz intern: are o acțiune antispasmodică și de tonic cardiac, sedativ, hipnotic, antispastic general, stomahic, indicat în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoasă. Se mai poate folosi datorită efectelor tonice pe care le are asupra organismului ca remediu împotriva stărilor depresive. Legături externe • de Herzgespann als Heilpflanze [1] • de Art bei floraweb [2] • de Pressemitteilung der Universität Leipzig: "Geheimnisse des Herzgespannkrautes gelüftet" [3] References [1] http:/ / www. awl. ch/ heilpflanzen/ leonurus_cardiaca/ index. htm [2] http:/ / www. floraweb. de/ pflanzenarten/ artenhome. xsql?suchnr=3359& [3] http:/ / idw-online. de/ pages/ de/ news220919 Tătăneasă Tătăneasă Clasificare științifică Tătăneasă 286 Regn: Ordin: Plantae (unplaced) Familie: Boraginaceae Gen: Specie: 'Symphytum' ''S. officinale'' Nume binomial ''Symphytum officinale'' L. Tătăneasa sau iarba lui Tatin (Symphytum officinale) este o plantă medicinală din familia Boraginaceae. Descriere Tătăneasa este o plantă ierboasă, păroasă, înaltă de 100-120 cm. Sub pământ are un rizom gros de pe care cresc rădăcini cărnoase fusiforme. Frunzele sunt lungi (maxim 25 cm), alterne, cu lățimea de 1-2 cm. În partea inferioară a tulpinii frunzele sunt oval-lanceolate. Florile sunt de culoare roșie-violacee, uneori roz-albă și sunt dispuse în cime unipare. Corola este gamopetală, tubulos-campanulată și se termină cu 5 dințișori recurbați. Tătăneasa înflorește în lunile mai-august. Răspândire Săpunărița crește în locuri umede, prin lunci, la marginea apelor, uneori chiar pe lângă drumuri. Este răspândită din câmpie până în zona montană. Morfologia Utilizare Se recoltează rădăcinile (Radix simphyte) și rizomul în martie-aprilie (câteodată în septembrie). Au gust amar fără miros. Conțin ulei volatil, mucilagii, alcaloizi, taninuri, alantoină, glicozide, substanțe minerale, acid litospermic (antigonadotrofic), zaharuri. Alantoina și mucilagiile au efecte cicatrizante în ulcerele gastroduodenale. Alantoina are efecte antitumorale. Extern se utilizează sub formă de compresie (cataplasmă). În stare proaspătă se utilizează în ulcerul varicos, hematoame, flebite, varice deschise, arsuri, hemoroizi, plăgi. Pulberea, infuzia, decoctul (2-3%) se folosesc în gută. Are efecte hemostatice, antidiareice, antiinflamatoare, astrigente, antidizenterice, expectorante și emoliente. Se folosește des în ceaiuri împreună cu cimbrul, podbalul și amăreala. În doze mari este periculoasă (alcaloizii pe care-i conține duc la paralizie), chiar cancerigenă. Tătăneasă 287 Bibliografie • Ion I. Băra, Petre Gh. Tarhon, Florin Floria - Plantele - izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 62 Tei Pentru alte sensuri, vezi Tei (dezambiguizare). Tei Clasificare științifică după Morton Arboretum Regn: Subregn: Plantae Spermatofite Angiosperme Încrengătură: Eudicots Clasă: Ordin: Familie: Gen: Rosids Malvales Malvaceae Tilia Teiul, sau Tilia, este genul ce cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate a emisferei nordice, în Asia (unde majoritatea diversității speciilor este găsită), Europa și estul Americii de Nord. Speciile de Tilia constau în copaci foioși, ajungând de la 20 la 40 m înălțime, cu frunze străbătute de nervuri și anvergura de 6-20 cm și flori cu sămânță dicotiledonată. Numărul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizează spontan, atât în sălbăticie cât și cultivate. Tei 288 Frunze Frunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe fața inferioară se observă nervuri proeminente. teiul este un arbore cu flori Florile Florile, în număr de 2–10 pe ram, uneori și mai multe, sunt alb-gălbui, plăcut mirositoare, așezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde-galbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine și un ovar globulos. Sunt des folosite la prepararea infuziilor de ceai. Avand o actiune usor deprimanta asupra sistemului nervos central,ceaiul din flori de tei poate fi utilizat in scopuri terapeutice. Fructul Fructul este o nucă de formă sferică sau ovală de dimensiuni mici. Aria de răspândire Este răspândit prin pădurile din regiunile deluroase până aproape de zona muntoasă. Simbol în literatura română Teii joacă un motiv literar semnificativ în mai multe poezii scrise de cel mai faimos poet romantic român, Mihai Eminescu. Spre exemplu, un citat din poezia sa, „Mai am un singur dor”: Pătrunză talanga Al serii rece vânt, Deasupră-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 128 Traista-ciobanului 289 Traista-ciobanului Traista-ciobanului Plantă cu flori și fructe Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Brassicales Brassicaceae Capsella C. bursa-pastoris Nume binomial Capsella bursa-pastoris (L.) Medik. Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) este o plantă nativă Europei, dar care s-a extins în multe părți din lume. Numele său se referă la capsula în formă de traistă. Traista-ciobanului crește în grădini, pe câmp, pajiști, acolo unde solul nu este foarte uscat și există suficient soare. Este o plantă de dimensiuni mici, de până la 20 cm înălțime. Ramurile fine se întind pe toată lungimea tulpinii. Frunzele bazale sunt lanceolate și dințate. Florile albe sunt aranjate în raceme rare. Sunt simetrice radial, cu patru petale. Semințele au formă de inimă, sunt plate și triunghiulare. Sunt atașate de ramuri de vârf. Semințele plantei produc un compus vâscos atunci când sunt umezite. Insectele acvatice se lipesc de acest compus și într-un final mor. Acest fapt face ca planta să fie folosită ca o metodă de control a țânțarilor, omorând larvele acestor insecte. Semințele, frunzele și rădăcinile acestei plante sunt comestibile. În China, ea este cultivată pentru consum. Din punct de vedere medicinal, a fost folosită pentru oprirea hemoragiilor. Traista-ciobanului Paraziți: • Albugo candida 290 Tratamente naturale bazate pe traista ciobanului Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris) este o plantă medicinală cu numeroase intrebuințări terapeutice. Datorită calității de astringent, traista ciobanului este utilizată în vindecarea persoanelor care sufera de diaree. Aceasta planta este apreciată pentru reglarea fluxului menstrual, pentru tratarea insuficientei cardiace, oprirea hemoragiei stomacului, hemoragiilor pulmonare si chiar hemoragiei uterului. Traista ciobanului mai este cunoscută pentru tratarea bolilor specifice femeilor: dereglări menstruale, menopauza, inflamația sânilor, dar și bolilor specifice bărbaților: hemoroizi, atrofie musculară. Ceaiul preparat din planta traista ciobanului constituie un remediu natural în cazul unor afecțiuni cum sunt: tensiunea arterialaă hemoragiile de orice natură, inclusiv cele uterine, diareea. Legături externe • Tratamente naturale pe baza de traista ciobanului [1] References [1] http:/ / www. sanatatecuplante. ro/ plante-medicinale/ t/ traista-ciobanului-capsella-bursa-pastoris. html Țintaură Țintaură Centaurium erythraea Clasificare științifică Țintaură 291 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Gentianales Gentianaceae Centaurium Nume binomial Centaurium erythraea Rafn, 1800 Țintaura (în latină Centaurium umbellatum[1]) este o plantă medicinală de culoare albastră sau roșie. Popular se mai numește și țintaulă, fierea pământului, iarba frigurilor, potroacă, țintaură, cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scânteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină (pl.), crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp [2] Descriere Este o plantă erbacee, perenă, crește înaltă de 10-40 cm cu o tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puțin proeminente, acoperită de peri abundenți, care se ramifică doar în zona florilor. Frunzele alterne, întrerupt imparipenate, sunt formate din 5-9 foliole dințate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Florile sunt ca niște steluțe cu cinci colțuri de culoare roz sau violet. Fructul este o achenă. Planta crește în livezi și pe pajiști în locuri umede și luminoase, în zonele de munte până la o altitudine de 1000-1200 m, în vii, în zonele defrișate, sub traseele liniilor de înaltă tensiune. Se culege din iunie până în septembrie. [3] [4] Țintaura este una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante din flora medicinală românească. [5] Boli care se tratează folosind această plantă • • • • • • • • • Febră Malarie Lipsa poftei de mâncare Pirozis Tulburări stomacale Diabet Boli de piele Intoxicații alcoolice sau cu substanțe chimice Eczeme și pentru cicatrizarea rănilor (amestec de suc proaspăt, obținut din țintaură și păpădie) Ţintaură (inflorescenţă) Țintaură 292 Ceaiul de țintaură Ceaiul de țintaură, denumit Centauri herba, se obține din părțile aeriene înflorite recoltate prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuțitul la 5 cm de la suprafața pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subțire. Se folosește sub formă de infuzie. Planta conține principii amare cu structură secoiridoidică, eritrocentaurina, xantone polisubstituite, flavonoide, alcaloizi, lactone, triterpene, acizi fenolici, ulei volatil, fitosteroli, alcool cerilic, acizi grași, substanțe minerale.[6] Infuzia de țintaură mărește activitatea vezicii biliare. Se bea câte o jumătate de cană înaintea meselor principale. [7] Note [1] Centaurium umbellatum (țintaură, fierea pământului) (http:/ / www. eukarya. ro/ taxon/ 1154) [2] fierea-pământului (http:/ / fiere. vocabular. ro/ wordSearch. php?view=views/ wordSearch. xsl& PHPSESSID=def6de083761f461a1beb720911cf635) [3] ȚINTAURĂ (http:/ / liis. is. edu. ro/ hosted/ atestate/ medicinale/ tintaura. htm) [4] %20Plants%20from%20Moldova%20SmallFile.pdf Plante medicinale din flora Republicii Moldova (ftp:/ / ftp. moldova. cnfa. org/ REPORTS/ Medicinal) [5] Ficatul, protejat de țintaură (http:/ / www. azi. ro/ arhive/ 2008/ 04/ 04/ utile. htm) [6] Țintaură (http:/ / www. drdorindragos. ro/ plante_t. html) [7] Bolile aparatului digestiv (http:/ / www. cartea. info/ revista/ naturist/ digestiv. html) Trei-frați-pătați Trei-frați-pătați Clasificare științifică Trei-frați-pătați 293 Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Malpighiales Violaceae Viola V. tricolor Nume binomial Viola tricolor L., 1753 Panseluța de câmp, barba împăratului, catifeluța sau trei-frați-pătați (Viola tricolor - L.) este o floare sălbatică de origine europeană, care crește în toate anotimpurile. A fost introdusă în America de Nord, unde s-a răspândit pe vaste teritorii și este cunoscută ca Johnny Jump Up (deși numele este folosit pentru a denumi și alte specii similare precum Panseaua galbenă). Este progenitoarea panselei cultivate și din acest motiv este numită și Pansea sălbatică; înaintea dezvoltării panselei cultivate, "Pansea" era denumirea alternativă pentru specia sălbatică. Panseluța este o plantă de dimensiuni mici, care crește pe tulpină, atinge cel mult 15 cm în înălțime, cu flori care au un diametru de aproximativ 1.5 cm. Crește pe pajiști și în regiuni pustii, mai ales pe pământ acid sau neutru. De regulă crește în locuri parțial umbroase și înflorește din aprilie până în septembrie. Florile pot fi purpurii, albastre, galbene sau albe. Ele sunt hermafrodite și fertile, polenizate de albine. Cum sugerează și numele, panseluța are o lungă istorie de folosire în medicina naturistă. A fost recomandată ca tratament în tratarea epilepsiei, astmului, bolilor de piele și exemelor. Are proprietăți expectorante, fiind folosit astfel în tratamentul bronșitei și a tusei convulsive. Este de asemena diuretic, ceea ce duce la folosirea sa în tratarea reumatismului și a cistitei. Florile au fost de asemenea folosite pentru producerea vopselei galbene, verzi și verzui-albăstrui, în timp ce frunzele sunt folosite în producerea un indicator chimic. Cu mult înainte de dezvoltarea panselelor cultivate, panseluța a fost asociată cu gândul în "limbajul florilor", de regulă prin denumirea sa alternativă de pansea (de la francezul "pensée" - gând): în consecință citatul Opheliei din opera lui William Shakespeare Hamlet, "Acolo sunt pansele, sunt pentru gânduri". Ceea ce Shakespeare avea în minte erau panseluțele, nu panseaua de grădină de azi. Un exemplu de floare Shakespeare face o referire mai directă la Panseluță în Visul unei nopți de vară. Oberon îl trimite pe Puck să adune "o mică floare sălbatică" pe care fetele o numeau "Iubire-în-trândăvie". Motivul lui Oberon este că a deviat o săgeată trimisă de Cupidon, destinată unei "vestale drepte, încoronată de vestici" (se presupune că este vorba de Regina Elisabeta I) pentru a cădea peste planta "înainte albă precum laptele, acum purpurie ca rana dragostei". Oberon susține că zeama panseluței, "pe pleoapele dorminde așezată, va face bărbat sau femeie să iubească la nebunie următoarea persoană pe care o va vedea." Dotați cu astfel de puteri, Oberon și Puck controlează soarta mai multor personaje din piesă, pentru a da nota dramatică și comică a piesei. Panseluța are un număr mare de nume colocvii alternative, de până la 200. Trei-frați-pătați Panseluță este și titlul unei cărți din trilogia The Changes, scrisă de Peter Dickinson. 294 Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 114 • Ion I. Băra, Petre Gh. Tarhon, Florin Floria - Plantele - izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 87 Legături externe • • • • Linkuri spre imagini, adunate de Texas A&M University Bioinformatics Working Group [1] Informații despre specii în baza de date a plantelor pentru viitor [2] Sistemul integrat de informații taxonomice: [[Viola arvensis [3]]] USDA, Serviciul de conservare a resurselor naturale: Profilul plantelor - Viola tricolor L. (johnny jumpup) [4] Troscot Troscot Troscot Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Caryophyllales Polygonaceae Polygonum Nume binomial Polygonum aviculare L Troscotul (Polygonum aviculare) este o plantă erbacee anuală, din familia Polygonaceae, cunuscută sub mai multe denumiri populare: hericică, iarba găinilor, târșoacă, troscovă, troscoțel.[1] Troscot 295 Descriere Plantă erbacee cu tulpina de obicei întinsă pe pământ sau ascendentă, cu frunze mici, eliptice și flori hermafrodite de culoare alb-roz sau verzui. Rădăcina este pivotantă iar fructul o achenea. Este răspândită în toate zonele țării, în locuri cultivate sau necultivate, la marginea drumurilor, a șanțurilor și în locuri virane. Înflorește din mai și până în septembrie. [2] În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene, prin smulgerea plantei și îndepărtarea rădăcinilor și a părților inferioare, lemnificate. [3] Componenți principali Flavonoide (aviculoarozida), rezine, ceruri, vitamina C, grăsimi, zaharuri, mucilagii, ulei volatil, tanin și substanțe minerale bogate în acid salicilic liber și combinat.[1] Proprietăți - astringent - antidiareic - diuretic - hipotensiv și mineralizant Indicații Intern tonifiant și astringent în combaterea diareei; remineralizant la anemici și convalescenți; în reumatism, gută, boli de plămâni, ca adjuvant. Polygonum aviculare Extern ajută la cicatrizarea rănilor, în boli contra reumatismului și în vindecarea hemoroizilor.[1] Note [1] Terapie naturistă pag. 242-243, Ecaterina D.Răducanu D, Ed. Științifică, București 1992 [2] terapii naturiste (http:/ / www. terapiinaturiste. ro/ fitoterapie-plante. php?planta=Troscot) - troscot [3] selene.ro (http:/ / www. selene. ro/ articole/ troscotul) - troscotul Turița mare 296 Turița mare Turița mare Agrimonia eupatoria Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Rosales Rosaceae Agrimonia Nume binomial Agrimonia eupatoria L, 1753 Turița mare (Agrimonia eupatoria) este o plantă erbacee din familia Rosaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: asprișoară, buruiană de friguri, cornățel, gălbenare de germe, coada racului, leușteanul muntelui, lipici, sora fragilor, turiciară, turiuță.[1] Turița mare 297 Descriere Plantă erbacee, vivace, cu frunze păroase pe fața interioară, cu flori galben-aurii și cu fructe cu ghimpi mici la bază, răspândită de la câmpie și până la etajul montan (1.000 m),în fânețe și poieni umede, în tufărișuri și luminișuri, la margini de păduri și drumuri, în locuri cu umiditate mare. Înflorește din iulie și până în luna septembrie.[1] În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în timpul înfloririi.[2] Componenți principali Tanin de natură catehică, galotanin și elagitanin, cvercetină liberă, hiperină și rutosidă, substanțe amare, ulei volatil, bioxid de siliciu, acid nicotic, vitaminele C și K, acid ursolic.[1] Proprietăți - stimulator al secrețiilor gastro intestinale și măresc apetitul - colagog - lizează calculii biliari - astringent și antidiuretic datorită taninurilor - eupeptic-amar[3] Indicații Intern în calculoză biliară; în tulburările căilor biliare și gastro-intestinale favorizează eliminarea secrețiilor biliare descongestionând ficatul; în combaterea diareei; în reumatismul articular; urticarie. Extern în ulcere varicoase, plăgi; afecțiuni oculare.[1] Agrimonia eupatoria Note [1] Terapie naturistă pag. 243-244, Ecaterina D, Răducanu D. Ed. Științifică, București 1992 [2] plante medicinale.org (http:/ / www. plante-medicinale. org/ turita-mare/ ) - turița mare [3] selene.ro (http:/ / www. selene. ro/ articole/ turita-mare) - turița mare Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 124 Unguraș (plantă) 298 Unguraș (plantă) Unguraș (plantă) Clasificare științifică Regn: Ordin: Plantae Lamiales Familie: Lamiaceae Gen: Specie: 'Marrubium' ''M. vulgare'' Nume binomial ''Marrubium vulgare'' L. Ungurașul, bălțătura, cătușnica-sălbatică sau voronicul (Marrubium vulgare) este o plantă cu flori din familia Lamiaceae. Unguraș (plantă) 299 Descriere Ungurașul are o înălțime de 250-450 mm, uneori atinge și 800 mm, pubescent, alb. Frunzele cresc în perechi, sunt circulare, obtuz-crestate, tomentoase, pețiolate. Florile sunt de culoare alb-murdar, mici, bilabiale, cresc câte 30-50 în glomerule la subsuoara frunzelor superioare. Ungurașul înflorește în lunile iunie-septembrie. Răspândire Prin locuri virane, crește pe marginea drumurilor, prin pârloage. Utilizare Se folosește partea superioară a plantei (Herba Marrubii), care se recoltează la înflorire. Acesta are un gust amar, chiar iute. Conține marubiina (principiu amar), saponine, tanin, ulei volatil, mucilagii, acid marubic, colină, clorogenic, acizi cafeic și are acțiune expectorantă, colagogă, stomahică, tonic amară și antitermică. Intră în compoziția ceaiului antiasmatic. Morfologia Pulberea din această compoziție (2-4 g/zi) sau infuzia (1-3%) este folosită la bronșite, astm bronșic, afecțiuni ale aparatului digestiv. Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 90 • Ion I. Băra, Petre Gh. Tarhon, Florin Floria - Plantele - izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 87 Urzică 300 Urzică Pentru alte sensuri, vezi Urzică (dezambiguizare). Urzică Urtica dioica Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Rosidae Rosales Urticaceae Urtica U. dioica Nume binomial ''Urtica dioica'' L. Urzica (Urtica dioica) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Urtica, familia Urticaceae. Urzică 301 Răspândire Urzica este răspândită prin locuri necultivate de la câmpie, deal sau munte, în Europa, nordul Africii, Asia și America de Nord. Caractere morfologice • Partea subterană : rizom subțire, cilindric, brun-deschis, lung și ramificat, cu numeroase rădăcini subțiri, pâsloase • Tulpina (cu 4 muchii evidente) și frunzele, opuse, ovale, dințate pe margini, sunt acoperite cu perișori urticanți, a căror atingere provoacă bășicarea pielii și mâncărimi. Poate ajunge până la un metru înălțime. • Florile sunt dioice, dispuse pe plante diferite, în panicule dispuse la axila frunzelor superioare. • Semințele sunt nucule ovale, verzui, cu perigonul persistent. Uz • medicinal • culinar Imagini Plante Inflorescenţe Flori Fructe Legături externe • • • • • ro Urtica dioica L.( U. major Fuchs) [1] [2] en Plants for a Future database entry for Urtica dioica; comprehensive account with a long list of uses en Germplasm Resources Information Network: Urtica dioica en Flora of China: Urtica dioica [4] [5] [3] en Fotos of the stinging hairs of Urtica dioica References [1] [2] [3] [4] [5] http:/ / selene. ro/ articole/ urzica http:/ / www. pfaf. org/ database/ plants. php?Urtica+ dioica http:/ / www. ars-grin. gov/ cgi-bin/ npgs/ html/ taxon. pl?40944 http:/ / www. efloras. org/ florataxon. aspx?flora_id=2& taxon_id=220014002 http:/ / microscopy-uk. net/ coppermine/ displayimage. php?album=50& pos=16 Valeriană 302 Valeriană Valeriană Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Dipsacales Valerianaceae Valeriana V. officinalis Nume binomial Valeriana officinalis L. & Maillefer Valeriana (Valeriana officinalis) este o specie de plante erbacee perene din familia Valerianaceae. Mai este denumită și odolean, năvalnic, gușa-porumbelului sau iarba-pisicii. Tulpina crește până la o înălțime de 70-170 cm. Florile sunt roșii-liliachii până la albe, grupate într-o inflorescență umbeliformă. Înflorește în perioada iunie-august. Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă). Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă. Utilizarea valerianei are o tradiție de peste patru mii de ani, fiind considerata o plantă de referință, atât în Europa, cât și în Asia. Investită și cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă acelaș lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice asociate lor. O problemă de extremă actualitate în vremurile noastre, care stau sub semnul tensiunii si al stresului. Descrierea plantei Valeriană Se mai numeste popular si odolean sau gusa porumbelului. Este o planta ierboasa, inalta de un metru - un metru si jumatate, care creste spontan, in locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este puternica si bine dezvoltata (in ea sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva), avand si ea un miros specific: dulceag-intepator si destul de neplacut, usor emetic (vomitiv). Radacina se recolteaza acum, la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in curent de apa rece, se despica pe lungime in patru si se intinde la uscat, in locuri bine ventilate si lipsite de umiditate. Cand radacinile devin casante si se rup cu un pocnet sec, procesul de uscare s-a incheiat si planta se depoziteaza in saculeti de hartie, in locuri uscate, intunecoase si reci. Pentru terapie nu sunt nici pe departe suficiente cantitatile din flora spontana, unde creste izolat, fiind destul de rara, motiv pentru care se cultiva pe suprafete mari, inclusiv la noi in tara, unde valeriana se gaseste in magazinele Plafar sub forma de ceai sau tincturi. Preparate pe baza de valeriana Extractul hidroalcoolic (tinctura) Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are o actiune rapida si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de preparare: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa. Pulberea Valeriana Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de valeriana, pe stomacul gol. Infuzia combinata Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi). Baia terapeutica Medicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana obtinut astfel: o mana de planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia dureaza 10-15 minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora. Tratamente cu valeriana Insomnie - intr-un studiu german efectuat in anul 2001 se afirmau, in mod categoric, urmatoarele: "Multe plante si remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insa doar in cazul valerianei eficienta poate fi garantata". Intr-adevar, nenumarate teste clinice, facute pe pacienti de toate varstele si care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au dovedit eficienta valerianei ca sedativ si somnifer. Administrarea tincturii de valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si - foarte important - imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara, la ora 7, si apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina apa. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ. 303 Valeriană Crampe musculare - valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza, atunci cand este nevoie, cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi, pe o perioada nu mai lunga de trei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice. Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa - se administreaza infuzie combinata de valeriana, cate o cana (300 ml), care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori) care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice. Spasme gastrointestinale - valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi. Tratamentul dureaza 3-7 zile. Adjuvant in sindromul premenstrual - se face un tratament de o saptamana cu tinctura de valeriana, din care se iau cate 2-3 lingurite pe zi. Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate in bazin. Crampe in timpul menstrelor - se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de valeriana, care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu valeriana la membrele inferioare, ale carei substante active ajunse in circulatia sanguina periferica au efecte antispastice si calmante rapide. Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca - cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de trei ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Valeriana Anghina pectorala - un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor tratati). Anxietate - valeriana este (alaturi de o planta exotica - kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament, care va consta in administrarea unei jumatati de lingurite de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora. Depresie - se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere dimineata la ora 8, seara la ora 19 si cu putin timp inainte de culcare. Adjuvant in sindromul colonului iritabil - se face un amestec in proportii egale de pulbere de radacina de valeriana si de seminte de fenicul. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi din acest amestec, in cure de cate doua saptamani. Precautii si contraindicatii la administrarea valerianei In doze normale, valeriana da foarte rar reactii adverse, care constau in somnolenta si - uneori - usoara senzatie de vertij. Depasirea acestei doze produce insa efecte cum ar fi: senzatii de ameteala, lipsa de concentrare si coordonare, dureri de cap etc. Un studiu facut in Statele Unite pe 102 voluntari a aratat ca administrata in doze mari, seara, valeriana poate da dimineata incetineala de reactie, de decizie, si poate slabi concentrarea. Contra acestor simptome se administreaza sunatoare, care pastreaza efectele calmante, dar are totodata si o actiune invioratoare. Ca somnifer si calmant, doza la care valeriana isi face efectul nu depinde neaparat de greutatea corporala sau de varsta, cantitatea 304 Valeriană optima pentru obtinerea efectelor terapeutice fiind gasita prin incercare, insa fara a depasi doza maxima admisa. Merita mentionat in acest context ca, in conformitate cu mai multe studii recente, marirea dozei de valeriana nu inseamna neaparat si marirea efectului terapeutic. Valeriana ca planta magica Valeriana In medicina populara romaneasca, valeriana era considerata cea mai puternica arma pentru alungarea tuturor spiritelor rele. In unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca in turtele date drept merinde feciorilor cand plecau cu oile la pascut, pentru a-i feri de iele. In Moldova, fetele tinere purtau o radacina de valeriana in san pentru a fi ferite de zburatori si de tot felul de ispite ale trupului. In zona Neamtului se punea o radacina de valeriana pisata intr-un ulcior cu apa neinceputa si se lasa de la rasaritul pana la asfintitul soarelui. Apa respectiva era bauta de barbatii cu aplecare spre desfrau, iar radacina ramasa se ingropa la stalpul de la cerdacul casei (ca sa le fie sufletul chemat langa familie si sa nu uite randuielile firii). In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma. Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. In Bucovina, copiii mici si agitati, care plangeau peste masura, nu dormeau noaptea si pareau chinuiti de spirite rele, erau scaldati in apa calda, in care se punea o cana de fiertura de valeriana. Tratamentul se facea sapte zile la rand, dupa care numaidecat copilul se linistea. 305 Viola (gen de plante) 'Viola' Panseluțe (Viola tricolor Linné) Clasificare științifică Viola (gen de plante) 306 Regn: Subregn: Plantae Tracheobionta Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Subclasă: Ordin: Familie: Gen: Magnoliopsida Diileniidae Violales Violaceae Viola Nume binomial ''Viola'' L., 1753 Viola este un gen de plante cu flori din familia Violaceae, care cuprinde aproximativ 400-500 specii răspândite în toată lumea, în principal în zonele temperate ale emisferei nordice, dar și în Hawaii, Australasia și Anzii Cordilieri din America de Sud. Acest gen de plante se dezvoltă de regulă în zone umede și ușor umbrite. Specii • Viola arvensis (Murray)- Trei frați pătați - sinonim Viola tricolor var. arvensis (Murr.) Boiss. • Viola banksii, sinonim Viola hederacea - Violetă australiană • Viola biflora - Viorea galbenă • Viola canina - Viorea sălbatică • Viola hirta • Viola odorata - Toporaș, violetă • • • • • • Viola sororia Viola pedunculata Viola pubescens Viola riviniana Viola stagnina Viola tricolor (Linné) - Panseluță Legături externe • Integrated Taxonomic Information System: Viola arvensis [3] Toporaşi (Viola odorata) • USDA, Natural Resources Conservation Service: Plants profile - Viola tricolor L. [4] Viță de vie 307 Viță de vie Pentru o formație muzicală vezi Vița de Vie. Viță de vie Vitis vinifera (ilustrație) Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Vitales Vitaceae Vitis V. vinifera Nume binomial Vitis vinifera Linnaeus Vița de vie (Vitis vinifera L.) este o specie de plante din genul Vitis, familia Vitaceae, originară din regiunea mediteraneană, Europa Centrală și sud-vestul Asiei, din Maroc și Spania până în sudul Germaniei în nord și în est până în nordul Iranului.[1] Viță de vie este o liană, care poate atinge o lungime de 35 m, cu coajă. Frunzele alternează, sunt lobate palmat și au o lungime și lărgime de 5–20 cm. Fructul este o boabă, acestea dezvoltându-se într-un ciorchine cunoscut sub numele de strugure. Boabele, la specia sălbatică au un diametru de circa 6 mm, iar când se coc dobândesc o culoare purpurie închis spre negru; la speciile cultivate, de regulă, boabele sunt mult mai mari, de până la 30 mm lungime și pot avea diverse culoari: albe, alb-verzui, roșii sau purpurii. Specia sălbatică crește de obicei în păduri umede și pe malurile apelor curgătoare. Viță de vie Strugurele sălbatic este deseori clasificat ca V. vinifera, subsp. silvestris (în unele clasificări considerat Vitis silvestris), cu V. vinifera, subsp. vinifera restricționată la formele cultivate. Vița-de-vie cultivată are flori hermafrodite, dar subsp. silvestris este dioecică (are flori masculine și feminine pe plante separate) și pentru ca fructul să se dezvolte este necesară polenizarea. 308 Istorie Strugurii sălbatici au fost recoltați de cultivatori și fermierii timpurii. De mii de ani, fructul este cules atât pentru proprietățile sale medicinale, cât și pentru cele nutriționale, istoria lui fiind strâns legată de cea a vinului. Schimbări în conformația sâmburilor (mai mici la formele cultivate) și distribuții ale semințelor sălbatice cultivatorilor, au avut loc între cca 3500-3000 î. Hr., în sud-vestul Asiei sau în sudul Transcaucaziei (Armenia și Georgia). Cultivarea strugurilor s-a răspândit și în alte părți ale lumii, în perioada preistorică sau în antichitate. Strugurii au fost transportați în coloniile europene din întreaga lume, ajungând în America de Nord în jurul anului 1600 și apoi în Africa, America de Sud și Australia. În America de Nord, strugurii au format hibride cu o specie de Vitis, gen originar din regiune; unele hibride fiind create intenționat pentru a combate Phylloxera, o pestă cauzată de o insectă, care a afectat vița-de-vie europeană cu mult mai mult decât pe cea nord-americană, reușind să devasteze producția europeană de vin în câțiva ani. Mai târziu rădăcinile nord-americane au fost folosite în întreaga lume pentru a altoi V. vinifera, astfel încât aceasta să reziste în fața Phylloxerei. În America de Nord creșterea Vitis viniferei a fost limitată la regiunea cu climă temperată de pe Coasta de vest a Statelor Unite, în New Mexico și California. Însă, datorită unor cercetări interprinse de Konstantin Frank, Vitis vinifera este cultivată acum și în regiunile cu un climat mai aspru ca New York și sudul provinciei canadiene Ontario. Munca Dr. Helmut Becker din anii '80 a adus Vitis vinifera și în Valea Okanagan din British Columbia. În martie 2007, cercetători australieni de la CSIRO, lucrând în Centrul cooperativ de cercetare pentru viticultură [2] au descoperit că "mutații independente și extrem de rare din două gene [VvMYBA1 și VvMYBA2] [din struguri roșii] produc o singură viță-de-vie albă, care este părintele aproape tuturor varietăților de struguri albi din lume. Dacă numai o singură genă ar fi suferit mutații, majoritatea strugurilor ar fi rămas roșii și astăzi nu am avea mai mult de 3000 de cultivatori disponibili, de struguri albi."[3] Viță de vie 309 Utilizare Folosirea strugurilor datează din neolitic, fapt demonstrat, de descoperirea unui depozit improvizat de vin, vechi de 7,000 de ani pe teritoriul actual al Georgiei, în 1996. [4] Alte dovezi au arătat că mesopotamienii și vechii egipteni aveau plantații de vin și dețineau măiestria necesară fabricării vinului.[5] Filozofii greci preamăreau puterea vindecătoare a strugurilor, atât ca întreg cât și sub formă de vin. Cultivarea Vitis viniferei, ca și producția vinului, au început în China în timpul dinastiei Han, în secolul al II-lea î.Hr.[6], odată cu importarea speciei din Ta-Yuan. Totuși, după alți autori, vița de vie sălbatică, crescută la munte ca Vitis thunbergii, a fost folosită pentru producerea vinului înainte de secolul al II-lea î.Hr.[7] Seva viței de vie a fost folosită de vindecătorii tradiționali europeni pentru tratarea bolilor de piele și de ochi. Alte utilizări includ folosirea frunzelor pentru oprirea sângerării, dureri și inflamații ale hemoroizilor. De asemenea, pentru tratarea durerilor de gât au fost folosiți strugurii Strugure necopți, iar stafidele au fost folosite pentru tratarea tuberculozei, constipației și setei. În tratamentul cancerului, holerei, variolei, amețelilor, infecților ale pielii și ochilor, boli ale rinichilor și ficatului au fost folosiți strugurii necopți. [[8]] Au fost dezvoltate și varietăți de struguri fără sâmburi, pentru a atrage consumatorii, însă cercetări recente au arătat că multe dintre propietățile vindecătoare ale strugurilor provin chiar de la sâmburi. Frunzele viței de vie sunt umplute cu carne tocată, orez și ceapă în prepararea mâncării tradițional-balcanice Dolma, precum și a sarmalelor românești. Soiuri Arcadia Apariția soiului de struguri de masă Arcadia se datorează soiurilor mai vechi Moldova și Cardinal. Arcadia are sinonimul Nastea. Este un soi cu un termen foarte timpuriu de coacere (115-125 zile). Are creștere medie sau viguroasă. Strugurii sunt mari și foarte mari: 0,5-0,7kg; au forma cilindro-conică cu două aripi, sunt denși, uneori dispersați. Bobițele sunt mășcate sau foarte mășcate (28×23 mm), au forma originală ovoidală (asemenea unui ou), culoare albă. Gustul este simplu, plăcut și pulpa este crocantă. Conținutul de zahăr este de 15-16%, iar al acidității de 5-6 g/l. Soiul este predispus la supraîncărcare cu roadă, ceea ce impune formarea inflorescențelor pe butuc și înlăturarea obligatorie a lăstarilor slab dezvoltați, deoarece aceștia se maturizează insuficient și strugurii pe ei sunt mai mici. În condițiile răritului lăstarilor, iluminării suficiente a aparatului foliar, a unei bune îngrijiri, strugurii soiului Arcadia ating 2 kg, iar boabele 12-14 g. Transportabilitatea este sporită. În baza indicilor calitativi soiul Arcadia se încadrează printre cele mai valoroase 10 soiuri de strugui pentru masă.[9] Viță de vie 310 Codreanca Codreanca este un soi nou de viță-de-vie cu termenul de coacere foarte timpuriu (110-115 zile), creat în rezultatul hibridării între soiurile Moldova și Marșaliskii. Acest soi începe să capete popularitate pe piața soiurilor timpurii datorită strugurilor mari și frumoși, a bobului mășcat, oval-alungit și a gustului fin-atractiv. Strugurii acestui soi posedă transportabilitate înaltă și poate să ajungă în orice regiune a CSI.[9] Flame seedless Flame Seedless este rezultatul unei hibridări complexe și reușite a soiurilor Cardinal, Sultanina, Red Malaga, Tafafini, Ahmr și Muscat de Alexandria. Strugurii au o mărime medie, de formă conică. Bobițele au culoarea roșie-aprinsă, cu o formă rotundă, fără semințe cu pulpa crocantă. Sunt bine plasate pe struguri, care sunt frumoși și comozi la ambalare. Soiul are un termen de coacere foarte timpuriu. Masa medie a bobițelor atinge 4-6 g. Posedă o productivitate înaltă. Este cel mai răspîndit soi apiren cu termenul de coacere timpuriu. La utilizarea metodei de cultură protejată creșterea acestui soi devine posibilă în orice regiune viticolă. Victoria Victoria – soi de struguri de masă cu un termen de coacere timpuriu, creat în România de către selecționerul Victoria Lepădatu. Strugurii sunt mari, cilindro-conici, aripați. Bobițele – foarte mari, albe sau verzi-gălbui cu bronz chihlimbariu, oval-alungite. Pulpa – densă, cărnoasă, cu gust armonios plăcut. Conține 2-3 semințe. Acest soi posedă o transportabilitate înaltă și un aspect exterior foarte atractiv. Avînd în vedere că este un soi nou, creat de puțin timp, totuși a căpătat o popularitate destul de largă în Țările Europei de Sud, considerîndu-se în prezent drept unul de bază printre soiurile albe, timpurii, care conține semințe. Rezistență la înghețuri: pînă la -18º C. Talisman Talisman este un soi nou de struguri de masă, rezistent la diverse maladii și înghețuri. Soiul Talisman are un termen de coacere timpuriu-mijlociu (127-135 zile). Strugurii au o densitate medie, uneori – rari; majoritatea au formă conică. Greutatea medie a unui strugure este de 800-1100 g (chiar și mai mult). Bobițele sunt foarte mari, 35x31mm, cu greutatea medie de 12-16 g, albe, cu gust armonios, iar la coacerea deplină capătă o aromă de muscat. A moștenit capacitatea de acumulare intensivă a zahărului: 17-23%; aciditatea: 6-8 g/l de la soiul Vostorg. Strugurii de masă de soiul Talisman sunt transportabili. Din lăstari, 75-90% sunt fertili, fiecare formînd cîte 1,4-1,8 struguri. Este înalt productiv. Pe un fon agrotehnic sporit (irigare, introducerea îngrășămintelor, tratarea cu substanțe fiziologic active) brusc crește recolta, fără a se pierde din calitatea strugurilor. Soiul dat este capabil de a se păstra îndelung pe butuci, ceea ce permite de a prelungi perioada recoltării. Cardinal Cardinal – soi de viță-de-vie pentru masă cu termen timpuriu de coacere. Este foarte răspîndit în țările Europei de Sud și Est. Are strugurii de o lungime de 19-28 cm, de o formă cilindro-conică Densitatea bobițelor: dispersată. Pedunculul ciorchinelui este lungă (6-8 cm); verde. Masa strugurelui: 340-510 g. Bobițe sunt foarte mari (lungimea: 21-29 mm; lățimea: 18-23 mm), rotund ovale sau ovale, de culoare roșie-violetă, acoperite cu pruină fumurie. Masa a 100 bobițe: 800-1100 g. Pielița densă, dar ușor comestibilă. Pulpa este suculent-cărnoasă, crocantă. În bobițe sunt 2-4 semințe mari. Gustul strugurilor este plăcut, cu un aromat slab tămîios. Viță de vie 311 Referințe [1] Euro+Med Plantbase Project: Vitis vinifera (http:/ / ww2. bgbm. org/ _EuroPlusMed/ PTaxonDetail. asp?NameId=34500& PTRefFk=500000) [2] Walker, A. R., Lee, E., Bogs, J., McDavid, D. A. J., Thomas, M. R., & Robinson, S. P. (2007). Struguri albi rezultați din mutația a două gene similare și adiacente. The Plant Journal 49 (5): 772-785. Abstract. (http:/ / www. blackwell-synergy. com/ doi/ abs/ 10. 1111/ j. 1365-313X. 2006. 02997. x) [3] Găsind deosebirea vinului alb (http:/ / www. csiro. au/ news/ ps2u5. html) accesat 2 martie 2007 [4] World's Earliest Wine (http:/ / www. archaeology. org/ 9609/ newsbriefs/ wine. html) [5] History-of-wine.com. (10 iunie, 2004). Istoria vinului (http:/ / www. history-of-wine. com) link dead at Feb 2007 [6] Plocher, T; Rouse, G; Hart, M. (2003). Descoperind strugurii și vinul în îndepărtatul nord al Chinei (http:/ / www. northernwinework. com/ images/ extra/ chinatrip/ Chinatrip. pdf) [7] Eijkhoff, P. (2000). Vinul în China; istoria și dezvoltarea sa contemporană (http:/ / www. eykhoff. nl/ Wine in China. pdf). [8] http:/ / www. terapii-alternative. com/ remedii-naturiste/ Vita-de-vie-Vitis-vinifera-_858. html [9] http:/ / www. struguri. md/ Bibliografie • Daniel Zohary, Maria Hopf (2000). Cultivarea plantelor în lumea veche. Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-850356-3 Vezi și • Lista fructelor Legături externe • Istoria vinului chinez (http://www.winechina.com/english/BigClass.asp?BigClassID=2& BigClassName=History) (Vinul chinez online). • (http://www.richter.fr)Pepiniera Viticola RICHTER • [htpp://http://www.struguri.md/] Volbură 312 Volbură Volbură Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Solanales Convolvulaceae Convolvulus C. arvensis Nume binomial Convolvulus arvensis L. Volbura, sau rochița-rândunicii, (Convolvulus arvensis) este o specie de plante, nativă Europei și Asiei. Este o plantă perenă, erbacee, cățărătoare sau târâtoare, care poate crește până la 2 m. Frunzele sunt dispuse în spirală, de formă variată, lungi de 2-5 cm, cu un pețiol de 1-3 cm. Florile au formă de trompetă, cu diametrul de 1-2,5 cm, albe sau roz pal, cu cinci dungi radiale mai închise la culoare. Volbură 313 Există două varietăți: • Convolvulus arvensis var. arvensis - frunze late. • Convolvulus arvensis var. linearifolius - frunze înguste Deși produce flori atractive, deseori este considerată a fi o buruiană din cauza creșterii rapide și sufocării plantelor cultivate. A fost introdusă în America de Nord, unde, pe alocuri, este o specie invazivă. Covoarele formate invadează culturile și scad recolta; se estimează că pierderile cauzate de această plantă în SUA depășesc 377 milioane de dolari doar în 1998e. [1] Floare cu acarieni roşii Note [1] Coombs, E. M., et al., Eds. (2004). Biological Control of Invasive Plants in the United States. Corvallis: Oregon State University Press, 151. Referințe • Blanchan, Neltje (2002). Wild Flowers: An Aid to Knowledge of Our Wild Flowers and Their Insect Visitors. (http://www.gutenberg.org/etext/3003). Project Gutenberg Literary Archive Foundation • Flora Europaea: Convolvulus arvensis (http://rbg-web2.rbge.org.uk/cgi-bin/nph-readbtree.pl/ feout?FAMILY_XREF=&GENUS_XREF=Convolvulus+&SPECIES_XREF=arvensis& TAXON_NAME_XREF=&RANK=) • Flora of China: Convolvulus arvensis (http://www.efloras.org/florataxon.aspx?flora_id=2& taxon_id=200018801) Bibliografie • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 88 Legături externe • Comprehensive profile for Convolvulus arvensis (http://www.maltawildplants.com/CONV/ Convolvulus_arvensis.html) Vâsc european 314 Vâsc european Viscum album Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Gen: Specie: Magnoliopsida Santalales Santalaceae 'Viscum' ''V. album'' Nume binomial ''Viscum album'' L. Vâscul european (lat. Viscum album) este o specie de vâsc, specia numită inițial astfel și este cunoscută și ca Vâsc comun, pentru a o distinge de alte specii înrudite. Este originară din Europa și sud-vestul Asiei. Este un arbust hemi-parazit, care crește pe tulpina altor pomi. Are tulpini de 30 până la 100 cm lungime cu ramuri dihotomice. Frunzele se află în perechi opuse, de forma unor panglici, întregi, având structura pielii prelucrate, cu o lungime de 2-8 cm și lățimea de 0.8-2.5 cm, de culoare galben-verzuie. De regulă dioecice, florile sunt discrete, de culoare galben-verzuie, având un diametru de 2-3 mm. Fructul este o boabă de culoare albă sau galbenă, care conține numeroși sâmburi încastrați în pulpa gelatinoasă a fructului. Până la patru subspecii sunt în general acceptate (Flora Europaea, Flora Chinei, Bean 1980, Blamey & Grey-Wilson 1989), și alte două câteodată. Specile diferă în culoarea fructului, forma și mărimea frunzelor și evident în copacii gazdă utilizați. • Viscum album subsp. abietis (Wiesb.) Abromeit. Europa centrală. Fruct alb; Frunzele de până la 8 cm. Crește pe Abies. Vâsc european • Viscum album subsp. album. Europa, sud-vestul Asiei și în est până în Nepal. Fruct alb; frunze de până la 3-5 cm. Pe Malus, Populus, Tilia, și mai puțin pe numeroase alte specii, incluzând (rareori) Quercus. • Viscum album subsp. austriacum (Wiesb.) Vollmann. Fruct galben; frunze de până la 2-4 cm. Europa centrală. Pe Larix, Pinus, Picea. • Viscum album subsp. meridianum (Danser) D.G.Long. Asia de sud-est. Fruct galben; frunze de până la 3-5 cm. Pe Acer, Carpinus, Juglans, Prunus, Sorbus. • Viscum album subsp. creticum Böhling et al. Recent în Creta estică (Böhling et al. 2002). Fruct alb; frunze scurte. Pe Pinus brutia. • Viscum album subsp. coloratum Kom. este tratat de Flora Chinei ca o specie distinctă Viscum coloratum (Kom) Nakai. 315 Mitologie și simbolism Vâscul a stârnit dintotdeauna interes și este înconjurat de un număr de mituri și legende. În unele țări joacă un rol în festivitatea de Crăciun. De asemenea apare și în popularele cărți cu benzi desenate Asterix, unde vâscul cules din stejar avea propietăți speciale.. Fructul subsp. album, Polonia Plantă din subsp. austriacum pe Pinus silvestris, Polonia Ilustraţie din sec. 19 creată de Köhler Fructul speciei Viscum album Referințe • Flora Europaea: Viscum album [1] • Flora Chinei: Viscum album [2] Flora Pakistanului: Viscum album [3] Viscum album subsp. creticum [4] Bean, W. J. (1980). Copaci și arbuști în insulele britanice 8th ed. 4: 725-726. ISBN 0-7195-2428-8 Blamey, M. & Grey-Wilson, C. (1989). Flora ilustrată a Britaniei și a nordului Europei. Hodder & Stoughton. ISBN 0-340-40170-2. • Böhling, N., Greuter, W., Raus, T., Snogerup, B., Snogerup, S. & Zuber, D. (2003). Note despre vâscul cretan, Viscum album subsp. creticum subsp. nova (Loranthaceae/Viscaceae). Israel J. Pl. Sci. 50 (Suppl.): 77-84. • Huxley, A., ed. (1992). Noul dicționar de grădinărit RHS 4: 676. ISBN 0-333-47494-5 • • • • Vâsc european 316 References [1] http:/ / rbg-web2. rbge. org. uk/ cgi-bin/ nph-readbtree. pl/ feout?FAMILY_XREF=& GENUS_XREF=Viscum& SPECIES_XREF=album& TAXON_NAME_XREF=& RANK= [2] http:/ / www. efloras. org/ florataxon. aspx?flora_id=2& taxon_id=242414826 [3] http:/ / www. efloras. org/ florataxon. aspx?flora_id=5& taxon_id=200006582 [4] http:/ / www. flora-x. de/ viscum1. htm Zămoșiță Zămoșiță Hibiscus trionum Clasificare științifică Regn: Plantae Încrengătură: Magnoliophyta Clasă: Ordin: Familie: Specie: Magnoliopsida Malvales Malvaceae Hibiscus Nume binomial Hibiscus trionum L Zămoșiță (Hibiscus trionum) este o plantă erbacee din familia Malvaceae cunoscută și sub denumirea de macul-ciorii.[1] Zămoșiță 317 Descriere Plantă erbacee anuală, înaltă de până la 80 cm, acoperită cu peri rigizi, cu tulpina ramificată de la bază, cu flori mari, solitare, cu petale gălbui, la bază purpurii și fruct-capsulă. Crește prin culturi, în locuri fertile, pe câmpuri și la marginea drumurilor, îe terenurile joase de la câmpie. Înflorește din iulie și până în septembrie. [2] În scopuri medicinale se utilizează numai părțile aeriene recoltate la începutul înfloririi. Componenți principali Ulei gras, flavonoide, mucilagii, arabinoză, ramnoza Proprietăți - Diuretic și saluretic, favorizând excreția ionilor de clor și sodiu[1] Indicații Cistite, pielite, elimină nisipul și calculii renali de dimensiuni reduse. [1] Floare Note [1] Terapie naturistă pag. 261-262, Ecaterina D, Răducanu D. Ed. Științifică, București 1992 [2] selene.ro (http:/ / www. selene. ro/ articole/ zamosita) - zămoșița 318 Denumiri dacice de plante medicinale Denumiri dacice de plante medicinale Numeroase denumiri dacice de plante medicinale sunt cuprinse în două lucrări antice de medicină, prima aparținând lui Dioscoride Pedanios, iar a doua lui Pseudo Apuleius. Conform atestărilor unor istorici medievali, printre care se găsește și Iordanes, dacii erau buni cunoscători ai plantelor medicinale, iar această cunoaștere era asociată cultului lor religios. Seneca aflase și el despre „acele ierburi ale căror rădăcini strivite distilează ucigătoare sucuri” și servesc magiei fioroase a Medeei, ierburi care cresc la Dunăre.[1] Tocmai datorită acestui interes și talent al dacilor cu privire la cunoașterea și folosirea plantelor medicinale, dispunem de unul dintre cele mai importante tezaure de limbă dacă pe care ni l-a lăsat istoria, altfel atât de parcimonioasă cu informațiile privind limba dacilor. Cuvintele dace care ni s-au păstrat prin lucrările lui Dioscoride și Apuleis sunt prezentate separat, la articolul „Listă de denumiri dacice de plante medicinale”. O pagină din „De materia medica” a lui Dioscoride (mansucrisul Vienna Dioscurides), reprezentând o scânteiuţă (Anagallis arvensis). Pentru această plantă se menționează denumirile dacice cercer, cerceraphron, kerker, kerkeraphron. Dioscoride Despre Dioscoride Pedanios, Coloman Vaczy ne informează că a trăit în sec. I d. Hr. Era originar din Anazarba, localitate aflată în Cilicia (Asia Mică). A fost militar, probabil medic în armata romană, pe timpul domniei împăratului Claudius (42-54) și botanist. Este cunoscut ca fiind autorul lucrării intitulate „De materia medica”, scrisă se pare între anii 60 și 80 d. Hr. În text autorul a dat corespondentul unor denumiri de plante în mai multe limbi, între care și în limba dacă. Lucrarea lui Dioscoride este scrisă în limba greacă. Alfabetul grecesc având doar 24 de litere, redarea limbii dacilor nu putea să fi fie realizată decât cu o mare aproximație pentru fonemele specifice, acelea care trebuie să fi lipsit din limba greacă veche. Nesiguranței acesteia inerente este posibil să i se fi adăugat și deformări suferite la repetatele copieri ale manuscriselor de către copiștii târzii care, este de presupus, nu aveau nici cele mai vagi cunoștințe de limbă dacă. Deformarea menționată pare evidentă în câteva cazuri. Totuși lucrarea lui Dioscorides a fost, în general, îngrijit redactată, cu o ortografie relativ corectă.[2] Denumiri dacice de plante medicinale 319 Pseudo-Apuleius Despre identitatea celui de al doilea autor de la care ne-au rămas nume de plante din limba dacilor, Pseudo-Apuleius, există prea puține informații[3]. Coloman Vaczy înclină să creadă că el ar fi Lucius Apuleius Madaurensis, autorul Apologiei și al Metamorfozelor (Măgarul de aur). Este posibil ca acesta să fie cel care a întocmit lucrarea, păstrată în limba latină, căreia în lipsa titlului originar i s-au atribuit denumirile „De medicaminibus herbarum”, „De herbarum virtutibus”[4] sau „Herbarius”. Se pare că scrierea provine de la sfârșitul secolului II, adică la aproximativ un secol după ce Dioscoride scrisese lucrarea sa. Dacă datarea este corectă, numele dace de plante ar fi putut să fi fost adunate chiar de pe teritoriul Daciei Traiane.[5] Lucrarea, așa cum ajuns la noi, este scrisă neglijent, cu ortografia adesea stâlcită și cu greșeli de copiere.[6] La fel ca în cazul transcrierii numelor de plante din limba dacă prin literele alfabetului grecesc nici la transcrierea lor prin literele alfabetului latin nu a avut cum să fie posibilă o redare corectă a unora dintre fonemele limbii dace. Transcrierea numelor dace Este de reținut remarca istoricului Gheorghe I. Brătianu, care scrie că autorii greci și latini n-au reușit niciodată să transcrie perfect denumirile autohtone ale râurilor din spațiul dacic.[7] Alexandru Philippide insistă și el asupra aceleiași idei. El spune: „Pe teritoriul european noi știm sigur cum se pronunțau numai numirile topice latinești și grecești. Cum se vor fi pronunțat în realitate numirile topice barbare, nu știm. [...] Se poate întâmpla ca multe numiri topice românești actuale să fie directe reflexe ale numirilor barbare, pe care nu le cunoaștem în original, ci numai în reproducerile grecești și latinești, care erau de cele mai multe ori niște violente stâlcituri ale originalelor”.[8] Constantin Daicoviciu reține ca „indiscutabil dacici” doar șase termeni: aniaserxe (iarbă săracă), budathla (limba boului), diesema (coada vacii), dyn (urzică), mizela (cimbru), riborasta (brusture). Autori Numele plantelor din lucrările lui Dioscoride și Pseudo-Apuleius au făcut obiectul studiilor mai multor savanți români, printre care: • • • • • • • • • • Bogdan Petriceicu Hasdeu (1874), Grigore Tocilescu,[9] Alexandru Papadopol-Calimah[10] beneficiind de colaborarea cu botanistul Dimitrie Brândză, Nicolae Drăganu (1921, 1922), Traian Săvulescu (1943), Alexandru Borza[11] Ioan Iosif Rusu[12] Constantin Daicoviciu[13] V. L. Bologa[14] H. Mihăescu.[15] Un studiu laborios și interesant este cel publicat de botanistul clujean Coloman Váczy în lucrarea sa Nomenclatura dacică a plantelor. Unele interpretări a dat și Florentina Preda în 1978.[16] Între cercetătorii străini care s-au ocupat de listele de nume dacice de plante s-au aflat: • Jakob Grimm,[17] • C. Sprengel, • Lambecius, • A. Saracenus, • J. G. Ackermann, • E. Mayer, Denumiri dacice de plante medicinale • • • • • • • • • • • Wilhelm Tomaschek,[18] I. Bloch, J. Berendes, M. Neubürger, M. Wellmann, A. Premerstein, Dimităr Decev,[19] Vladimir I. Gheorghiev,[20] Bussenmacher, Daremberg, Sándor Lattyák.[21] 320 Wilhelm Tomaschek[22] a considerat că „asemenea nume rar pot fi explicate just chiar și în limbi complet studiate, cu atât mai mult într-o limbă dispărută, necunoscută”.[23] Părerile savanților sunt destul de împărțite, mergând de la contestarea totală până la acceptarea totală a autenticității originii dacice a numelor. Interpretare botanică Din punctul de vedere al studiului botanic și de medicină naturistă este important să se determine care sunt plantele medicinale confirmate prin cele două lucrări antice ca fiind folosite în lumea traco-dacă. Analiza listei conduce la concluzia, provizorie, că cele două lucrări se referă la un număr de 53 plante, genuri sau specii distincte. Dintre acestea au fost identificate cu destulă siguranță un număr de 50 de plante (genuri sau specii). Comentarii despre denumirile geto-dacice de plante notate în scrierile lui Dioscorides și Pseudo-Apuleius și despre plantele cărora aparțin aceste fitonime se găsesc și in cartea "Contribuții la cunoașterea limbii geto-dacice. Denumirile dacice de plante" scrisă de Constantin Drăgulescu și Radu Drăgulescu, Edit. Univ. "Lucian Balga" Sibiu, 2000. Autorii analizează (alfabetic) toate numele dacice de plante, oferind informații despre presupusele etimologii si semantici ale acestora dar si despre identificarea speciilor notate sub aceste nume. Determinarea plantelor este, pentru un botanist cu experiență, relativ ușoara si sigura pentru cca. 90% dintre specii. Aproximativ un sfert dintre numele "dacice" au aceeași semantică pe care o regasim si in numele grecești și latine notate în aceleași lucrari vechi.Se precizează si timpul cand au fost culese aceste nume geto-dacice si zona de unde au fost semnalate (cele mai multe de pe teritoriul Dobrogei actuale). Deci numele sunt, cele mai multe getice, dar geții și dacii vorbeau aceeași limbă cu unele mici deosebiri. Interpretare lingvistică Din punct de vedere lingvistic, sunt relevante denumirile distincte din limba dacă furnizat de cele două lucrări. Aceste denumiri pot sta la baza oricărui studiu lingvistic, chiar dacă unele dintre ele sunt variante pentru aceeași plantă. Ioan I. Russu[24] apreciază că numele dace de plante sunt destul de numeroase, dar au o valoare lingvistică redusă, deoarece: • foarte puține pot fi explicate etimologic • multe au forme corupte, iar câteva sunt imposibil de reconstituit în forma originară. Totuși Russu consideră că ele provin de la populația dacă din nordul Dunării, și anume din Dacia Romană[25] și include cel puțin 10-15 dintre aceste denumiri în repertoriul lexical etimologic traco-dac (respectiv explicabile „total sau în parte, cu siguranță sau cu oarecare probabilitate, prin etimologii ce prezintă trăsături fonetice 'satem' traco-dace și un oarecare sens” (L. t.-d., ed. a II-a, 1967, p. 47)) din lucrarea Limba traco-dacilor (pp. 89-130). Existența variantelor de redare în scris a numelor dace de plante poate avea, în principal, următoarele cauze: Denumiri dacice de plante medicinale • diferențe de rostire ale informatorilor de la care au fost preluate, denumirile putând proveni din diferențe de rostire regionale, dialectale sau din diferențe individuale de reproducere și percepere a fonemelor de către vorbitorii de limbă dacă; • dificultățile de transcriere cu litere grecești sau latine a unor nume rostite în limba dacă. Este posibil ca limba dacilor să fi avut unele foneme existente în limba română și care lipseau din limbile greacă și latină în momentul înregistrării numelor de plante dacice: ă, â, ș, ț, j, ge, gi, ce, ci, unii diftongi sau triftongi etc.) Despre aceasta Alexandru Papadopol Calimah scrie: „Copiștii greci au schimonosit o mulțime de autori și pătimeau firește de boala originară de a supune regulelor elenice de prosodie și de eufonie orice cuvânt străin.”[26] • greșeli de transcriere la copierea denumirilor de la un copiator de manuscris la altul. Existența prezumtivelor greșeli de transcriere nu poate fi exclusă. Totuși, pentru lucrările cu scop medical, copiatorii trebuiau să dea o atenție deosebită copierii, pentru a evita onfuziile cu urmări grave în tratamentele aplicate. Pentru simplificare, acceptând faptul că diferențele de scriere nu sunt totuși esențiale, se poate reține o singură variantă pentru cazurile în care există două, sau mai multe, destul de asemănătoare. 321 Cuvinte comune în dacă, latină, greacă Pe de altă parte, nu este exclus să fi existat cuvinte comune între limba dacilor și limbile greacă sau latină. Mai mult decât atât, există argumente în favoarea găsirii unor cuvinte comune în cele trei limbi. Ele pot proveni din • substratul autohton, limbile vorbite de populațiile preindo-europene din zonă; • fondul comun indo-european al celor trei limbi; • împrumuturi mai noi de la o limbă la alta, explicabile prin contactele existente, timp de secole, între vorbitorii acestora. Variante ale numelor Multiplele variante pentru numele aceleiași plante se pot datora, nu neapărat greșelilor copiștilor, ci mai curând dificultății transcrierii unor foneme existente în limba dacă, dar neexistente în latină sau greacă. La fel de plauzibil este ca variantele să reproducă, destul de corect, diferențe de dialect sau de grai, plauzibil să fi existat în limba daco-geților, răspândiți pe un teritoriu atât de întins. Alexandru Papadopol Calimah analizează această problemă, a redării fonemelor dace de către vorbitorii de limbă greacă și latină, considerând că filologii români vor avea capacitatea de a găsi soluții pentru interpretarea numelor de plante păstrate de Dioscoride și de Apuleius.[27] Inventar Un inventar al numelor de plante, făcut pornind de la aceste principii, arată următoarea situație: Categorie de cuvinte Cuvinte probabil dacice Număr Procentaj 57 73% 12% 15% 100% Observații Corespunde cu numărul susținut de I. I. Rusu în „Istoria Romîniei”. [28] Cuvinte posibil comune limbilor dacă și greacă 9 Cuvinte posibil comune limbilor dacă și latină Total 12 78 Dimităr Decev (Pflanzen, pp. 47-48), citat de Ioan I. Russu în Limba traco-dacilor (ed. a II-a, 1967, p. 46) are statistica aceasta: „Din cele 40 de nume dace care apar în listele de sinonime ale lui Dioscoride, 8 (adică 20%) sînt latine (aprus, cercer, curionnecum, lax, petrina, polpum, *rutastra, *chordela), 5 (12,5%) sînt grecești (crustane, ormea, sciare, Denumiri dacice de plante medicinale phityphtela, zuuster) și 27 (67,5%) sînt daco-trace (*anarsexe, blis, boudathla, gonoleta, dacina, dielleina = dieleia, diesema, duodela, dyn, *caropithla, *dinuboila, coala, coicolida = coicodila, cotiata, mantia, mizela, olma, priadila, prodiorna, propedila, rathibida, salia, seba, *sicunux, teudila, tulbela = tulla, zena). Listele lui Pseudo-Apuleius au 32 de apelative dace, din care 9 sînt latine (absentium rusticum, abiana, amolusta, aurumetti, bitumen, *chordela, lax, torsoria, uaticina), 8 grecești (*crustane, dracontos, eurupillene, parithia, peripomasta, sciare, scimpeax, *syreon) și 15 daco-trace (adila, apropria, budalla, caecolida, dielina, diesapter, dinubula, diodela, discopela, mantia, olma, propedila, taudila, tirsozila, usazila). Astfel, în intervalul de timp dintre alcătuirea listelor lui Dioscoride și ale lui Pseudo-Apuleius, numărul plantelor daco-trace a scăzut de la 27 la 15. În acest fapt pare a se oglindi procesul deznaționalizării dacilor, respectiv a tracilor.” 322 Asemănări cu numele românești Alexandru Papadopol-Calimah remarcă unele asemănări ale numelor dace de plante cu cele folosite de poporul român. Deși spune că lasă acest studiu în seama erudiților în materie,[29] dă următoarele exemple: • • • • • • • • • tura sau turitia, turice, turitia mare pentru dacicul tura; iedera pentru dacicul edera; rostopasca, rostopaste și crusta pentru dacicul crustana; tulpiniu, tulpinu, tulikina, știru-mic, știru-roși și torsura pentru dacicele tulpila, stirfozila și storsura; mazăre, măzăroi pentru dacicul mozula; sialia, salbia, jalea, jalea de câmp pentru dacicul salie; ulmul, ulmarea pentru dacicul olma; cicuta pentru dacicele colida, cycolida și cocalida; tatârca pentru dacicul tutastra.[30] Este interesant să remarcăm că între cuvintele din limba română actuală, a căror origine dacică este recunoscută ca foarte probabilă sau chiar sigură, se găsesc, cu o pondere apreciabilă, nume de plante. Numele de plante pot fi cu ușurință incluse printre capitolele lexicului în care exista o importantă dezvoltare a formelor de civilizație daco-getă, suficientă pentru a oferi o rezistență remarcabilă la influența altor limbi, inclusiv a limbii latine. Vom adăuga aceasta la toate acele activități în care dacii excelau: păstorit, activități agricole specifice zonei geografice, apicultura, vânătoarea, pescuitul, meșteșugurile artizanale, dintre care mai ales țesutul, olăritul, prelucrarea pieilor și a lemnului. Alte exemple de asemănări: 1) Riborasta (Dacă) și Rabarbă (Română, DEX) Riborasta (din limba dacilor) se traduce de regulă prin cuvântul brusture. Dar, printre multele identități ale brusturelui este și rabarba sălbatică[31] 2) Caropithla, Karopithla (Dac) și denumire populară petală. 3) Skiare (din limba dacilor se traduce prin scai - genul Dipsacus[32]) și Scai (Româna, DEX) Cuvântul "scai" - genul Dipsacus - este inclus de Sorin Paliga in Lexiconul elementelor autohtone (traco-dace)[33] Suport pentru studierea limbii române Cele 78 de nume dace de plante, împreună cu numele de persoane și cu denumirile geografice transmise documentar sau epigrafic, sunt desigur în continuare obiectul de studiu al lingviștilor. Ei vor putea astfel să găsească unele dintre legile specifice ale evoluției limbii dace, sub influența limbii latine, către limba română. Note [1] Seneca, Medeea, 717-718; cf. v. 724; citat de Alexandru Busuioceanu, Zamolxis, p. 47 [2] Coloman Vaczy, op. cit. partea II-a, p.120 [3] Coloman Vaczy, op. cit. partea II-a, p.122-123 [4] Kálmán Váczy, op. cit. partea II-a, p.120-121 [5] Coloman Vaczy, op. cit. partea II-a, p.129 [6] Coloman Vaczy, op. cit. partea II-a, p.120 Denumiri dacice de plante medicinale [7] George Brătianu, „O enigmă și un miracol istoric: poporul român”, p. 181 [8] Alexandru Philipide, „Originea Romînilor”, vol I, nota de la p. 456 [9] Grigore Tocilescu, Dacia înainte de romani, București, 1880 [10] Alexandru Papadopol-Calimah, Pedaniu Dioscoride și Luciu Apuleiu, în Analele Academiei Române, seria I, tomul XI. Și ca broșură, Dioscoride și Luciu Apuleiu (Botanica Daco-Getica), Bucuresci, Typografi'a Societăței Academice Române, 1879 [11] Alexandru Borza, „Dioscoride și botanica românească”, în Apulum (Alba Iulia), II, 1943-1945 [12] Ioan I. Rusu, Limba traco-dacilor, ed. I 1959, ed. a doua 1967 [13] C. Daicoviciu, în „Tribuna” (Cluj), VIII, nr. 9, 27 februarie 1927 [14] V. L. Bologa, Sinonimele dacice ale plantelor descrise de Dioscoride pot servi la reconstituirea limbii dacice? în DR, V, 1927-28 [15] H. Mihăescu, La versione latina di Dioscoride, în EDR, VIII, 1938 [16] Florentina Preda, Geto-dacii în izvoarele antice, p. 175-185 [17] Jakob Grimm, Geschichte der deutschen Sprache (Istoria limbii germane), I, 1848 [18] Wilhelm Tomaschek, Die alten Thraker. Eine ethnologische Untersuchung, Wien, 1893-1894 [19] D. Detschew (Dimităr Decev), Die dakischen Pflanzennamen, în Godâșnik, na Sofiiskiia Universitet, istor.-filos. fakult. XXIV, 1, 1929, 56 p. [20] V. I. Georgiev, Die dakischen Glossen und ihre Bedeutung zum Studium der dakischen Sprache, în revista Linguistique Balkanique, VIII, 1964 [21] Sándor Lattyák, Despre câteva nume dace de plante la Dioscoride, Cluj, în Botanikai muzeumi füzetek, 1919 [22] Wilhelm Tomaschek, Die alten Thraker, Wien, I 1893, II1 1893, II2 1894 [23] Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor, p. 44 [24] Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor, p. 43 [25] „Indiferent de procentajul numelor de plante ce pot fi considerate cu siguranță ca dace (aparținînd limbii traco-dace), sigur este că acestea trebuie să derive de la populația dacică din nordul Dunării (Dacia provincie romană între anii 106 și 271), din al cărui lexic cotidian trebuie să fi făcut parte. Cum și unde au putut ajunge la cunoștința medicilor și erudiților botaniști greci și romani este o problemă la care deocamdată e cu neputință a da un răspuns just, lipsind orice indicație documentară. (...) Oricum, ipoteza despre originea numelor de 'plante dace' din Dacia Mediterranea (Peninsula Balcanică, organizată după evacurea Daciei carpatice de către Aurelian, a. 271), de la populațiile traco-romane de aici (ipoteza lui Decev), nu se sprijină pe nimic pozitiv și nu explică deloc termenul 'dacic' care nu este întîmplător și nici un simplu indicativ teritorial-geografic.” [26] Alexandru Papadopol Calimah, op. cit. p. 23) [27] Alexandru Papadopol Calimah, op. cit. pp. 23-24 [28] Paragraful despre limba geto-dacilor din „Istoria Romîniei”, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1960, p. 261. [29] Alexandru Papadopol-Calimah, op. cit. p 13 [30] Alexandru Papadopol-Calimah, op. cit, pp. 21-22 [31] Common Burdock Julie Doll și Dr. Jerry Doll University of Wiscosin Weed Science [32] Language in Danger: The Loss of Linguistic Diversity and the Threat to Our Future Andrew Dalby April, 2003 ISBN 978-0-231-12900-8 [33] Lexicon etimologic al elementelor autohtone (traco-dace) ale limbii române Bucuresti 2006 de Sorin Paliga “IE *(s)kel ascutit, a tăia, zgâria” 323 Bibliografie • • • • • • • Vasile Bianu, Dicționarul sănătății, Buzău, Imprimeria Al. Georgescu, 1910; George Brătianu, O enigmă și un miracol istoric: poporul român, București, Editura Corint, 2000; Alexandru Busuioceanu, Zamolxis, București, Editura Meridiane, 1985; reeditare Editura Dacica, 2009; Pavel Chirilă și colectiv, Medicina naturistă, București, Editura Medicală, 1987; Constantin C. Georgescu, Manual elementar de botanică forestieră, Editura Viața forestieră, 1939; Andrei Oțetea (coord.) Istoria Romîniei, București, Editura Academiei RPR, 1960; Alexandru Papadopol-Calimah, Pedaniu Dioscoride și Luciu Apuleiu, în: Analele Academiei Române, seria I, tomul XI. Ca broșură, Dioscoride și Luciu Apuleiu (Botanica Daco-Getica), Bucuresci, Typografi'a Societăței Academice Române, 1879; Bela Pater, Plante medicinale sălbatece, București, Institutul de arte grafice Bucovina, I. E. Torouțiu, 1927; Alexandru Philipide, Originea Romînilor, vol I, Iași, Tipografia Viața Romînească, 1925; Florentina Preda, Geto-dacii în izvoarele antice, Culegere de texte, București, Facultatea de Istorie, 1978; Iuliu Prodan, Flora, Cluj, Cartea Românească S. A., 1923; • • • • • Ioan I. Russu, Etnogeneza românilor, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981; • Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor, ediția a II-a, București, Editura științifică, 1967; reeditare Editura Dacica, 2009; Denumiri dacice de plante medicinale • August Scriban, Dicționarul limbii române, Iași, Institutul de arte grafice Presa Bună, 1939; • I. Todor, Mic atlas de plante, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1968; • Coloman Váczy, Nomenclatura dacică a plantelor, în revista Acta Mvsei Napocensis, Partea I-a în vol V-1968, pp. 59-73, Partea II-a în vol. VI-1969, pp. 115-129, Partea III-a în vol. VIII-1971, pp. 109-126 și Partea IV-a în vol. IX-1972 • Constantin Drăgulescu și Radu Drăgulescu, Contribuții la cunoașterea limbii geto-dacice. Denumirile dacice de plante Edit. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000 324 Vezi și • Listă de cuvinte dacice Article Sources and Contributors 325 Article Sources and Contributors Plante medicinale  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6218982  Contributors: Alpha Quadrant, Courcelles, Emily, Esculapio, Eugen Dihoru, GEO, Gcazaciuc, Jean, Minisarm, Mirceatroc, Noder4, Parvus7, Terraflorin, Victor Blacus, Xlboy, 5 anonymous edits Listă de plante medicinale  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=492273  Contributors: Alpha Quadrant, Courcelles, Emily, Esculapio, Eugen Dihoru, GEO, Gcazaciuc, Jean, Minisarm, Mirceatroc, Noder4, Parvus7, Terraflorin, Victor Blacus, Xlboy, 5 anonymous edits Abiu  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5580489  Contributors: Andreeaszekely, Andreeaszekely77, Nicu farcas, 1 anonymous edits Abrus precatorius  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6372359  Contributors: Eugen Dihoru, Nicu farcas, Pocor, VonTasha, 2 anonymous edits Acacia catechu  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125256  Contributors: Eugen Dihoru, Nicu farcas, Pocor, Solt Acacia senegal  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125257  Contributors: Eugen Dihoru, Nicu farcas, Pocor, 1 anonymous edits Acokanthera abyssinica  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125258  Contributors: Eugen Dihoru, Nicu farcas, Pocor, Terraflorin, 1 anonymous edits Aconitum ferox  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6054754  Contributors: Avereanu, Eugen Dihoru, Nicu farcas, Pocor, 1 anonymous edits Aconitum napellus  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125259  Contributors: Aruncutean veronika, Eugen Dihoru, Nicu farcas, Pocor, 4 anonymous edits Afin  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6384473  Contributors: Adela latcau, Alexander Tendler, AnaZ, Anclation, Andrei Stroe, Emily, Farmacist, GEO, Gikü, ImaChaser, Jean, KlaudiuMihaila, Laur2ro, Leopardul, Mazarin07, Miehs, Nicolae Coman, Nicu farcas, Ommiy-Pangaeus, Rsocol, SEFALIN, 7 anonymous edits Agriș  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6257148  Contributors: Ark25, GEO, Leopardul, Nicolae Coman, Nicu farcas, Radu Ana Maria, Romihaitza Albăstrea  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6312837  Contributors: Afil, Alexander Tendler, AnaZ, Dbogdan, Emily, GEO, Nicu farcas, Parvus7, Rebel, Steffyy, Victor Blacus Aloe vera  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6365220  Contributors: Adela latcau, Agricool.ro, Andrei Stroe, Ark25, Borzin Vladimir, Flying, Naturalete, Nicu farcas, Remediinaturale, Strainu, 2 anonymous edits Amărala  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6348067  Contributors: Emily, GEO Anason  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6326719  Contributors: AnaZ, Basarab, Emily, GEO, Kihoiu, Nicu farcas, Terraflorin, Valugi, 3 anonymous edits Anemone ranunculoides  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6072510  Contributors: Alex F., GEO, Minisarm, Nicu farcas, Pocor, Severina, TRyUS, 2 anonymous edits Angelică  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6423440  Contributors: AnaZ, Eugen Dihoru, Laurap, Nicu farcas, Parvus7, Saxonul, Terraflorin, 1 anonymous edits Anghinare  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6455412  Contributors: AnaZ, Andtan, Ark25, Emily, GEO, Nicu farcas, Parvus7, Tudor.aln, VonTasha, 2 anonymous edits Arborele de cacao  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6406844  Contributors: Ionutp, Minisarm, Nicu farcas, Parvus7, Tlustulimu, 1 anonymous edits Armurariu  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=1894201  Contributors: Andrei Stroe, Nicu farcas, Orioane, Pocor, Silvianguranda, 2 anonymous edits Arnica  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6174844  Contributors: GEO, VonTasha Arnică  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6421863  Contributors: Emily, GEO, Nicu farcas, Orioane, Parvus7, Pixi, Severina, Vlad, 3 anonymous edits Bambus  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6154041  Contributors: Dani Petrila, Dantesino, Minisarm, Mycomp, Nicu farcas, Sebastianpin, Victoria andreicu, 3 anonymous edits Brad argintiu  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6410645  Contributors: AnaZ, Ccciiippprrryyy, Cezarika1, Eugen Dihoru, Nicu farcas, 5 anonymous edits Brusture  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6365222  Contributors: Agricool.ro, Ionutp, KlaudiuMihaila, MihaelaAndreeaS, Nicu farcas, Rsocol, Side2, Strainu, Terraflorin Bobornic  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125338  Contributors: Terraflorin Boz  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6392146  Contributors: Agricool.ro, Emily, Minisarm, Terraflorin, 1 anonymous edits Brândușă de toamnă  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5678047  Contributors: Adela latcau, BBKurt, Cantor, KlaudiuMihaila, Nicu farcas, Parvus7 Busuioc  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6455898  Contributors: Andrei Stroe, Castielli, Cimbrum, Daemmon, Danyelflorea, Emily, GEO, Jovus2667, Lare 11, Liana, Minisarm, Mycomp, Nicoledanicole, Nicu farcas, Ommiy-Pangaeus, Pocor, Rad Urs, Roamata, Terraflorin, Tudor.aln, 8 anonymous edits Cartof  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6314525  Contributors: AdiJapan, Ady777, AdySarbus, AnaZ, Angr, Ark25, Bourge, Ciumbi, Edyli, GEO, Ionutzmovie, J`adore, Jacques paganel, Jeffhardy118, KlaudiuMihaila, Miehs, Minisarm, Mvelam, Mycomp, Nicolae Coman, Nicu farcas, Purodha, Roscaf, Scymso, Terraflorin, Tgeorgescu, Undoitreipatru, Venske, Victor Blacus, Victoria Popa, 14 anonymous edits Cătină albă  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6294810  Contributors: Afil, Alecsescu, AnaZ, Ark25, DokX, GEO, Marcos56, Miehs, Minisarm, Nicu farcas, Parvus7, Rubik, Terraflorin, Tudor.aln, 27 anonymous edits Cerențel  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6435163  Contributors: Afil, GEO, Miehs, Nicu farcas, Severina, Terraflorin, 1 anonymous edits Chimion  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6356668  Contributors: AnaZ, Andrei Stroe, Ark25, Minisarm, Nicu farcas, Orioane, SpunkyLepton, 6 anonymous edits Cicoare  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6394158  Contributors: Afil, Ark25, BlueMonday, GEO, Nicu farcas, Rbrausse, Turgidson, 4 anonymous edits Cimbrișor de câmp  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6114169  Contributors: Nicu farcas, 1 anonymous edits Ciuboțica cucului  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5514040  Contributors: Terraflorin Ciulin  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5549362  Contributors: Andrei Stroe, Nicu farcas Ciumăfaie  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6407281  Contributors: Courcelles, GEO, Parvus7, 1 anonymous edits Coada-calului  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6365225  Contributors: Agricool.ro, Alexandrusca, Danalovelara, GEO, Jean, KlaudiuMihaila, Nicolae Coman, Nicu farcas, Terraflorin Coada șoricelului  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6439735  Contributors: Agricool.ro, Avereanu, Cornel Pavel, Emily, GEO, Nicu farcas, Pocor, Strainu, Terraflorin, Tudor.aln, VonTasha, 4 anonymous edits Coada racului  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6009300  Contributors: Alohaaaa, Cezarika1, Nicu farcas, Terraflorin Coriandru  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6445715  Contributors: AnaZ, Crisfree2fly, Emily, GEO, Nicu farcas, Terraflorin, Valugi Article Sources and Contributors Crețișoară  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6473626  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas Crețușcă  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6247577  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas Crușin  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6428019  Contributors: AnaZ, Nicu farcas, Parvus7, Razool, Vlad, 1 anonymous edits Curcuma  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6460980  Contributors: AdySarbus, Andrei Stroe, Gikü, Miehs, Nicu farcas, Sanzianana, SpunkyLepton, 9 anonymous edits Cânepă indiană  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6436559  Contributors: ANDROBETA, AlexOn, Alleks, Andrei Stroe, Dh78, Dosz, GEO, Gikü, Jean, King-danny, LoliePolieOlie, Lucian324, M4rck, MihaelaAndreeaS, Minisarm, Miron, Nicu farcas, Parvus7, Remigiu, Tgeorgescu, Vargenau, 33 anonymous edits Călin (plantă)  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6394312  Contributors: Andrei Stroe, Calincioban, Ionutzmovie, Nicu farcas, Parvus7, Terraflorin, 1 anonymous edits Cătină de garduri  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5727196  Contributors: Afil, Andreeaszekely, Andreeaszekely77, Cristipopa84, Firilacroco, Minisarm, Moca, Nicu farcas, Nipisiquit, Silenzio76, 7 anonymous edits Dafin  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6167221  Contributors: AdiJapan, Andrei Stroe, Avereanu, Emily, GEO, Kmoksy, Liana, Miehs, Minisarm, NeaNita, Neumeiko, Nicu farcas, Nipisiquit, Saxonul, Tudor.aln, Victor Blacus, 2 anonymous edits Dracilă  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6458442  Contributors: Emily, Leopardul, Nicu farcas, Parvus7 Dumbravnic  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6166058  Contributors: Andrei Stroe, Nicu farcas, 3 anonymous edits Efedra  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6402880  Contributors: Cumanul, Longbowman, Nicu farcas, Pocor, 1 anonymous edits Feciorică  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6400937  Contributors: Emily, Nicu farcas Fenicul  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6454391  Contributors: AnaZ, Andrei Stroe, Ark25, BlueMonday, Danalovelara, Emily, Jean, Leopardul, Nicu farcas, Side2, Terraflorin, Tudor.aln, 10 anonymous edits Floarea patimilor  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6220499  Contributors: Cuarțcalcitcalcopirită, Nicu farcas, Romana campean, SpunkyLepton, Urzică, 2 anonymous edits Gălbenele  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6405625  Contributors: Alexander Tendler, AnaZ, GEO, Monica.lupu, Nicu farcas Gențiană  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6460185  Contributors: Minisarm, Nicu farcas, Parvus7, Valugi Ghimpe  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5581830  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas Ghințură  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125315  Contributors: Terraflorin Ghințură galbenă  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6426521  Contributors: Alexander Tendler, Terraflorin Hamei  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6456484  Contributors: Andrei J, Danutz, GEO, Goliath, Hashar, Ionutzmovie, Laur2ro, Miehs, Minisarm, Mtfr, Mvelam, Nicu farcas, Rumsefardi, Terraflorin, 6 anonymous edits Hasmațuchi  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6365211  Contributors: Agricool.ro, Ark25, Feri Goslar, GEO, Mycomp, Nicu farcas, Strainu, Victor Blacus, 4 anonymous edits Iarbă mare  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6385579  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas, Terraflorin, 1 anonymous edits Ienupăr  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6423173  Contributors: Andrei Stroe, Emily, Minisarm, Nipisiquit, Terraflorin, Tudor.aln, 2 anonymous edits In  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6385114  Contributors: Andrei Stroe, Ark25, GEO, Jean, KlaudiuMihaila, Nicu farcas, Parvus7, Saxonul, Tlustulimu, 3 anonymous edits Ipcărigea  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5927880  Contributors: Cezarika1, Luckydreamer, Nicu farcas Isop  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6341040  Contributors: FlorinCB, Kippi70, Minisarm, Nicu farcas, Patricia olaru, 2 anonymous edits Izmă bună  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6312966  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas Jneapăn  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6264735  Contributors: AnaZ, GEO, Jean, Miehs, Parvus7, Solt, Terraflorin, Victor Blacus, 2 anonymous edits Lavandula  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6064234  Contributors: GEO, Impy4ever, KlaudiuMihaila, Nicu farcas, 2 anonymous edits Lemn dulce  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6453110  Contributors: Emily, GEO, Laur2ro, Lupescu81, Nicu farcas, Nipisiquit, Vlad, 6 anonymous edits Liliac (plantă)  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6287637  Contributors: Alexander Tendler, AnaZ, Nicu farcas, Pandur Limba mielului  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6293938  Contributors: Emily, GEO, Jean, Nicu farcas, 3 anonymous edits Lumânărică  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125744  Contributors: Terraflorin Măceș  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5822157  Contributors: Alexander Tendler, AnaZ, Emily, GEO, Jean, KlaudiuMihaila, Lascorz, Leopardul, Nicu farcas, Parvus7, Strainu, Tudor.aln, 3 anonymous edits Măghiran  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=1017645  Contributors: KlaudiuMihaila, Terraflorin, Tudor.aln, 1 anonymous edits Măselariță  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6077426  Contributors: Adela latcau, Basarab, Eugen Dihoru, Nicu farcas, 2 anonymous edits Mătrăgună  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6054647  Contributors: Adela latcau, Danalovelara, Emily, FlorinCB, GEO, Jean, Nicu farcas, Parvus7 Merișor (plantă)  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6262304  Contributors: Ark25, Terraflorin Mur  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6247480  Contributors: Alexandrusca, AnaZ, Andrei Stroe, Leopardul, Mycomp, Nicu farcas, Orioane, 1 anonymous edits Mușchi de piatră  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6332416  Contributors: Avereanu, Cezarika1, Nicu farcas, Terraflorin, 1 anonymous edits Mușețel  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6388897  Contributors: Adela latcau, AdiJapan, AnaZ, Andrei Stroe, BAICAN XXX, Danalovelara, Emily, GEO, Jjmihai, Nicu farcas, Rares1, Rbrausse, Terraflorin, Valugi, 7 anonymous edits Muștar alb  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6410395  Contributors: Dieseltofo, GEO, KlaudiuMihaila, Terraflorin, Valugi, 1 anonymous edits Muștar negru  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6128370  Contributors: Terraflorin Nalbă mare  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6160947  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas Nufăr alb  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6144712  Contributors: Terraflorin Nufăr galben  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6288064  Contributors: Terraflorin Obligeană  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6128131  Contributors: GEO, Irinab, Kay7even, KlaudiuMihaila, Mitzublond2011, Nicu farcas, Tjmoel, Tudor.aln 326 Article Sources and Contributors Osul iepurelui  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6336714  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas Panseluță  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6456826  Contributors: AnaZ, Andrei Stroe, GEO, Infobgv, Minisarm, Nicu farcas, Severina, Terraflorin, 3 anonymous edits Papaya  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6293016  Contributors: Alpha Quadrant, Bernstein Leonard, GEO, KlaudiuMihaila, Neumeiko, Nicu farcas, Rsocol, Tlustulimu, 4 anonymous edits Păpădie  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6389250  Contributors: Andrei Stroe, Emily, Eugen Dihoru, GEO, Ionutp, Miehs, Minisarm, Mishuletz, Nicu farcas, Nipisiquit, Silvianguranda, Tudor.aln, 11 anonymous edits Pătlagină  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6450098  Contributors: KlaudiuMihaila, Nicu farcas, Terraflorin Pătlăgeaua roșie  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5558591  Contributors: Adela latcau, Adrian ach, Alex:D, Ark25, Floddinn, GEO, Nelu craciun, Nicu farcas, SirJibby, Terraflorin, Wars, 6 anonymous edits Pătrunjel  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6367704  Contributors: Agricool.ro, AnaZ, Emily, GEO, Miehs, Nerissa-Marie, Nicu farcas, Terraflorin, 3 anonymous edits Pir (plantă)  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5562863  Contributors: Andre Engels, Ionutp, KlaudiuMihaila, Valugi, 2 anonymous edits Plămânărică  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6275755  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas Păducel  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6434694  Contributors: Deinocheirus, Miehs, Parvus7, 1 anonymous edits Pelin  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6451522  Contributors: Basarab, GEO, Nicu farcas, Oana radu, Phoney, 7 anonymous edits Podbal  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125745  Contributors: Terraflorin Popilnic  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6057782  Contributors: Ark25, KlaudiuMihaila, Nicu farcas, 2 anonymous edits Porumbar  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6452070  Contributors: AnaZ, Ark25, Nicolae Coman, Parvus7, Terraflorin, 1 anonymous edits Răchitan  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6473649  Contributors: Nicu farcas, Terraflorin Răcovină  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6457858  Contributors: KlaudiuMihaila, Nicu farcas Roiba  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6113925  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas Roiniță  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6263570  Contributors: GEO, KlaudiuMihaila, Laur2ro, Minisarm, Nicu farcas, Roamata, Terraflorin, Tudor.aln, 6 anonymous edits Rostopască  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6458759  Contributors: Danalovelara, Feri Goslar, GEO, Impy4ever, Miehs, Nicu farcas, Silvianguranda, Terraflorin, Tudor.aln, 3 anonymous edits Rozmarin  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6300788  Contributors: Andrei Stroe, Emily, GEO, Nicu farcas, 1 anonymous edits Roșcov  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6303824  Contributors: Alexander Tendler, AnaZ, Andrei Stroe, Ben Meier, Miehs, Nicu farcas, 1 anonymous edits Rușcuță de primăvară  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6271843  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas, Terraflorin Salvie  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6342521  Contributors: Adela latcau, Danyelflorea, Emily, Loveless, Nicolae Coman, Nicu farcas, Tudor.aln, 6 anonymous edits Săpunăriță  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6403825  Contributors: Terraflorin Scai vânăt  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5641765  Contributors: Nicu farcas, Terraflorin Schinduf  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6389372  Contributors: Andreeaszekely, Emily, GEO, Luckydreamer, Nicu farcas, Yakudza, 1 anonymous edits Schinel  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6399048  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas Soc  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6409414  Contributors: AdiJapan, GEO, Jean, KlaudiuMihaila, Leopardul, Parvus7, Ruxandra b, Terraflorin, Tudor.aln, 4 anonymous edits Soc negru  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6392581  Contributors: AdiJapan, AnaZ, Cumanul, GEO, KlaudiuMihaila, Parvus7, Terraflorin, 2 anonymous edits Spilcuță  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6223218  Contributors: KlaudiuMihaila, Nicu farcas Stejar  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6453671  Contributors: Ama, Ana-maria 99, AnaZ, Bernstein Leonard, Cst101, GEO, Gikü, Goliath, Kdanv, KlaudiuMihaila, Mvelam, Mycomp, Neumeiko, Parvus7, Pixi, Placet experiri, Rad Urs, Rsocol, Stejara, Terraflorin, Tudor.aln, Urzică, 22 anonymous edits Sunătoare  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6441437  Contributors: AnaZ, Andrei J, Andrei Stroe, Danalovelara, Emily, GEO, KlaudiuMihaila, Mvelam, Nicu farcas, Plantesiceaiuri, Terraflorin, Victor Blacus, 6 anonymous edits Sulfină  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125319  Contributors: Terraflorin Șovârv  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6315200  Contributors: GEO, KlaudiuMihaila, Terraflorin, 2 anonymous edits Talpa gâștii  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125655  Contributors: Mycomp, Parvus7, Pocor, Terraflorin, Tlusta Tătăneasă  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6427129  Contributors: Terraflorin Tei  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6406586  Contributors: Aether, Ark25, Gikü, Lascorz, Minisarm, Nicu farcas, Terraflorin, 7 anonymous edits Traista-ciobanului  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6456525  Contributors: Afil, KlaudiuMihaila, Minisarm, Nicu farcas, Tudor.aln, 1 anonymous edits Țintaură  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6178948  Contributors: Eugen Dihoru, Gikü, Miehs, Nicu farcas, 1 anonymous edits Trei-frați-pătați  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5524055  Contributors: AnaZ, Andrei Stroe, GEO, Infobgv, Minisarm, Nicu farcas, Severina, Terraflorin, 3 anonymous edits Troscot  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5985005  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas, Pelát Turița mare  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6451963  Contributors: Cezarika1, Nicu farcas, Terraflorin Unguraș (plantă)  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6125323  Contributors: Terraflorin Urzică  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6433197  Contributors: AnaZ, GEO, Nicu farcas, Parvus7, Robert Weemeyer, Valugi, 1 anonymous edits Valeriană  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6316158  Contributors: Danalovelara, Emily, GEO, KlaudiuMihaila, Nicu farcas, Okta87, 1 anonymous edits Viola (gen de plante)  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6356492  Contributors: Adela latcau, AnaZ, BlueMonday, GEO, Impy4ever, Nicu farcas, Orchi Viță de vie  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6408803  Contributors: Alicestefanescu, Andrei Stroe, Ark25, Avereanu, FlorinCB, GEO, Leopardul, Minisarm, Nicu farcas, Rad Urs, Rusnac Valeriu, Severina, Victoria andreicu, 3 anonymous edits 327 Article Sources and Contributors Volbură  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6457227  Contributors: Ark25, Bjankuloski06ro, KlaudiuMihaila, Nicu farcas, Terraflorin Vâsc european  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6389029  Contributors: GEO, Nicu farcas, Nipisiquit, Severina Zămoșiță  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6070414  Contributors: Cezarika1, Mihai79, Nicu farcas Denumiri dacice de plante medicinale  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5386089  Contributors: AdiJapan, Ana.petrascu, Anclation, Biesen, Blurall, Buris, Cerghizan Radu, Eugen Dihoru, Feri Goslar, GEO, Laurap, Miehs, Nec dimitriu, Plinul cel tanar, 13 anonymous edits 328 Image Sources, Licenses and Contributors 329 Image Sources, Licenses and Contributors Fișier:Pharmacy Green Cross.png  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pharmacy_Green_Cross.png  License: Public Domain  Contributors: self Image:Abies_alba_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-001.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Abies_alba_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-001.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Abrus_precatorius_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-002.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Abrus_precatorius_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-002.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Acacia_catechu_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-003.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Acacia_catechu_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-003.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Acacia_senegal_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-004.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Acacia_senegal_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-004.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Achillea_millefolium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-149.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Achillea_millefolium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-149.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Acokanthera_schimperi_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-150.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Acokanthera_schimperi_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-150.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Aconitum_ferox_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-005.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Aconitum_ferox_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-005.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Aconitum_napellus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-151.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Aconitum_napellus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-151.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Acorus_calamus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-006.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Acorus_calamus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-006.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Adonis_vernalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-152.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Adonis_vernalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-152.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Aethusa_cynapium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-154.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Aethusa_cynapium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-154.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Agathis_dammara_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-155.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Agathis_dammara_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-155.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Agathosma_betulina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-020.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Agathosma_betulina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-020.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Alcea_rosea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-009.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Alcea_rosea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-009.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Aloe_succotrina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-007.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Aloe_succotrina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-007.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-156.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-156.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Althaea_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-008.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Althaea_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-008.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Anacardium_occidentale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-010.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anacardium_occidentale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-010.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Anacyclus_pyrethrum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-011.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anacyclus_pyrethrum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-011.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Anamirta_cocculus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-157.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anamirta_cocculus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-157.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Angelica_archangelica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-158.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Angelica_archangelica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-158.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Anthemis_arvensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-159.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anthemis_arvensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-159.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Anthemis_cotula_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-160.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anthemis_cotula_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-160.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Anthriscus_sylvestris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-162.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anthriscus_sylvestris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-162.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-163.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-163.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Arctostaphylos_uva-ursi_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-013.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Arctostaphylos_uva-ursi_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-013.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Areca_catechu_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-014.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Areca_catechu_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-014.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Arnebia_densiflora_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-220.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Arnebia_densiflora_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-220.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Arnica_montana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-015.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Arnica_montana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-015.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-164.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-164.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Artemisia_cina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-165.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Artemisia_cina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-165.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Artemisia_vulgaris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-016.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Artemisia_vulgaris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-016.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Aspidosperma_quebracho-blanco_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-017.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Aspidosperma_quebracho-blanco_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-017.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Astragalus_brachycalyx_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-166.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Astragalus_brachycalyx_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-166.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Atropa_belladonna_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-018.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Atropa_belladonna_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-018.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image Sources, Licenses and Contributors Image:Beta_vulgaris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-167.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Beta_vulgaris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-167.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Betula_lenta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-021.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Betula_lenta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-021.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Boswellia_sacra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-022.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Boswellia_sacra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-022.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Brassica_juncea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-168.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Brassica_juncea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-168.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-169.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-169.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Brassica_nigra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-170.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Brassica_nigra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-170.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Calendula_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-024.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Calendula_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-024.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Camellia_sinensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-025.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Camellia_sinensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-025.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cannabis_sativa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-026.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cannabis_sativa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-026.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Capsicum_annuum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-027.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Capsicum_annuum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-027.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Carica papaya - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-028.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Carica_papaya_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-028.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Carica_papaya_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-029.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Carica_papaya_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-029.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Canarium_indicum_-_Icica_icicariba_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-171.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Canarium_indicum_-_Icica_icicariba_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-171.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Carum_carvi_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-172.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Carum_carvi_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-172.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Castanea_sativa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-173.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Castanea_sativa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-173.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Castilla_elastica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-174.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Castilla_elastica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-174.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Centaurium_erythraea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-058.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Centaurium_erythraea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-058.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cerbera_manghas_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-175.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cerbera_manghas_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-175.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cerbera_tanghin_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-176.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cerbera_tanghin_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-176.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cetraria_islandica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-032.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cetraria_islandica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-032.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Chamaemelum_nobile_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-012.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Chamaemelum_nobile_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-012.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Chaerophyllum_bulbosum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-177.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Chaerophyllum_bulbosum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-177.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-033.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-033.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Cicuta virosa - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-038 cropped.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cicuta_virosa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-038_cropped.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cinchona_calisaya_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-179.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cinchona_calisaya_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-179.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cinchona_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-180.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cinchona_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-180.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cinnamomum_aromaticum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-039_cropped.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cinnamomum_aromaticum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-039_cropped.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cinnamomum_camphora_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-181.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cinnamomum_camphora_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-181.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cinnamomum verum - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-182.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cinnamomum_verum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-182.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Citrullus colocynthis - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-040.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Citrullus_colocynthis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-040.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Citrus aurantium - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-042.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Citrus_aurantium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-042.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Citrus x limon - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-041.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Citrus_x_limon_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-041.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Citrus_bergamia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-184.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Citrus_bergamia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-184.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Centaurea_benedicta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-043.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Centaurea_benedicta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-043.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cochlearia_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-186.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cochlearia_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-186.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cocos_nucifera_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-187.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cocos_nucifera_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-187.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cocos_nucifera_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-188.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cocos_nucifera_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-188.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen 330 Image Sources, Licenses and Contributors Image:koeh-189.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-189.jpg  License: unknown  Contributors: Image:koeh-190.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-190.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Colchicum autumnale - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-044.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Colchicum_autumnale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-044.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Commiphora_myrrha_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-019.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Commiphora_myrrha_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-019.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Conium_maculatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-191.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Conium_maculatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-191.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Convallaria majalis - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-045.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Convallaria_majalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-045.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Convolvulus scammonia - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-046.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Convolvulus_scammonia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-046.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Copaifera_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-047.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Copaifera_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-047.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Coriandrum_sativum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-193.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coriandrum_sativum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-193.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Crocus_sativus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-194.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Crocus_sativus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-194.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Croton_eluteria_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-195.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Croton_eluteria_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-195.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Croton eluteria - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-196.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Croton_eluteria_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-196.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Croton_tiglium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-197.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Croton_tiglium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-197.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cuminum_cyminum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-198.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cuminum_cyminum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-198.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-199.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-199.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Curcuma_zedoaria_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-048.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Curcuma_zedoaria_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-048.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cydonia_oblonga_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-049.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cydonia_oblonga_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-049.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Cytisus scoparius - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-200.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cytisus_scoparius_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-200.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Daemonorops_draco_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-023.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Daemonorops_draco_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-023.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Daphne_mezereum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-050.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Daphne_mezereum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-050.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Datura stramonium - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-051.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Datura_stramonium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-051.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Delphinium_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-052.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Delphinium_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-052.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Digitalis purpurea - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-053.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Digitalis_purpurea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-053.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Dipterocarpus_retusus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-054.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Dipterocarpus_retusus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-054.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Dorema ammoniacum - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-201.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Dorema_ammoniacum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-201.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-202.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-202.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Duboisia myoporoides - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-055.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Duboisia_myoporoides_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-055.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Elaeis guineensis - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-056.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Elaeis_guineensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-056.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Elettaria cardamomum - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-057.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Elettaria_cardamomum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-057.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Elytrigia_repens_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-203.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Elytrigia_repens_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-203.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-204.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-204.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Eucalyptus_globulus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-147.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Eucalyptus_globulus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-147.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Euphorbia_resinifera_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-059.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Euphorbia_resinifera_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-059.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Fagus_sylvatica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-060.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Fagus_sylvatica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-060.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Ferula gummosa - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-205.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ferula_gummosa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-205.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Ferula_assa-foetida_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-061.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ferula_assa-foetida_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-061.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Ficus_elastica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-206.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ficus_elastica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-206.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Foeniculum_vulgare_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-148.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Foeniculum_vulgare_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-148.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen 331 Image Sources, Licenses and Contributors Image:Fraxinus_ornus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-062.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Fraxinus_ornus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-062.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Garcinia_morella_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-063.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Garcinia_morella_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-063.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Gaultheria_procumbens_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-064.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gaultheria_procumbens_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-064.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Gelsemium_sempervirens_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-065.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gelsemium_sempervirens_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-065.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Gentiana_lutea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-066.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gentiana_lutea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-066.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Glycyrrhiza glabra - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-207.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Glycyrrhiza_glabra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-207.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Gossypium_barbadense_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-068.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gossypium_barbadense_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-068.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Guaiacum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-069.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Guaiacum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-069.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Hagenia_abyssinica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-208.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hagenia_abyssinica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-208.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Hamamelis_virginiana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-070.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hamamelis_virginiana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-070.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Hevea_brasiliensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-071.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hevea_brasiliensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-071.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Humulus_lupulus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-072.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Humulus_lupulus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-072.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Hydrastis canadensis - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-209.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hydrastis_canadensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-209.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Hyoscyamus_niger_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-073.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hyoscyamus_niger_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-073.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Ilex_paraguariensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-074.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ilex_paraguariensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-074.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Illicium_anisatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-075.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illicium_anisatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-075.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Indigofera_suffruticosa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-076.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Indigofera_suffruticosa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-076.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Inula_conyzae_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-192.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Inula_conyzae_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-192.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Inula_helenium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-210.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Inula_helenium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-210.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-077.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-077.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Iris_×_germanica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-211.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Iris_×_germanica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-211.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Iris_germanica_florentina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-078.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Iris_germanica_florentina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-078.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Iris_pallida_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-079.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Iris_pallida_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-079.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Jateorhiza_palmata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-080.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Jateorhiza_palmata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-080.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-081.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-081.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Juniperus_communis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-082.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Juniperus_communis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-082.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Juniperus_oxycedrus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-083.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Juniperus_oxycedrus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-083.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Juniperus sabina - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-212.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Juniperus_sabina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-212.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Krameria_lappacea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-084.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Krameria_lappacea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-084.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Lactuca_virosa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-213.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Lactuca_virosa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-213.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Laminaria hyperborea - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-214.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Laminaria_hyperborea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-214.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Saba_comorensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-085.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saba_comorensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-085.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, in Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Landolphia watsoniana - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-215.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Landolphia_watsoniana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-215.jpg  License: Public Domain  Contributors: Köhler, F. E. (Franz Eugen) Image:Larix_decidua_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-216.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Larix_decidua_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-216.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Laurus_nobilis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-086.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Laurus_nobilis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-086.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Lavandula_angustifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-087.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Lavandula_angustifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-087.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Levisticum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-217.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Levisticum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-217.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's 332 Image Sources, Licenses and Contributors Medizinal-Pflanzen Image:Linum_usitatissimum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-088.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Linum_usitatissimum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-088.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Liquidambar_orientalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-089.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Liquidambar_orientalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-089.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Lobelia_inflata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-218.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Lobelia_inflata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-218.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Lycopodium_clavatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-219.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Lycopodium_clavatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-219.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Mallotus_philippensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-221.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mallotus_philippensis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-221.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-108.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-108.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Malva_sylvestris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-222.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Malva_sylvestris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-222.jpg  License: Public Domain  Contributors: Köhler, F. E. (Franz Eugen) Image:Manihot_esculenta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-090.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Manihot_esculenta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-090.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhlers Medizinal-Pflanzen Image:Manihot_glaziovii_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-223.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Manihot_glaziovii_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-223.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Marrubium_vulgare_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-224.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Marrubium_vulgare_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-224.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Matelea_denticulata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-067.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Matelea_denticulata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-067.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-091.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-091.jpg  License: unknown  Contributors: Image:koeh-092.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-092.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Melilotus_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-093.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Melilotus_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-093.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Melissa_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-094.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Melissa_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-094.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Mentha_×_piperita_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-095.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mentha_×_piperita_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-095.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Mentha_viridis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-096.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mentha_viridis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-096.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Menyanthes_trifoliata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-225.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Menyanthes_trifoliata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-225.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Myristica_fragrans_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-097.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Myristica_fragrans_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-097.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Myroxylon_balsamum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-140.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Myroxylon_balsamum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-140.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Myroxylon_balsamum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-141.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Myroxylon_balsamum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-141.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Nicotiana_rustica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-226.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Nicotiana_rustica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-226.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Nigella_sativa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-227.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Nigella_sativa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-227.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-228.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-228.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Olea_europaea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-229.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Olea_europaea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-229.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-230.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-230.jpg  License: unknown  Contributors: Image:koeh-231.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-231.jpg  License: unknown  Contributors: Image:koeh-232.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-232.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Palaquium_gutta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-099.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Palaquium_gutta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-099.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-233.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-233.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Palaquium_treubii_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-100.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Palaquium_treubii_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-100.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Papaver_rhoeas_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-101.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Papaver_rhoeas_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-101.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-102.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-102.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Paullinia_cupana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-234.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Paullinia_cupana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-234.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Petroselinum_crispum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-103.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Petroselinum_crispum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-103.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Peumus_boldus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-104.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Peumus_boldus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-104.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-235.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-235.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Peucedanum_ostruthium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-236.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Peucedanum_ostruthium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-236.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Physostigma_venenosum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-237.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Physostigma_venenosum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-237.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen 333 Image Sources, Licenses and Contributors Image:Picea_abies_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-105.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Picea_abies_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-105.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Pilocarpus_pennatifolius_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-238.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pilocarpus_pennatifolius_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-238.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Pimenta_dioica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-239.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pimenta_dioica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-239.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Pimpinella_anisum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-240.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pimpinella_anisum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-240.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-241.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-241.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Pinus_nigra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-242.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pinus_nigra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-242.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-106.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-106.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Piper_angustifolium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-243.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Piper_angustifolium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-243.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Piper_cubeba_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-244.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Piper_cubeba_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-244.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Piper_nigrum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-107.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Piper_nigrum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-107.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Piscidia_piscipula_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-109.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Piscidia_piscipula_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-109.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-110.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-110.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Platanthera_bifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-245.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Platanthera_bifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-245.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Podophyllum_peltatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-246.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Podophyllum_peltatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-246.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Polygala_senega_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-247.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Polygala_senega_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-247.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Populus_nigra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-112.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Populus_nigra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-112.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Potentilla_erecta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-248.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Potentilla_erecta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-248.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-113.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-113.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Prunus_dulcis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-250.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Prunus_dulcis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-250.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Prunus_laurocerasus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-249.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Prunus_laurocerasus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-249.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Koeh-251.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-251.jpg  License: unknown  Contributors: Image:koeh-252.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-252.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Pterocarpus_santalinus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-114.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pterocarpus_santalinus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-114.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Punica_granatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-115.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Punica_granatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-115.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Punica_granatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-116.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Punica_granatum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-116.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Quassia_amara_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-117.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Quassia_amara_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-117.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Quercus_lusitanica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-253.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Quercus_lusitanica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-253.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Quercus_petraea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-118.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Quercus_petraea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-118.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Quercus_suber_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-254.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Quercus_suber_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-254.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Quillaja_saponaria_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-119.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Quillaja_saponaria_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-119.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-255.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-255.jpg  License: unknown  Contributors: Image:koeh-120.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-120.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Rhamnus_purshiana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-121.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rhamnus_purshiana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-121.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Rheum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-256.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rheum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-256.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-257.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-257.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Rosa_centifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-122.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rosa_centifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-122.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-258.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-258.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Rubia_tinctorum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-123.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rubia_tinctorum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-123.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Rubus_idaeus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-124.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rubus_idaeus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-124.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-259.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-259.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Saccharum_officinarum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-125.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saccharum_officinarum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-125.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-126.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-126.jpg  License: unknown  Contributors: Image:koeh-127.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-127.jpg  License: unknown  Contributors: - 334 Image Sources, Licenses and Contributors Image:Santalum_album_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-128.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Santalum_album_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-128.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Sassafras_albidum_Koeh-260.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sassafras_albidum_Koeh-260.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Schleichera_oleosa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-261.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Schleichera_oleosa_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-261.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Schoenocaulon_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-262.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Schoenocaulon_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-262.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Scopolia_carniolica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-263.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Scopolia_carniolica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-263.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Senna_alexandrina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-031.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Senna_alexandrina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-031.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Senna_alexandrina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-264.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Senna_alexandrina_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-264.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Sesamum_indicum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-129.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sesamum_indicum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-129.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-265.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-265.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Smilax_aristolochiifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-130.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Smilax_aristolochiifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-130.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Strophanthus_hispidus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-131.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Strophanthus_hispidus_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-131.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Strychnos_ignatii_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-132.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Strychnos_ignatii_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-132.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler Image:Strychnos_nux-vomica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-266.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Strychnos_nux-vomica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-266.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler Image:Strychnos_toxifera_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-267.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Strychnos_toxifera_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-267.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Styrax_benzoin_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-133.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Styrax_benzoin_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-133.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Symphytum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-268.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Symphytum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-268.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Syzygium_aromaticum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-030.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Syzygium_aromaticum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-030.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Tamarindus_indica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-134.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tamarindus_indica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-134.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Tanacetum_cinerariifolium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-269.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tanacetum_cinerariifolium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-269.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Tanacetum_coccineum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-035.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tanacetum_coccineum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-035.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Tanacetum_coccineum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-037.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tanacetum_coccineum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-037.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Tanacetum_parthenium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-036.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tanacetum_parthenium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-036.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Taraxacum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-135.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Taraxacum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-135.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Tetraclinis_articulata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-270.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tetraclinis_articulata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-270.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-136.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-136.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Theobroma_cacao_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-137.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Theobroma_cacao_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-137.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Thymus_serpyllum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-138.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Thymus_serpyllum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-138.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Thymus_vulgaris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-271.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Thymus_vulgaris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-271.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Tilia_cordata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-139.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tilia_cordata_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-139.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Toxicodendron_succedaneum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-272.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Toxicodendron_succedaneum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-272.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-273.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-273.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Tripleurospermum_inodorum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-178.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tripleurospermum_inodorum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-178.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Triticum_aestivum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-274.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Triticum_aestivum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-274.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Tussilago_farfara_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-142.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tussilago_farfara_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-142.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-275.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-275.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Urceola_elastica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-276.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Urceola_elastica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-276.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen 335 Image Sources, Licenses and Contributors Image:Drimia_maritima_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-277.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Drimia_maritima_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-277.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Valeriana_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-143.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Valeriana_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-143.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Vanilla_planifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-278.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Vanilla_planifolia_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-278.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Veratrum_lobelianum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-279.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Veratrum_lobelianum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-279.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Verbascum_phlomoides_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-144.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Verbascum_phlomoides_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-144.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Viola_tricolor_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-280.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Viola_tricolor_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-280.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Viscum_album_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-281.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Viscum_album_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-281.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-145.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-145.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Willughbeia_coriacea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-282.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Willughbeia_coriacea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-282.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Zea_mays_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-283.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Zea_mays_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-283.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:koeh-146.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-146.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Gtk-dialog-info.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gtk-dialog-info.svg  License: GNU Lesser General Public License  Contributors: David Vignoni Fișier:Abiu.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Abiu.jpg  License: Creative Commons Attribution 2.0  Contributors: Jailson Salsi from Blumenau, Brasil Fișier:Abrus precatorius pods.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Abrus_precatorius_pods.jpg  License: Public Domain  Contributors: Forest & Kim Starr Fișier:Gatunek trujący.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gatunek_trujący.svg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Bayo, Mareklug, MesserWoland, Multichill, Segu, 6 anonymous edits Fișier:Abrus_precatorius_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-002.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Abrus_precatorius_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-002.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Acacia_catechu_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-003.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Acacia_catechu_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-003.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Acacia_senegal_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-004.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Acacia_senegal_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-004.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Acokanthera_schimperi_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-150.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Acokanthera_schimperi_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-150.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Aconitum_ferox_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-005.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Aconitum_ferox_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-005.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Aconitum napellus 230705.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Aconitum_napellus_230705.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Bernd Haynold Fișier:Vaccinum myrtillus 260405.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Vaccinum_myrtillus_260405.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:BerndH Fișier:Blaeberry.jpeg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Blaeberry.jpeg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:Yakudza Image:Blåbær 1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Blåbær_1.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Banangraut Image:Bieszczady Flora.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bieszczady_Flora.jpg  License: unknown  Contributors: Bukk, Selso, Skorpion87, Überraschungsbilder Image:Bilberries.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bilberries.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Filip Vaculík Image:Vaccinum myrtillus 020503.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Vaccinum_myrtillus_020503.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:BerndH Imagine:Disambig-dark.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Disambig-dark.svg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Stephan Baum Fișier:Ribes grossularia L..jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ribes_grossularia_L..jpg  License: Public Domain  Contributors: Bdk, EugeneZelenko, Farbenfreude, Franz Xaver, Mindmatrix, Wst Fişier:Stachelbeeren-WJP-1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Stachelbeeren-WJP-1.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Walter J. Pilsak, Waldsassen Original uploader was W.J.Pilsak at de.wikipedia Fișier:Centaureacyanus.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Centaureacyanus.jpg  License: Public Domain  Contributors: Bdk, EugeneZelenko, Farbenfreude, MPF, Pschemp, Quadell, Stanmar, WayneRay Fişier:Centaurea cyanus 0002.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Centaurea_cyanus_0002.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fişier:Kornblume (Knospe) - chaber bławatek - Centaurea cyanus .jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Kornblume_(Knospe)_-_chaber_bławatek_-_Centaurea_cyanus_.jpg  License: Creative Commons Attribution-Share Alike  Contributors: Aorg1961 Fişier:Centaurea cyanus 002.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Centaurea_cyanus_002.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Goku122, Quadell Fişier:Field Hamois Belgium Luc Viatour.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Field_Hamois_Belgium_Luc_Viatour.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Luc Viatour Fișier:Aloe_vera_flower_inset.png  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Aloe_vera_flower_inset.png  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: Collage by en:User:MidgleyDJ, original images from Wikimedia commons (Image:Aloe_vera_offsets.jpg and Image:Aloe_vera_C.jpg). Original uploader was MidgleyDJ at en.wikipedia Fișier:Polygala vulgaris 290504.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Polygala_vulgaris_290504.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:BerndH Fișier:Koehler1887-PimpinellaAnisum.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koehler1887-PimpinellaAnisum.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:Koehler1887-GardenAngelica.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koehler1887-GardenAngelica.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Artichokes.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Artichokes.jpg  License: Public Domain  Contributors: Ayacop, Julo, Wst Fişier:Artischockenbluete.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Artischockenbluete.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.0  Contributors: User:burgkirsch Fişier:Braunschweig Botanischer Garten Artischocke.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braunschweig_Botanischer_Garten_Artischocke.JPG  License: GNU Free Documentation License  Contributors: ComputerHotline, Ufudu, Überraschungsbilder 336 Image Sources, Licenses and Contributors Fişier:Artischockenblueten.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Artischockenblueten.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: 3268zauber Fișier:Kakaofruechte.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Kakaofruechte.JPG  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Parvus7 Imagine:Theobroma cacao2.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Theobroma_cacao2.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Aotake Imagine:Cacao-pod-k4636-14.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cacao-pod-k4636-14.jpg  License: Public Domain  Contributors: Original uploader was Kbh3rd at en.wikipedia Imagine:Cacao.jpeg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cacao.jpeg  License: Public Domain  Contributors: Claus Bunks aka Afrobrasil on flickr Image:Flag of Cote d'Ivoire.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Cote_d'Ivoire.svg  License: Public Domain  Contributors: User:Jon Harald Søby Image:Flag of Ghana.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Ghana.svg  License: Public Domain  Contributors: Benchill, Fry1989, Henswick, Homo lupus, Indolences, Jarekt, Klemen Kocjancic, Magasjukur2, Neq00, OAlexander, SKopp, ThomasPusch, Threecharlie, Torstein, Zscout370, 5 anonymous edits Image:Flag of Indonesia.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Indonesia.svg  License: Public Domain  Contributors: Drawn by User:SKopp, rewritten by User:Gabbe Image:Flag of Nigeria.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Nigeria.svg  License: Public Domain  Contributors: User:Jhs Image:Flag of Brazil.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Brazil.svg  License: Public Domain  Contributors: Brazilian Government Image:Flag of Cameroon.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Cameroon.svg  License: Public Domain  Contributors: (of code) cs:User:-xfiImage:Flag of Ecuador.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Ecuador.svg  License: Public Domain  Contributors: President of the Republic of Ecuador, Zscout370 Image:Flag of Colombia.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Colombia.svg  License: Public Domain  Contributors: SKopp Image:Flag of Mexico.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Mexico.svg  License: Public Domain  Contributors: Alex Covarrubias, 9 April 2006 Based on the arms by Juan Gabino. Image:Flag of Papua New Guinea.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Papua_New_Guinea.svg  License: Public Domain  Contributors: User:Nightstallion Image:Flag of Malaysia.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Malaysia.svg  License: Public Domain  Contributors: Drawn by User:SKopp Image:Flag of the Dominican Republic.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Dominican_Republic.svg  License: Public Domain  Contributors: User:Nightstallion Image:Flag of Peru.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Peru.svg  License: Public Domain  Contributors: User:Dbenbenn Image:Flag of Venezuela.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Venezuela.svg  License: Public Domain  Contributors: Alkari, Bastique, Denelson83, DerFussi, Fry1989, George McFinnigan, Herbythyme, Homo lupus, Huhsunqu, Infrogmation, K21edgo, Klemen Kocjancic, Ludger1961, Neq00, Nightstallion, Reisio, Rupert Pupkin, Sarang, ThomasPusch, Vzb83, Wikisole, Zscout370, 12 anonymous edits Image:Flag of Sierra Leone.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Sierra_Leone.svg  License: Public Domain  Contributors: Zscout370 Image:Flag of Togo.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Togo.svg  License: Public Domain  Contributors: Aaker, Ahsoous, Alkari, EugeneZelenko, Fry1989, Homo lupus, Klemen Kocjancic, Mattes, Mxn, Neq00, Nightstallion, Reisio, ThomasPusch, Vzb83 Image:Flag of India.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_India.svg  License: Public Domain  Contributors: User:SKopp Image:Flag of the Philippines.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Philippines.svg  License: Public Domain  Contributors: Aira Cutamora Image:Flag of the Solomon Islands.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Solomon_Islands.svg  License: Public Domain  Contributors: User:SKopp Fișier:Milk thistle flowerhead.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Milk_thistle_flowerhead.jpg  License: unknown  Contributors: Fir0002, Julia W, Rocket000, 1 anonymous edits Fișier:Arnica chamissonis0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Arnica_chamissonis0.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Quadell Fișier:Arnica_montana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-015.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Arnica_montana_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-015.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:BambooKyoto.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:BambooKyoto.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Erin Silversmith, Khoikhoi, Neep, Ravidreams Fișier:Illustration Abies alba0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Abies_alba0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Cmapm, FSII, MPF, Maksim, Mogelzahn, Rocket000 Fișier:Abies alba 01.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Abies_alba_01.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:Danielm Fișier:ArctiumLappa1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ArctiumLappa1.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: Christian Fischer. Fișier:Burdockgobo.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Burdockgobo.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.0  Contributors: ayustety from Tokyo, Japan Fișier:Arctium_lappa02.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Arctium_lappa02.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:Pethan Fișier:Veronica beccabunga 002.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Veronica_beccabunga_002.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fișier:Gatunek leczniczy darkgreen on 102 255 0 6C transparent.svg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gatunek_leczniczy_darkgreen_on_102_255_0_6C_transparent.svg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: derivative work: Mareklug talk Gatunek_leczniczy_black_and_white.svg: *derivative work: Mareklug talk Gatunek_leczniczy.svg: MesserWoland Gatunek_chroniony_prawnie_w_Polsce_$_darkgreen_on_102_255_0_6C_transparent.svg: Mareklug Fișier:Veronica beccabunga bäckveronika.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Veronica_beccabunga_bäckveronika.jpg  License: Public Domain  Contributors: Bdk, Nicke L, Quadell Fișier:Sambucus nigra flori bgiu.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sambucus_nigra_flori_bgiu.jpg  License: unknown  Contributors: Image:SambucusEdulus-Ripe.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:SambucusEdulus-Ripe.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: Edal Anton Lefterov Fișier:Colchicum autumnale 01.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Colchicum_autumnale_01.JPG  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Lestat (Jan Mehlich) Fișier:RO SJ Brandusa.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:RO_SJ_Brandusa.jpg  License: Creative Commons Attribution 2.5  Contributors: Nicu farcas Fișier:Basil-Basilico-Ocimum basilicum-albahaca.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Basil-Basilico-Ocimum_basilicum-albahaca.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0  Contributors: Castielli Fișier:Basilic-spice.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Basilic-spice.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 1.0 Generic  Contributors: Henna, Ies, Quadell Fișier:Basil seed drink.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Basil_seed_drink.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: User:TheKMan Fișier:Potatoes.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Potatoes.jpg  License: Public Domain  Contributors: EugeneZelenko, MPF, Quadell, Ranveig, Szumyk, WikipediaMaster, 1 anonymous edits Fișier:Dumont - Portrait of Antoine Parmentier.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Dumont_-_Portrait_of_Antoine_Parmentier.jpg  License: Public Domain  Contributors: Francois Dumont (1751-1831) Fișier:Papas Peruanorum.png  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Papas_Peruanorum.png  License: Public Domain  Contributors: Gryffindor, Leyo Fișier:Potato blossom.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Potato_blossom.JPG  License: GNU Free Documentation License  Contributors: EugeneZelenko, Quadell Fișier:Hippophae rhamnoides Sturm41.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hippophae_rhamnoides_Sturm41.jpg  License: Public Domain  Contributors: Johann Georg Sturm (Painter: Jacob Sturm) 337 Image Sources, Licenses and Contributors Image:Hippophae rhamnoides-01 (xndr).JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hippophae_rhamnoides-01_(xndr).JPG  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: User:Svdmolen Image:Sanddorn mit Beeren.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sanddorn_mit_Beeren.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Túrelio Image:Hippophae rhamnoides4 beentree bialowieza.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hippophae_rhamnoides4_beentree_bialowieza.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Beentree, Eusebius, Mariluna Image:Hippophae rhamnoides 051012.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hippophae_rhamnoides_051012.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.0  Contributors: Jürgen Howaldt Fișier:Geum urbanum bgiu.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Geum_urbanum_bgiu.jpg  License: Public Domain  Contributors: Alno, Bogdan, Guérin Nicolas, Ies Fișier:Geum urbanum Sturm44.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Geum_urbanum_Sturm44.jpg  License: Public Domain  Contributors: Johann Georg Sturm (Painter: Jacob Sturm) Fișier:Cuminum_cyminum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-198.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cuminum_cyminum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-198.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Illustration Cichorium intybus0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Cichorium_intybus0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Aroche, Augiasstallputzer, FSII, Quadell, Sarang Fișier:Cikoria.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cikoria.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: Anders Bjurnemark Imagine:WegwarteBlüten.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:WegwarteBlüten.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Farbenfreude, Quadell Imagine:Cichorium_intybus_june02.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cichorium_intybus_june02.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Manfred Heyde Imagine:Lavender_chicory01.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Lavender_chicory01.jpg  License: unknown  Contributors: BlueMonday Imagine:Cichorium intybus.jpeg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cichorium_intybus.jpeg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Kristian Peters -- Fabelfroh 09:25, 18 November 2006 (UTC) Fișier:Thymus_serpyllum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-138.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Thymus_serpyllum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-138.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:RO BV Thimus serpyllum.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:RO_BV_Thimus_serpyllum.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Nicu farcas Fișier:Primula elatior 170405a.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Primula_elatior_170405a.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:BerndH Fișier:Primula elatior foret-domaniale-koeur-la-grande 55 07042007 1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Primula_elatior_foret-domaniale-koeur-la-grande_55_07042007_1.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Olivier PICHARD Fișier:Illustration Carduus nutans0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Carduus_nutans0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, FSII, Quadell Fișier:Datura stramonium - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-051.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Datura_stramonium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-051.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Image:DaturaStramonium-plant-sm.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:DaturaStramonium-plant-sm.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: GeorgHH, Polyparadigm, Quadell, WayneRay, 2 anonymous edits Image:Datura stramonium white flower.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Datura_stramonium_white_flower.jpg  License: unknown  Contributors: DALIBRI, Joseolgon, Lusitana, Quadell, Tintazul Image:Datura fruit.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Datura_fruit.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Epibase, Goku122, Philmarin, Quadell, 1 anonymous edits Image:Bieluń dziędzierzawa Datura stramonium Seed.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bieluń_dziędzierzawa_Datura_stramonium_Seed.jpg  License: Creative Commons Attribution 3.0  Contributors: Nova Fișier:Equisetum_arvense_stem.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Equisetum_arvense_stem.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Cookie, MPF, Orchi, Rasbak Image:Equisetum.arvense.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Equisetum.arvense.jpg  License: Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: James K. Lindsey Image:Equisetum arvense sporangium.jpeg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Equisetum_arvense_sporangium.jpeg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Kristian Peters -- Fabelfroh 12:38, 2 August 2006 (UTC) Image:Equisetum arvense 2005 spring 003.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Equisetum_arvense_2005_spring_003.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.1  Contributors: Kropsoq Image:Equisetum arvense fr.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Equisetum_arvense_fr.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: F. Lamiot Fișier:Achillea_millefolium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-149.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Achillea_millefolium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-149.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Illustration Potentilla anserina0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Potentilla_anserina0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Chris.urs-o, Cmapm Fișier:Potentilla anserina 001.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Potentilla_anserina_001.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fișier:Illustration Coriandrum sativum0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Coriandrum_sativum0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Prof. Dr. Otto Wilhelm Thomé Fişier:Coriandrum sativum 003.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coriandrum_sativum_003.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fişier:Graines coriandre.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Graines_coriandre.jpg  License: unknown  Contributors: Jastrow at fr.wikipedia Fişier:Starr 070906-8875 Coriandrum sativum.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Starr_070906-8875_Coriandrum_sativum.jpg  License: Creative Commons Attribution 3.0  Contributors: Forest & Kim Starr Fişier:Starr 081031-0407 Coriandrum sativum.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Starr_081031-0407_Coriandrum_sativum.jpg  License: Creative Commons Attribution 3.0  Contributors: Forest & Kim Starr Fișier:Nordens flora Alchemilla vulgaris.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Nordens_flora_Alchemilla_vulgaris.jpg  License: Public Domain  Contributors: Bdk, CarolSpears, Sannab Fișier:Alchemilla vulgaris.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Alchemilla_vulgaris.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: Aconcagua Fișier:Illustration Filipendula ulmaria0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Filipendula_ulmaria0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Chris.urs-o, FSII, Ies, Quadell Fișier:Filipendula-ulmaria.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Filipendula-ulmaria.JPG  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Sten Porse Fișier:Rhamnus_frangula01.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rhamnus_frangula01.jpg  License: Public Domain  Contributors: Robert H. Mohlenbrock @ USDA-NRCS PLANTS Database / USDA SCS. Fișier:Koeh-199.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-199.jpg  License: unknown  Contributors: Fișier:Cannabis sativa Koehler drawing.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cannabis_sativa_Koehler_drawing.jpg  License: Public Domain  Contributors: W. Müller 338 Image Sources, Licenses and Contributors Fișier:Récolte de la résine de cannabis, Uttarakhand, Inde 288x512.ogv  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Récolte_de_la_résine_de_cannabis,_Uttarakhand,_Inde_288x512.ogv  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0  Contributors: Récolte_de_la_résine_de_cannabis,_Uttarakhand,_Inde.ogv: Yann (talk) derivative work: Pristurus (talk) Fișier:Viburnum 01.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Viburnum_01.JPG  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Lestat (Jan Mehlich) Fișier:Lycium-barbarum-fruits.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Lycium-barbarum-fruits.JPG  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Sten Porse Fișier:Koeh-086.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-086.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Illustration Laurus nobilis0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Laurus_nobilis0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Quadell, Rtc Image:Laurus-nobilis-flowers.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Laurus-nobilis-flowers.JPG  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Sten Porse Image:20050515-007-laurus-nobilis.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:20050515-007-laurus-nobilis.jpg  License: Creative Commons Zero  Contributors: Gary Houston Ghouston 16:40, 2 Jun 2005 (UTC) Fișier:Illustration Berberis vulgaris0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Berberis_vulgaris0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, FSII, Quadell Fișier:Melittis melissophyllum 010603.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Melittis_melissophyllum_010603.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:BerndH Fișier:Ephedra distachya.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ephedra_distachya.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Bilou, Ies, Photohound, Sten, WayneRay, Wickey-nl, Zeimusu, 2 anonymous edits Fișier:Illustration Herniaria glabra0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Herniaria_glabra0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Romanm Fișier:Illustration Foeniculum vulgare0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Foeniculum_vulgare0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Otto Wilhelm Thomé Fișier:Foeniculum vulgare.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Foeniculum_vulgare.JPG  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Taken by Carsten Niehaus (user:Lumbar). Fișier:Gc2 passiflora incarnata.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gc2_passiflora_incarnata.jpg  License: Public Domain  Contributors: Hans-Simon Holtzbecker Fișier:Photos-photos 1088121309 BeelyBee.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Photos-photos_1088121309_BeelyBee.jpg  License: unknown  Contributors: PiccoloNamek Fișier:Calendula_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-024.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Calendula_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-024.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:RO SJ Calendula.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:RO_SJ_Calendula.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Nicu farcas Fișier:RO BV Calendula 1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:RO_BV_Calendula_1.jpg  License: Creative Commons Attribution-Share Alike  Contributors: Nicu farcas Fişier:2006-10-22Calendula01.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:2006-10-22Calendula01.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Wildfeuer Fişier:2006-12-05Calendula11-02.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:2006-12-05Calendula11-02.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Wildfeuer Fişier:Calendula officinalis 003.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Calendula_officinalis_003.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fişier:Calendula officinalis 004.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Calendula_officinalis_004.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fişier:Clusius Enzian02.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Clusius_Enzian02.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Tigerente Image:Gentiana frigida-flowers.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gentiana_frigida-flowers.jpg  License: unknown  Contributors: Original uploader was Dixi at pl.wikipedia Fișier:Szerbtövis.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Szerbtövis.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: Vadassy Rita Fișier:Gentiana verna (1).JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gentiana_verna_(1).JPG  License: Creative Commons Attribution 3.0  Contributors: Philipp Weigell Fișier:Gentiana spp Sturm11.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gentiana_spp_Sturm11.jpg  License: Public Domain  Contributors: Johann Georg Sturm (Painter: Jacob Sturm) Fișier:Frühlings Enzian Gentiana verna 09.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Frühlings_Enzian_Gentiana_verna_09.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: böhringer friedrich Fișier:Gentiana lutea 2.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gentiana_lutea_2.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0  Contributors: ghislain118Ghislain118 http://www.fleurs-des-montagnes.net Fișier:Gentiana_lutea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-066.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gentiana_lutea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-066.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:2006-10-18-Humulus04.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:2006-10-18-Humulus04.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Wildfeuer Image:Hop mannelijke plant Humulus lupulus male plant.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hop_mannelijke_plant_Humulus_lupulus_male_plant.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Rasbak, Überraschungsbilder Image:Hop bloemen vrouwelijke plant Humulus lupulus female.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hop_bloemen_vrouwelijke_plant_Humulus_lupulus_female.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Rasbak Image:Hop mannelijke bloeiwijze Humulus lupulus male plant.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hop_mannelijke_bloeiwijze_Humulus_lupulus_male_plant.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Rasbak Image:Humulus lupulus 070805.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Humulus_lupulus_070805.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Bernd Haynold Fişier:Hamei1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hamei1.jpg  License: Creative Commons Attribution 3.0  Contributors: Original uploader was Goliath at ro.wikipedia File:Anthriscus_sylvestris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-162.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anthriscus_sylvestris_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-162.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Inula_helenium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-210.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Inula_helenium_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-210.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Inula helenium 003.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Inula_helenium_003.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fișier:Ginebre02.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ginebre02.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Ayacop, MPF, Quadell, Vicens Fișier:Illustration Linum usitatissimum0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Linum_usitatissimum0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Chris.urs-o Fișier:Illustration Gypsophila paniculata0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Gypsophila_paniculata0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, FSII, Guérin Nicolas Fișier:Hyssopus officinalis.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hyssopus_officinalis.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Lemmikkipuu, Quadell, Überraschungsbilder 339 Image Sources, Licenses and Contributors Fișier:Mentha_×_piperita_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-095.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mentha_×_piperita_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-095.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:RO BV Mint .jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:RO_BV_Mint_.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: Nicu farcas Fișier:Pinus mugo.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pinus_mugo.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: user:Raul654 Fișier:Single lavendar flower02.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Single_lavendar_flower02.jpg  License: unknown  Contributors: Fir0002, Laitche, Rocket000, Solipsist, Überraschungsbilder, 1 anonymous edits Fișier:Illustration Glycyrrhiza glabra0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Glycyrrhiza_glabra0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, FSII, Quadell Fișier:Syren.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Syren.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User OlofE on sv.wikipedia Fișier:Starflower_1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Starflower_1.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Yummifruitbat Fișier:Borage-overv-hr.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Borage-overv-hr.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Ayacop, FoeNyx, Franz Xaver, Man vyi, Nilfanion, TeunSpaans Fișier:Verbascum densiflorum S2.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Verbascum_densiflorum_S2.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Schnahacken Fișier:Verbascum densiflorum Sturm18.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Verbascum_densiflorum_Sturm18.jpg  License: Public Domain  Contributors: Johann Georg Sturm (Painter: Jacob Sturm) Fișier:Illustration_Rosa_canina0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Rosa_canina0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Otto Wilhelm Thomé Image:Rosa canina blatt 2005.05.26 11.50.13.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rosa_canina_blatt_2005.05.26_11.50.13.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Michael Becker Image:Rosa canina2.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rosa_canina2.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Butko Image:Rosa canina hips.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rosa_canina_hips.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Butko, Queryzo, Rex Image:Rosa canina.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rosa_canina.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Butko, Nejmlez, Queryzo Fișier:Origanum majorana.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Origanum_majorana.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: user:Raul654 Fișier:Hyoscyamus_niger_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-073.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hyoscyamus_niger_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-073.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Atropa_belladonna_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-018.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Atropa_belladonna_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-018.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Vaccinium vitis-idaea 20060824 003.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Vaccinium_vitis-idaea_20060824_003.jpg  License: Public Domain  Contributors: Jonas Bergsten Fișier:Ripe, ripening, and green blackberries.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ripe,_ripening,_and_green_blackberries.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0  Contributors: Ragesoss Fișier:Cetraria_islandica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-032.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cetraria_islandica_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-032.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Cetraria islandica.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cetraria_islandica.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:Tigerente Fișier:Koeh-091.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-091.jpg  License: unknown  Contributors: Image:Chamomile@original size.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Chamomile@original_size.jpg  License: unknown  Contributors: Fir0002 20D Image:Matricaria recutita.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Matricaria_recutita.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Mussklprozz Image:Cabbage_butterfly.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cabbage_butterfly.jpg  License: Creative Commons Attribution 2.0  Contributors: User:Franz Xaver Image:Matricaria recutita 2006 1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Matricaria_recutita_2006_1.jpg  License: Public Domain  Contributors: Jjmihai Fișier:Koeh-265.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-265.jpg  License: unknown  Contributors: Fișier:Brassica_nigra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-170.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Brassica_nigra_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-170.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Althaea_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-008.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Althaea_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-008.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Nymphaea alba 0002.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Nymphaea_alba_0002.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fișier:Illustration Nymphaea alba0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Nymphaea_alba0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Rocket000 Fișier:Nuphar lutea (Detail) 24072005-1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Nuphar_lutea_(Detail)_24072005-1.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.0  Contributors: Anglia, Ies Fișier:Illustration Nuphar lutea0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Nuphar_lutea0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Chris.urs-o, Kilom691 Fișier:Acorus calamus1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Acorus_calamus1.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 1.0 Generic  Contributors: J.F. Gaffard, Autoreille, France Fișier:Koeh-230.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-230.jpg  License: unknown  Contributors: Fișier:Ononis spinosa06.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ononis_spinosa06.jpg  License: GNU General Public License  Contributors: Quadell, Stef1432 Fișier:Violatricolorarvensis.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Violatricolorarvensis.jpg  License: Public Domain  Contributors: Bdk, Orchi, Rosarinagazo, Siebrand Fișier:Pansy Viola tricolor Flower 2448px.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pansy_Viola_tricolor_Flower_2448px.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Photo by and (c)2007 Derek Ramsey (Ram-Man) Fișier:Carica papaya - papaya - var-tropical dwarf papaya - desc-fruit.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Carica_papaya_-_papaya_-_var-tropical_dwarf_papaya_-_desc-fruit.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Phyzome is Tim McCormack Image:Carica papaya - Papaya - var-tropical dwarf papaya - desc-leaf.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Carica_papaya_-_Papaya_-_var-tropical_dwarf_papaya_-_desc-leaf.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Pethan, Phyzome, Wilfredor, Zhangsqing Image:Papayer-mâle-Réunion.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Papayer-mâle-Réunion.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: User:Bouba Image:Carica papaya 1.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Carica_papaya_1.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Franz Xaver Image:Carica papaya dsc07806.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Carica_papaya_dsc07806.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.0  Contributors: User:David.Monniaux Fișier:Taraxacum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-135.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Taraxacum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-135.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Dandelion(Taraxacum).JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Dandelion(Taraxacum).JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: kikiricky Fișier:Plantago-media.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Plantago-media.JPG  License: GNU Free Documentation License  Contributors: E rulez, Franz Xaver, Quadell, Siebrand, Sten, WayneRay 340 Image Sources, Licenses and Contributors Image:Plantago alpina0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Plantago_alpina0.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Panterka, Quadell, WayneRay Image:Plantago_lanceolata_plant.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Plantago_lanceolata_plant.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Kurt Stueber Image:Ribwort 600.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ribwort_600.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: sannse Image:Plantago nivalis.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Plantago_nivalis.JPG  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Susana Rams Image:Ribwort flower spike 800.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ribwort_flower_spike_800.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:Ies Image:Plantago coronopus0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Plantago_coronopus0.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Panterka, Quadell Image:Plantago-media-stepposa10.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Plantago-media-stepposa10.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: JoJan, Quadell Image:Plantago-maritima-flowers.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Plantago-maritima-flowers.JPG  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Sten Porse Fișier:Bright red tomato and cross section02.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bright_red_tomato_and_cross_section02.jpg  License: unknown  Contributors: Amada44, Fir0002, Jonkerz, Julia W, Manuelt15, Mindmatrix, Nikola Smolenski, Qyd, Rocket000, Selket Image:Fleur.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Fleur.JPG  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: tooony Image:TomaterosaFleisch.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:TomaterosaFleisch.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Goldlocki Image:Tomato P5260299b.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tomato_P5260299b.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Goldlocki Fișier:Illustration Petroselinum crispum0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Petroselinum_crispum0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Prof. Dr. Otto Wilhelm Thomé Fișier:Agropyron cristatum.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Agropyron_cristatum.jpg  License: Public Domain  Contributors: CarolSpears, WayneRay Fișier:Illustration Pulmonaria officinalis0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Pulmonaria_officinalis0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Nilfanion Fișier:Pulmonaria officinalis bluete.jpeg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pulmonaria_officinalis_bluete.jpeg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Kristian Peters -- Fabelfroh 08:01, 14 May 2005 (UTC) image:Crataegus-monogyna-frugt.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Crataegus-monogyna-frugt.JPG  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Lokal Profil, Quadell, Siebrand, Sir Antoni, Sten, 1 anonymous edits Fișier:Artemisia absinthium.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Artemisia_absinthium.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: user:Raul654 Fișier:Coltsfoot.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coltsfoot.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Andreas Trepte Fișier:Asarum europaeum flower 050403.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Asarum_europaeum_flower_050403.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Bernd Haynold image: Prunus spinosa001.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Prunus_spinosa001.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Christof Bobzin Fișier:Illustration Lythrum salicaria0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Lythrum_salicaria0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Chris.urs-o, Kilom691, Magister Mathematicae, Quadell, WayneRay Fișier:Stellaria_media_NRM.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Stellaria_media_NRM.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0  Contributors: Aelwyn Fișier:StellariaMedia001.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:StellariaMedia001.JPG  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Hugo.arg Fișier:Rubia_tinctorum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-123.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rubia_tinctorum_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-123.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Rubia tinctorum 001.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rubia_tinctorum_001.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fișier:Melissa_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-094.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Melissa_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-094.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Stinkende gouwe bloem en knoppen Chelidonium majus.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Stinkende_gouwe_bloem_en_knoppen_Chelidonium_majus.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Epibase, Quadell, Rasbak, Romanm Fișier:Illustration Rosmarinus officinalis0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Rosmarinus_officinalis0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Donarreiskoffer, Kilom691, Quadell, Rtc, 1 anonymous edits Fișier:JBaum.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:JBaum.JPG  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Helix84, Quadell Fișier:Ceratonia siliqua 1.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ceratonia_siliqua_1.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.1  Contributors: Ximenx Fișier:Carobs.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Carobs.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Look2See1, OsvaldoGago, Quadell Fișier:Adonis_vernalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-152.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Adonis_vernalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-152.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Adonis vernalis, Ponidzie, spring 2007.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Adonis_vernalis,_Ponidzie,_spring_2007.jpg  License: unknown  Contributors: Quadell, Vindicator Fișier:Salvia_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-126.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Salvia_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-126.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Saponaria-officinalis-flower.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saponaria-officinalis-flower.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Andre Engels, Guérin Nicolas, TeunSpaans Fișier:Caryophyllaceae sp Sturm25.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Caryophyllaceae_sp_Sturm25.jpg  License: Public Domain  Contributors: Johann Georg Sturm (Painter: Jacob Sturm) Fișier:Eryngium planum bgiu.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Eryngium_planum_bgiu.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Alno, Bogdan, Llez Fișier:Illustration_Trigonella_foenum-graecum0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Trigonella_foenum-graecum0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Prof. Dr. Otto Wilhelm Thomé Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz 1885, Gera, Germany Fișier:Centaurea_benedicta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-043.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Centaurea_benedicta_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-043.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Cnicus benedictus flor.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cnicus_benedictus_flor.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Cookie, Quadell Fișier:Illustration Sambucus nigra0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Sambucus_nigra0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, CarolSpears, Eugene van der Pijll, Panterka, Romanm Fișier:Sambucus nigra 004.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sambucus_nigra_004.jpg  License: Creative Commons Attribution 2.5  Contributors: Willow Fișier:Sambucus nigra2.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sambucus_nigra2.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.0  Contributors: Eugene van der Pijll, Nova, Überraschungsbilder Fișier:Feverfew.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Feverfew.jpg  License: Creative Commons Attribution 2.5  Contributors: Cillas, TommyBee, Vsion 341 Image Sources, Licenses and Contributors Fișier:Illustration Quercus robur0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Quercus_robur0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Prof. Dr. Otto Wilhelm Thomé Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz 1885, Gera, Germany Fişier:QuercusRobur ZasiegGatunku01.png  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:QuercusRobur_ZasiegGatunku01.png  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User Borch3kawki on pl.wikipedia Fișier:Acorns in Scotland.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Acorns_in_Scotland.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: MPF, Rasbak, Twid, 3 anonymous edits Fișier:Hypericum perforatum i01.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hypericum_perforatum_i01.jpg  License: Public Domain  Contributors: Prof. Dr. Thomé, Otto Wilhelm Fişier: Sint-janskruid bloeiwijze (Hypericum perforatum).jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sint-janskruid_bloeiwijze_(Hypericum_perforatum).jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Rasbak Fişier: StJohnswort-leaves.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:StJohnswort-leaves.jpg  License: Public Domain  Contributors: Dataportal Fişier: Hypericum-perforatum-frutos.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hypericum-perforatum-frutos.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Luis Fernández García, Millars Fişier: Hypericum perforatum plant belair park.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hypericum_perforatum_plant_belair_park.jpg  License: Creative Commons Attribution 3.0  Contributors: Peripitus Fișier:Melilotus officinalis 002.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Melilotus_officinalis_002.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fișier:Melilotus_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-093.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Melilotus_officinalis_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-093.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Origanum vulgare 2.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Origanum_vulgare_2.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: Franz Xaver Fișier:ChristianBauer flowering oregano.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ChristianBauer_flowering_oregano.jpg  License: Creative Commons Attribution 2.0  Contributors: Franz Xaver, Linnea, Quadell, 1 anonymous edits Fișier:Illustration Leonurus cardiaca0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Leonurus_cardiaca0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Donarreiskoffer, Quadell, Rtc Fișier:Symphytum officinale 01.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Symphytum_officinale_01.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: User:Nova, User:Nova Fișier:Symphytum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-268.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Symphytum_officinale_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-268.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Sommerlinde_(Tilia_platyphyllos).jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sommerlinde_(Tilia_platyphyllos).jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Aka, Darkone, 2 anonymous edits Fișier:Capsella_bursa-pastoris.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Capsella_bursa-pastoris.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: CarolSpears, Dysmorodrepanis, Selso, Werckmeister, Wst Fișier:Centaurium_erythraea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-058.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Centaurium_erythraea_-_Köhler–s_Medizinal-Pflanzen-058.jpg  License: Public Domain  Contributors: Franz Eugen Köhler, Köhler's Medizinal-Pflanzen Fișier:Centaurium erythraea (plant).jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Centaurium_erythraea_(plant).jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: Hans Hillewaert Fișier:Polygonum aviculare flower kz.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Polygonum_aviculare_flower_kz.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Krzysztof Ziarnek Fișier:Polygonum aviculare Sturm63.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Polygonum_aviculare_Sturm63.jpg  License: Public Domain  Contributors: Johann Georg Sturm (Painter: Jacob Sturm) Fișier:Agrimonia eupatoria01.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Agrimonia_eupatoria01.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: User:Pethan Fișier:Illustration Agrimonia eupatoria0 clean.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Agrimonia_eupatoria0_clean.jpg  License: Public Domain  Contributors: User:Kilom691 Fișier:Marrubium vulgare 002.JPG  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Marrubium_vulgare_002.JPG  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: H. Zell Fișier:573 Marrubium vulgare.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:573_Marrubium_vulgare.jpg  License: Public Domain  Contributors: Bdk, Chris.urs-o, Cirt, Dim Grits Fișier:Illustration Urtica dioica0.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Illustration_Urtica_dioica0.jpg  License: Public Domain  Contributors: Augiasstallputzer, Cocoloi, Donarreiskoffer, Kilom691, Rtc Imagine:Brennnessel.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Brennnessel.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Anghy, Franz Xaver, Hydro, Mbc, Simplicius Imagine:Urtica dioica17 ies.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Urtica_dioica17_ies.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Frank Vincentz Imagine:Urtica dioica20 ies.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Urtica_dioica20_ies.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Frank Vincentz Imagine:Urtica dioica30 ies.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Urtica_dioica30_ies.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Frank Vincentz Fișier:Valeriana officinalis.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Valeriana_officinalis.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: user:Raul654 Fișier:5p pwy pansies.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:5p_pwy_pansies.jpg  License: Public domain  Contributors: Original uploader was Koyaanis Qatsi at en.wikipedia Later versions were uploaded by Velvetdazzle at en.wikipedia. Fișier:Violet_toporas.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Violet_toporas.jpg  License: Public Domain  Contributors: Bogdan, Quadell Fișier:Koeh-145.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Koeh-145.jpg  License: unknown  Contributors: Fișier:Strugure.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Strugure.jpg  License: Creative Commons Attribution 2.5  Contributors: Utilizator:Alicestefanescu Fișier:Convolvulus arvensis.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Convolvulus_arvensis.jpg  License: GNU Free Documentation License  Contributors: Bohème, Farbenfreude, Ies, Liné1, Quadell Fișier:Convolvulus arvenvis with mites.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Convolvulus_arvenvis_with_mites.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Alvesgaspar Fișier:MistletoeInSilverBirch.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:MistletoeInSilverBirch.jpg  License: Creative Commons Attribution-Share Alike 2.0 Generic  Contributors: Havang(nl), Ies, JackyR, MPF, OrangeDog, Pmx, Solipsist Image:Viscum album fruit.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Viscum_album_fruit.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Nova Image:Jemioła.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Jemioła.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contributors: Jan Jerszyński Image:VIscum album fruit kz.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:VIscum_album_fruit_kz.jpg  License: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contributors: Kenraiz Fișier:Hibiscus trionum.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hibiscus_trionum.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0  Contributors: bdk 342 Image Sources, Licenses and Contributors Fișier:Hibiscus trionum flower closeup.jpg  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hibiscus_trionum_flower_closeup.jpg  License: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contributors: la la means I love you Imagine:ViennaDioscoridesPimpernel.gif  Source: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ViennaDioscoridesPimpernel.gif  License: Public Domain  Contributors: Dsmdgold 343 Licență 344 Licență Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported //creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/