Transcript
1.tras fenotip mal
Celulele maligne invadeaza si distrug tesuturile normale din jur. Metastazeaza prin vasele de
sange, limfatice sau pe calea seroaselor in marile cavitati. Celulele maligne tind sa fie
anaplazice sau mai putin diferentiate decate celulele normale din tesuturile de origine.
Tumorile maligne au de regula o rata de crestere mai mare decat cele benigne. Odata ce
ajung intr-un stadiu detectabil clinic, celulele maligne prezinta o rata rapida de crestere, cu
invazia tes inconjuratoare intrun interval de sapt sau luni. Ele continua sa creasca chiar si in
conditiile spolierii nutritive a gazdei, ducand in cele din urma la deces.Ele comprima si
invadeaza tes vecine, metastazeaza in org vitale(creier, maduva, plaman, ficat) determinand
compromiterea functiilor vitale ale gazdei. Efectele cele mai frecv sunt: casexia, hemoragia
si infectiile. Confirmarea diag de tumora maligna se obtine pe baza exam anatomopatologic
macro si microscopic + imunohistovhimie si microscopie electronic.
Tumori benigne: differentiate histologic, mitoze rare, crestere lenta, circumscrise si
incapsulate, neinvazive si compressive, nemetastazante.
Tumori maligne: nediferentiate, mitoze frecvente, crestere rapida, infiltrative si
neincapsulate, invasive si distructive, metastazante.
2.compar mal-ben
Celulele maligne invadeaza si distrug tesuturile normale din jur. Tumorile benigne cresc prin
expansiune si sunt bine incapsulate, fara infiltrarea tesuturilor vecine, pe care insa le pot
comprima, prin efectul de masa, cu consecinte negative asupra functiei acestora. Tumorile
maligne metastazeaza prin vasele de sange, limfatice sau pe calea seroaselor in marile
cavitati. Tumorile benigne raman localizate si nu metastazeaza. Celule maligne tind sa fie
anaplazice sau mai putin differentiate decat celulele normale din tes de origine. Este posibil
ca celulele anaplazice sa provina dintr-un progenitor tisular pluripotent(cel stem) care a fost
blocat intr-o etapa precoce de diferentiere.Tumorile benign sunt de obicei asemanatoare cu
tesuturile din care iau nastere. Tumorile maligne au de regula o rata de crestere mai mare
decat cele benign. Odata ce ajung intr-un stadiu detectabil clinic, cel maligne prezinta o rata
rapida de crestere, cu invazia tes inconj intrun interval de sapt sau luni, spre deosebire de
cele benign care cresc in general lent., in decurs de mai multi ani. Tumorile maligne continua
sa creasca chiar si in conditiile spolierii nutritive a gazdei, ducand in cele din urma la
deces.Ele comprima si invadeaza tes vecine, metastazeaza in org vitale(creier maduva
plaman, ficat) determinand compromiterea functiilor vitale ale gazdei. Efectele cele mai
frecv sunt: casexia, hemoragia si infectiile. Confirmarea diag de tumora maligna se obtine pe
baza exam anatomopatologic macro si microscopic + imunohistovhimie si microscopie
electronic.
Tumori benigne: differentiate histologic, mitoze rare, crestere lenta, circumscrise si
incapsulate, neinvazive si compressive, nemetastazante.
Tumori maligne: nediferentiate, mitoze frecvente, crestere rapida, infiltrative si
neincapsulate, invasive si distructive, metastazante.
1
3.Trasaturile cel maligne:
Cel maligne se pot dezvolta din orice tesut al corpului care contine cellule capabile de
divziune. Ele cresc fie mai repede, fie mai lent dar cu o rata de crestere ce depaseste pe cea
a tesuturilor inconjuratoare. Cel maligne invadeaza si distrug tesuturile normale din jur,
metastazeaza prin vasele de sange, limfatice sau pe calea seroaselor in marile cavitati. Cel
maligne tind sa fie anaplazice (anapliazi reprez pierderea organizarii structural si functionale
a celulelor; modif morfologice constau in atipii accentuate de forma si marime) sau mai putin
diferentiate decat cel normale din tesuturile de origine. Este posibil ca tesuturile anaplazice
sa provina dintr-un progenitor tisular pluripotent care a fost blocat intr-o etapa precoce de
diferentiere. Odata ce ajung intr-un stadiu detectabil clinic, cel maligne prezinta o rata
rapida de crestere cu invazia tesuturilor inconjuratoare intr-un interval de saptamani sau
luni. Au loc mitoze frecvente, iar tumorile sunt infiltrative, neincapsulate si metastazante.
4+5. Carcinogeneza fizica+mecanisme de mutageneza
Carcinogeneza fizica este implicate in etiologia a 5% din cancerele umane. Carcinogeni fizici
princ: radiatiile(ionizante, UV) si azbestul.
a.Radiatiile ionizante- electromagnetice: rad X si Y; corpuscular incarcate
electric:protoni, particule alfa si beta; corpuscular cu masa de repaus si arcina electrica
nula:neutron.
Mecanismele carcinogenezei radice:
Cancerele umane apar ca urmare a active unor protooncogene, transf apoi in oncogene sau
prin deletia unor gene supresor tumorale. Radiatiile sunt eficace in a determina deletii si
translocatii cromosomiale. Printre mecanismele de aparare impotriva actiunii carcinogenice a
radiatiilor se numara si cele ale repararii leziunilor AND, cel mai bien cunoscut fiind excizia
nucleotidelor lezate.Absorbtia energiei radiatiilor ionizante in materie se face prin
intermediul electronilor pusi in miscare de fotonii fasciculului incident prin 3 mecanisme:
effect fotoelectric, effect Compton si generarea de perechi de baze. Electonii rezultati pot
provoca leziuni ale AND printro interactiune directa si/sau una indirect(prod aberanta a
radicalilor de O2, prin hidroliza apei). Leziunile AND sunt rupture simple sau duble ale
catenelor. Rupturile situate fata in fata sau cele separate de numai cateva baze perechi nu
sunt reparabile, astfel incat acestea devin cauza princ a efectelor biologice ale radiatiilor.
b. Radiatiile UV: Tumorile maligen cutanate sunt cele mai frecv neoplazii datorate
radiatiilor UV, care det leziuni ale AND. La gruparile etnic cu pigmentare melanica crescuta,
incidenta cancerului cutanat este redusa datorita efectului protector al melaninei. Spre
deosebire de carcinogeneza indusa de rad ionizante, cea indusa de rad UV necesita expuneri
multiple. Efectele cancerigene ale rad UV depend de lungimea de unda, doza administrate,
duarat si intensitatea exunerii, si de anumiti factori genetici: grosimea tegum, pigmentarea
cutanata care filtreaza radiatiile. Rad UV nu au energie suficienta pt a produce ionizarea
tesuturilor. Mecanismul carcinogen invocate este unul direct, prin procesele de fotoreactie,
2
sub forma dimerizarii pirimidinelor, mutatii al nivelul genei p53, prezente in multe tumori
cutanate, au ca si consecinta deficitul de reparare a acestor dimeri. De asemenea, se
recunoaste si un effect imunosupresor al rad UV prin distrugerea cel Langerhans(cel
prezentatoare de Ag din stratul dermic profund).
c.alte forme de radiatii: Rad infrarosii-incriminate in aparitia cancerelor cutanate
prin hipertermie cronica. si Campuri electromagnetice de joasa frecventa au fost implicate in
riscul de leucemii al pers expuse professional.
d.Azbestul cea mai frecv forma de cancer asociata cu expunerea la azbest este
mezoteliomul malign, dar riscul de cancer bronhopulmonar este de asemenea crescut.
Azbestul este un grup complex de fibre minerale, fiecare cu struct unica, compoz si
reactivitate chimica diferite. Dupa inhalare, fibrele ajunse pe supraf pleurei initiaza
carcinogeneza. Sunt cito- si genotoxice, putand induce leziuni ale AND, perturba mitoza si
segregarea cromosomilor, determinand aneuploidie. In consecinta, survine fie inactivarea
unor GST cu rol crucial in controlul ciclului celulat si apoptozei, fie active de protooncogene;
acestea stimuleaza proliferarea cel mezoteliale prin mecanisme auto-/paracrine ce implica
supraproductia fact de crestere tisulari: fact de necroza tumorala alfa, fact de crestere
epidermal, plachetar, hepatocitic, keratinocitic etc. Majoritatea acestor efecte sunt datorate
proceselor oxido-reductive care elibereaza radicali liberi de oxygen reactivi. Pe langa efectul
direct al acestora(stresul oxidativ), exista si unul indirect, ca rezultat al fagocitozei fibrelor
de azbest si eliberarii de cytokine, cu inducerea unui rap inflamator. Inflamatia poate la
randul sau facilita cresterea, selectia clonala si expansiunea celulelor cu mutatii precum si
angiogeneza.
6. Carcinogeneza biologica:
Cancerele datorate factorilor infectiosi (in marea lor majoritate virusuri, dar si bacterii si
paraziti reprezinta 28% din cancere in tarile slab dezvoltate si mai putin de 8% in cele
dezvoltate).
Virusurile ADN determina de regula infectii cu caract litic, integrarea genomului viral in cel al
gazdei, rezultand in declansarea proliferarii celulare. Oncogenele implicate sunt specifice
virusurilor si vor determina transcriptia unor proteine ce interfera cu functiile normale ale
celulei. Cele mai frecvente virusuri ADN ce cauzeaza cancerele umane sunt: HPV, virusurile
hepatice B si C si Virusul Epstein-Barr.
Au fost identificate mai mult de 35 tulpini de virus papiloma cu tropism genital, dintre care
subtipurile HPV mucosotropic genus alfa de risc crescut-16,18,31,33,45 se asociaza cu
neoplazia intraepiteliala sau carcinomul scuamos invaziv de col uterin. Un fragm de AND viral
al HPV este evidentiat prin PCR in 90% dintre cancerele cervical; riscul de malignitate este
maxim pt subtipurile HPV-16 si 18,identificate in proportii intre 5% si 83%. Virusurile HPV au
tropism crescut pt cel epiteliului scuamos, iar diferitele subtipuri au specificitate pt dif
localizari. Aceasta capacitate a HPV de a prolifera intrun situs anatomic particular poate
reflecta o interactiune specifica intre factorii genetici reglatori si cei virali implicate in
3
transcriptie. Majoritatea infectiilor cu hpv raman asimptomatice si sunt eliminate din tractul
genital in interval de 1-2 ani. Persistent virului in keratinociteeste necesara pt transf maligna,
insa toate tipurile histologice de cancer cervical se pot asocial cu infectia hpv. Identificarea
concomitenta a mai multor subtipuri de hpv nu confera riscuri suplimentare, totusi, infectia
hpv persistent si incarcatura virala crescuta cresc riscul de dezvoltare a cancerului de col
uterin. Genomul hpv consta intrun lant and circular bicatenar, alcatuit din circa 8000 de
perechi de baza, putand fi impartit in 2 regiuni disctincte: regiunea active ORF, cu 2
subunitati:initiala, de unde incepe transcriptia si tardiva, a replicarii; si regiunea reglatoare
LCR, contine originea replicarii adn.
Virusul Epstein-Barr este asociat frecvent cu carcinomul nazofaringian, insa infectia nu
determina direct cancerul. In tarile in curs de dezvoltare infectia cu EBV apare concomitent
sau ulterior Malariei. In perioada infectiei latente EBV exprima 6 gene localizate in nucleu
care contribuie la dereglarea cresterii celulare si oncogeneza. Induce proliferarea si
imortalizarea limfocitelor B care-si pierd capacitatea de diferentiere terminala, si o stare de
imunodeficienta in relatie cu transf maligna si progresia tumorala. Este descrisa si o alterare
cromozomiala constanta care implica genele Ig localizate pe cromozomul 14.
Virusurile hepatice B si C:
VHB poate fi identificat in majoritea cancerelor hepatice la pacientii din zonele geografice
endenice. Carcinomul hepatocelular survine obisnuit dupa decade de la infectia cronica
hepatica cu VHB care induce leziuni hepatice urmate de regenerare. Exista risc mare de
malignitate in cirozele datorate VHB, infectia precede carcinomul hepatocelular. Displazia
hepatocelulara, ca modifcare premaligna, este asociata cu ciroza macronodulara si caracterul
de purtator de HBs Ag.
Virusuri ARN oncogenice: aceste virusuri alcatuiesc un grup vast caracterizat prin activarea
ADN-polimeraza , enzima implicata in transcrierea copiei lantului ARN-monocatenar viral intrun provirus ADN ce se integreaza apoi in genomul cel infectate, unde va persista pe toata
durata vietii gazdei.
Mecanisme posibile de oncogeneza:
Directe – in cazul virusurilor acut transformante care poseda oncogene proprii al caror
transfer produce rapid cancerizarea cel infectate. Oncogena inlocuieste una sau mai multe
gene virale esentiale, astfel ca aceste virusuri au o replicare deficitara, necesitand infectare
simultana cu un virus helper.
Indirecte – la virusurile lent transformante care se insera aproape de o protoconcogena
celulara pe care o activeaza
De transactivare – valabila pt infectia celulelor T. Activarea transcriptiei virale este realizata
de proteina Tax, care, concomitent, interfereaza transcriptia unor factori celulari si
determina supresia genei IL2 si a receptorilor pt IL2, ducand la o stimulare autocrina a
celulei.
4
7.Mutageneza HPV:
Virusurile AND oncogenice det de regula infectii cu character litic, integrarea genomului viral
in cel al gazdei rezultand in declansarea proliferarii celulare. Au fost identificate mai mult de
35 tulpini de virus papiloma cu tropism genital, dintre care subtipurile HPV mucosotropic
genus alfa de risc crescut-16,18,31,33,45 se asociaza cu neoplazia intraepiteliala sau
carcinomul scuamos invaziv de col uterin. Un fragm de AND viral al HPV este evidentiat prin
PCR in 90% dintre cancerele cervical; riscul de malignitate este maxim pt subtipurile HPV-16 si
18, identificate in proportii intre 5% si 83%. Virusurile HPV au tropism crescut pt cel
epiteliului scuamos, iar diferitele subtipuri au specificitate pt dif localizari. Aceasta
capacitate a HPV de a prolifera intrun situs anatomic particular poate reflecta o interactiune
specifica intre factorii genetici reglatori si cei virali implicate in transcriptie. Majoritatea
infectiilor cu hpv raman asimptomatice si sunt eliminate din tractul genital in interval de 1-2
ani. Persistenta virusului in keratinocite este necesara pt transf maligna, insa toate tipurile
histologice de cancer cervical se pot asocial cu infectia hpv. Identificarea concomitenta a mai
multor subtipuri de hpv nu confera riscuri suplimentare, totusi, infectia hpv persistent si
incarcatura virala crescuta cresc riscul de dezvoltare a cancerului de col uterin. Genomul hpv
consta intrun lant and circular bicatenar, alcatuit din circa 8000 de perechi de baza, putand fi
impartit in 2 regiuni disctincte: regiunea active ORF, cu 2 subunitati:initiala, de unde incepe
transcriptia si tardiva, a replicarii; si regiunea reglatoare LCR, contine originea replicarii adn.
8.Ca umane induse de vir
A.Virusuri ADN
1.Virusul Epstein-Barr: Limfomul Burrkitt , Carcinomul nazofaringian, Limfoame cu cel B la
indivizii imunosupresati precum si la cei infectati cu HIV, unele cazuri de Limfoame Hodgkin
2.Virusul Hepatic B si C: Cancere hepatice, Carcinom Hepatocelular, Risc de malignitate in
cirozele datorate HBV
3.Papiloma Virus: Cancere cervicale, Carcinom Cutanat
4.Herpetic tip 8: Boala Hodgkin, sarcom Kaposi, boala Castelman
5.Polyomavirusuri: Tumori neurale, insulinoame, mezotelioame
B.Virusuri ARN
HTLV1 si HTLV2 : Leucemie cu cel T a adultului si Leucemie cu cel “paroase”
9.
5
10.Mec de act carcinogeni chimici
Carcinogenii descoperiti pana in prezent au o mare varietate de struct chimice. Mare
majoritate trebuie initial descompusi chimic pt ca ulterior metabolitilor active sa reactioneze
cu ADN , ARN si proteine celulare. Cele mai multe xenobiotice sunt putin solubile in apa si nu
pot fi eliminate renal direct. Rolul normal al enzimelor ce actioneaza in carcinogeneza
chimica este de a converti componentele straine, lipofile care s-ar acumula in organism in
forme hidrofile rapid excretabile. Astfel, desi activarea metabolic este esentiala pt epurarea
componentelor toxice, metabolitii generati sunt uneori inalt reactivi si determina leziuni
celulare. Metabolizarea xenobioticelor are 2 etape:
1. Etapa de activare (oxidare): prin intermediul enzimelor oxidative ale sistemului
cictocromilor P450 au loc o serie de reactii chimice numite de faza 1, in cursul carora iau
nastere produsi activi intermediari ce vor realiza leg covalente cu ADN-ul cellular.
2. Etapa de metabolizare (conjugare): compusii rezultati din transformarea subst oxidate
anterior in derivati glucuronid si sulfat sau din conjugarea cu acid mercaptopuric sunt apoi
rapid eliminati. Nivelul tisular al enzimelor implicate este controlat prin mecanisme genetice,
distributia cancerelor la nivelul diferitelor organe, reflectand atat aceste nivele cat si cel al
expunerii la carcinogenii chimici. La om exista o puternica variabilitate individuala a
activitatii acestor enzime, ceea ce indica un polimorfism genetic al metabolismului
manifestat prin faptul ca numai o anumita proportie a indivizilor expusi la agresiunea
xenobiotica vor dezvolta o neoplazie. O exceptie de la modelul de activare metabolica o
reprez agentii alchilanti care sunt capabili sa reactioneze covalent cu ADN fara a necesita
metabolizare intracelulara. Desi carcinogenii se pot lega de diferite zone ale ADN, sau acelasi
agent poate produce mai multe tipuri de legaturi, tipul leziunilor ADN este in general destul
de caracteristic pt a identifica carcinogenii implicate. Natura mutatiilor reflecta
specificitatea chimica a carcinogenilor si in acelasi timp o anumita gena poate prezenta
mutatii diferite in fct de carcinogenii implicate in producerea unor tumori specifice.
11.initierea (def,trasaturi):
initierea este primul stadiu care rezulta din administrarea directa a carcinogenului
chimic.este procesul rapid ireversibil prin care se produc modificari discrete dar permanente
ale ADN ului celular sau alterarea ireversibila a structurii genetice a unei celule,rezultand o
celula cu potential evolutiv spre o clona maligna.datorita abundentei agentilor initiatori din
mediul extern(alimentari,fizici,chimici)sau interni (hormoni,particularitati
metabolice),aparitia uneia sau mai multor celule initiate devine o posibilitate evidenta in
toate tesuturile cu rata crescuta de proliferare,fiind necesara cel putin o mitoza pentru
"fixarea" unei leziuni.
Trasaturi:
1.ireversibila,"cu memorie".
2.originea intr o celula stem.
3.diviziunea celulara necesara pt "fixarea"leziunilor.
6
4.posibilitatea aparitiei spontane.
5.fara raspuns sau prag maxim.
6.manifestarea leziunilor depinde de conditiile ulterioare de promotie.
12.promotia si progresia:
Promotia este procesul prin care celula initiata dobandeste capacitatea de diviziune selectiva
si de expansiune clonala prin dereglarea cresterii si diferentierii.cu alte cuvinte este procesul
in care este stimulata formarea tumorii in tesuturile care au fost expuse in prealabil la un
agent "initiator".initierea implica o serie de modificari celulare si tisulare ce au loc in cursul
per de latenta si care sfarsesc prin nasterea unei celule autonome.agentii promotori sunt
complet lipsiti de activitate cancerigena sau mutagena,dar cand sunt administrati in asociere
cu cocarcinogeni efectul este sinergic.
Trasaturi:
1.reversibila,non-aditiva.
2.dependenta de administrarea substantei promotor.
3.dependenta de factori exogeni sau endogeni promotori.
4.prag masurabil,dar efectul depinde de doza agentilor initiatori si promotori.
5.neoplasmul promovat este identificabil.
In teoria carcinogenezei generale este implicat si un al treilea timp numit progresie,in care
celulele formeaza progresiv o tumora maligna.
Trasaturi:
1.initial reversibila si influentata de factorii de mediu,apoi ireversibila.
2.modificari morfologice distincte.
3.tumori benigne sau maligne.
13.cancerul ca boala cu mecanisme genetice si epigenetice.
7
Factorii genetici implicati in determinismul cancerelor au la baza urmatoarele teorii:
1.
cei mai multi agenti cancerigeni sunt mutageni.
2.
capacitatea acestor agenti de a produce cancer depinde de capacitatea enzimelor
celulare de a-i converti intr o forma mutagenica.
3.
modificari genetice asociate cu deficienta enzimelor neceare pt repararea leziunilor
ADN cresc probabilitatea aparitiei cancerului.
4.
bolile genetice asociate cu instabilitate cromozomiala se asociaza cu o incidenta
crescuta a cancerului.
5.
mutatiile aparute pe linie germinala se insotesc de cancere mostenite in mod
asemanator cu alte trasaturi genetice.
6.
mutatiile aparute pe o singura linie somatica mutanta se identifica in clona tumorala
corespunzatoare.
7.
nr de mutatii necesare pt a induce aparitia unei celule maligne este de 2 sau mai
multe.
8.
cele mai multe tumori contin oncogene mutante.
9.
numeroase tipuri de virusuri pot induce tumori interferand activitatea aparatului
genetic al celulei gazda.
14.oncogenele-def,implicare in dez fenotipului malign:
def-oncogenele sunt gene a caror expresie anormala sau a carui produs alterat det
producerea fenotipului malign.pentru ca o celula normala sa se transforme intr o celula
canceroasa sunt necesare in medie sase mutatii.aparitia cancerului este explicata prin 2
mecanisme:unele mutatii-stimuleaza proliferarea celulara,determinand o populatie
numeroasa de celule tinta pt mutatiile urmatoare,unele mutatii afecteaza stabilitatea
intregului genom determinand astfel cresterea ratei globale a mutatiilor.
Exista 3 categ majore de gene care sunt frecvent mutate in cancer:
1.oncogenele-gene a caror actiune este de a stimula proliferarea celulara.versiunile
normale,nemutante se numesc protooncogene.versiunile mutante au o activitate excesiva sau
necorespunzatoare.sunt gene dominante si de aceea mutatia unei singure alele este
suficienta pt modificarea fenotipului celulei.
2.genele supresoare de tumori-care det inhibarea proliferarii celulare
8
3.genele mutator-responsabile pt mentinerea integritatii genomului si a fidelitatii transferului
informational.
15. clasif oncogene
dupa activitatea pe care o indeplinesc exista:
1.oncogene care codifica factori de crestere ex: sis-PDGF,int-1-GF,int-2-FGF-like.
2.oncogene care codifica protein kinaze cu sau fara functie de receptor ex:erbB-receptor
alEGF,fms-receptor al CSF1.
3.oncogene care codifica receptori fara activitate tirozinkinazica ex:mas-receptor pt
angiotensina.
4.oncogene care codifica proteine G membranare ex:N-ras-GTP-aza,H-ras-GTP-aza.
5.oncogene care codifica serin/treonin kinaze citoplasmatice ex:mos-serin/treonin kinaza.
6.oncogene care codifica reglatori cu localizare citoplasmatica ex:crk.
7.oncogene care codifica factori de transcriptie ex:rel,jun,fos.
8.oncogene care codifica proteine neclasificate ex:bcl-2,bcl-1.
16.genele supresoare de tumori-def:
GST codifica produsi care suprima formarea tumorilor.produsii genelor supresoare de tumori
actioneaza prin cateva modalit diferite:ei sunt importanti pt reglarea progresiei ciclului
celular,pot actiona in regalrea transcriptiei unor gene specifice,pot intervenii in procesele de
diferentiere si in anumite conditii pot directiona celula catre apoptoza.Mutatiile GST det
pierderea functiei.Aceste mutatii sunt recesive,de aceea este necesara afectarea ambelor
alele pt aparitia fenotipului mutant.Natura recesiva a mutatiilor GST,permite ca statusul
heterozigot sa poata fi mostenit pe linie germinala deoarece o singura alela defecta nu
interfera dezvoltarea fetusului.Cand este mostenita o alela mutanta,individul afecat nu
mosteneste cancerul,ci predispozitia la dezv acestuia.Daca apare o mutatie si in cea de a 2 a
alela a GST si acest eveniment are loc intr o singura cel somatica,aceasta va deveni
canceroasa.La individul normal sunt necesare 2 mutatii separate intr o singura celula pt
inactivarea ambelor alele ale GST si aparitia unei celule canceroase.De aceea individul care
mosteneste o alela anormala are un risc mai crescut de a dezv cancer,fata de u individ
normal.
9
17.genele supresoare de tumori-clasif-ex
exemple de GST implicate in producerea unor sdr asociate cu cancere ereditare:
−
gena RB1-retinoblastomul familial;
−
gena p53-sdr Li-Fraumeni;
−
gena APC-polipoza adenomatoasa familiala;
−
gena NF1-neurofibromatoza tip1;
−
gena NF2-neurofibromatoza tip 2;
−
gena WT1-tumora wilson;
−
gena BRCA1-cancerul mamar familial tip 1;
−
gena BRCA2-cancerul mamar familial tip 2;
−
gena VHL-sdr von Hippel-Lindau;
−
gena MEN1-neoplazia endocrina multipla tip1.
18.invazia locala-etape si mec:
1.atasarea:atasarea cel maligne la structurile membr bazale se face prin intermediul
unor moleclule de adeziune axprimate pe supraf unei cel normale.cele mai cunoscute
sunt:receptorii pt laminina,integrinele si caderinele.
2.distrugerea proteolitica a membranei bazale:dupa atasarea cel tumorale la membr
bazala acestea secreta enzime hidrolitice ce vor degrada matricea extracelulara.Liza membr
bazale are loc intr o portiune localizata foarte aproape de zona de adeziune celulara,unde
cantitatea de enzime proteolitice o depaseste pe aceea a inhibitorilor proteazici prezenti in
matrice si ser.enz proteazice sunt directionate catre cele 2 componente ale membr
bazale:portiunea colagenica si portiunea necolagenica.sist enzimatice implicate in proteoliza
se impart in :metaloproteaze,proteaze serice si cistein proteazele si endoglicozidazele.
3.migrarea celulelor maligne prin bresa membr bazale in stroma:are loc la nivelul
zonei proteolizate a matricei extracelulare.un eveniment important este emiterea unui
pseudopod la nivelul polului inferior al celulei care serveste ca organit de directionare a
miscarii celulei si ca senzor de chemotaxie.motilitatea celulelor tumorale poate fi
directionata si de factori imobili precum laminina si fibronectina.cel maligne pot sa si secrete
si proprii factori de stimulare a locomotiei "autocryne motility factors"AMF,ce implica
activarea fosfolipazelor C si A2.
10
19.ANGIOGENEZA-DEF.
-fenomenul de formare a unei retele vasculare tumorale proprii se numeste
angiogeneza.proliferarea si supravietuirea cel tumorale este dependenta de un apirt
corespunzator de factori nutritivi si de eliminarea catabolitilor toxici.dupa o faza de crestre
avasculara ,in care nutritia s a facut prin difuziune simpla,tumora are nevoie de propriile vase
de sange pentru nutritie si dezvoltare.mecanismele angiogenezei tumorale sunt asemanatoare
cu cele normale,dar sunt necontrolate si activate aleator.inductia angiogenezei este mediata
de o multitudine de molecule care sunt eliberate atat de tumora cat si de celulele
gazdei.printre aceste molecule se regasesc factori de crestere fibroblastica FGF,din fam
factorilor de crestere a endoteliilor-VEGF,fam factorilor de permeabilitate vascularaVPF,angiogenina,angiotropina,fibrina,factorul de crestere trombocitar PDGF,factorul de
necroza tumorala TNF,etc.
20.angiogeneza-etape:
angiogeneza este un proces secvential care porneste de la cel endoteliale ale
microcirculatiei.pt a genera noi vase sunt necesare 3 etape:
1.distrugerea locala a laminei bazale endoteliale;
2.proliferarea celulelor endoteliale.
3.migrarea cel endoteliale de a lungul laminei densa a membr bazale.extensia
angiogenezei este det de balanta dintre factorii de crestere care stimuleaza neovascularizatia
si cei care o inhiba. vasele tumorale nu sunt identice cu cela ale tesuturilor normale. Apar
diferente in compozitia celulare, permeabilitate, stabilitatea vasculara si reglarea prin factori
angiogenetici. factorii stimulatori ai angiogenezei: fact de crestere fibroblastica FGF, act de
crestere endoteliala VEGF, fact de permeabilitate vasculara VPF, angiogenina, angiotropina,
factorul de crestere epidermal EGF, fibrina, fact de necroza tumorala TNF, fact de crestere
trobocitar PDGF. factorii inhibitori ai angiogenezei: heparina, fragmente de heparina,
antiestrogenii, nafoxidina si clomifenul.
21.angiogen tumorala implic terap
Procesul de angiogeneza(neovascularizatie)este indus de tumora printr-o varietate de factori.
Fenomenul de formare a unei retele vasculare tumorale proprii se numeste angiogeneza.
Angiogeneza este un proces normal,care intervine in numeroase fenomene pentru dezvoltarea
placentei,vascularizatia organelor si vindecarea plagilor.
In aceste conditii fiziologice,angiogeneza este inalt reglata,fiind activata numai pt perioade
foarte scurte de timp si apoi oprita.
11
Mecanismele angiogenezei tumorale sunt asemanatoare cu cele normale,dar sunt
necontrolate si activat aleator.
inductia angiogenezei este mediata de o multitudine de molecule care sunt eliberate atat de
tumora cat si de celulele gazdei precum celulele epiteliale,cel endoteliale,mezoteliale si
leucocitele.
Printre aceste molecule se regasesc membrii din familia factorilor de crestere
fibroblastica(FGF), din familia de crestere a endoteliilor(VEGF), familia factorilor de
permeabilitate vasculara(VPF), IL8, angiogenina, angiotropina, factorul de crestere
epidermal(EGF), fibrina, nicotinamidele, factorul de crestere trombocitar(PDGF), factorul de
transformare(TGFa si beta), factorul de crestere insulinic(IGF1) si factorul de necroza
tumorala(TNF).
Factorii inhibitori ai angiogenezei sunt: heparina, fragmentele de heparina,
antiestrogenii(precum tamoxifenul), nafoxidina si clomifenul.
Eficienta terapeutica este conditionata de identificarea prin markeri a bolii metastatice
subclinice(metastaze oculte) si aplicarea chimioterapiei pre- sau post-operatorii si/sau a
radioterapiei la nivel cerebral,pulmonar,abdominal.
22. cascada metastazarii
Etapele ce survin in procesul metastazarii sunt urmatoarele:
1. Proliferarea tumorala necontrolata
2. Detasarea celulelor din tumora primara
3. Invazia matricei extracelulara:
-atasarea (ancorarea)
-distrugerea proteolitica a MB
-migrarea celulelor maligne prin bresa membranei bazale in stroma
4. Angiogeneza
5. Patrunderea celulelor tumorale in vasele de sange si linfatice
6. Circulatia celulelor tumorale si oprirea lor in organe aflate la distanta:
-metastazarea linfatica
-metastazarea hematogena
7. Supravietuirea si transportul celulelor in circulatie
8. Extravazarea (scaparea celulelor tumorale din circulatie)
12
9. Cresterea si dezvoltarea celulelor sub forma unor tumori secundare
10. Interactiunea cu mecanismele imune ale gazdei si rezistenta la tratament
11. Generalizarea metastazelor
23.semnif clinico-biol proc metastazare
Metastazarea reprezinta unul din fenomenele biologice definitorii ale cancerului fiind
responsabila pentru majoritatea esecurilor terapeutice si a deceselor prin cancer.
Metastazerea este procesul de raspandire a celulelor maligne din tumora primara in alte
compartimente(organe,tesuturi,umori)ale organismului sau transferului bolii maligne de la un
organ(sau de la o parte a acestuia)la un alt organ sau tesut cu care acesta nu este in contact
anatomic.
Metastazarea apare ca fiind stadiul final al progresiei tumorale de la celula normala la o
celula complet maligna care si-a dobandit fenotipul metastatic.
D.p.d.v biologic,metastazarea este un proces putin eficient,fapt demonstrat de observatiile
clinice si experimentale.
Studiile efectuate au indicat ca desi metastazele au o origine clonala nu toate celulele sunt
capabile sa parcurga toate etapele necesare pt a da nastere tumorilor metastatice. Etapa
considerata a fi cea mai importanta pt eficacitatea metastazarii este supravietuirea celulelor
tumorale in circulatia limfatica sau sanguina.
24. tipuri metastazare
Diseminarea celulelor neoplazice se face pe calea vaselor limfatice si sanguine unde acestea
intalnesc un mediu ostil,ce distruge cea mai mare parte a celulelor tumorale.
Exista 2 tipuri de metastazare:metastazarea limfatica si matastazarea hematogena.
Vasele limfatice sunt usor de penetrat pt ca au o mb subtire.Diseminarea se produce prin
locomotia celulelor maligne si prin fenomenul de permeatie,sub forma unor emboli tumorali
compacti ce invadeaza limfaticele din aproape in aproape(permeatia limfatica)
Caracteristic circulatiei limfatice este prezenta pe traseul sau a ganglionilor limfatici.
Metastazarea ganglionilor limfatici urmeaza dispozitia anatomica in sensul drenarii limfei,in
ordinea distributiei stadiilor ganglionare.
Metastazarea hematogena se dezvolta in etape secventiale:penetrarea in vasele de
sange;eliberarea celulelor tumorale din conglomeratul tumoral si circulatia celulelor
maligne(citemia);oprirea la nivelul patului capilar parenchimatos;multiplicarea si cresterea in
stroma vasculara;expansiunea tumorala.
13
Dupa ce celulele tumorale invadeaza vasele limfatice si sanguine acestea formeaza un embol
local prin interactiunea cu alte celule tumorale si cu celulele sanguine precum si prin
stimularea depunerii de fibrina.
25. metastazarea proc biol inefic
Metastazarea reprezinte unul din fenomenele biologice definitorii ale cancerului.
Din punct de vedere biologic metastazarea este un proces putin eficient, fapt demonstrat de
observatiile clinice si experimentale. Studiu celulelor tumorale murine cu anticorpi marcati a
aratat ca mai putin de 0,1% din totalitatea celulelor maligne intrate in circulatie
supravietuiesc si devin capabile sa formeze tumori secundare metastatice.
Deasemenea, studiile efectuate au indicat ca, desi metastazele au origine clonala (provin
dintr-o singura celula) nu toate celulele sunt capabile sa parcurga toate etapele necesare
pentru a da nastere tumorilor metastatice.
Etapa considerata a fi cea mai importanta pentru eficacitatea metastazarii este
supravietuirea celulelor tumorale in circulatia limfatica si sanguina.
Relativ putine celule ajung la organul tinta dupa ce au supravietuit sechestrari initiale si
distructiei circulatorii precum si altor interactiuni potential letale puse in actiune de organul
gazda.
26.Mecanismele de supravietuire a celulei maligne in cursul procesului de metastazare
Circulatia sanguina si limfatica reprezinta un mediu foarte ostil pentru celulele tumorale, 80%
dintre acestea fiind distruse la acest nivel. Restul celulelor tumorale circula agregate intre
ele sau atasate de trombocite, eritrocite, limfocite. Aceste embolusuri tumorale sunt
acoperite de o pelicula de fibrina cu rol de protectie si ulterior sunt sechestrate la nivelul
micii circulatii. Celulele tumorale "arestate" in circulatia sanguina pot supravietui 2-3
saptamani. Distrugerea celulelor tumorale in timpul citemiei poate fi atribuita mai multor
caracteristici ale celulelor tumorale: deformabilitatea, agregabilitatea de suprafata si
moleculelor de adeziune cat si unor factori din mediul gazda: turbulente sanguine, celule NK,
macrofage si trombocite.
27. citemia maligna
Circulatia sanguina si limfatica reprezinta un mediu foarte ostil pentru celulele tumorale,
80% dintre acestea fiind distruse la acest nivel. Restul celulelor tumorale circula agregate
intre ele (agregare homeotipica) sau detasate de trombocite, eritrocite, limfocite (agregare
heterotipica)
14
Celulele tumorale "arestate" in circulatia sanguina pot supravietui 2-3 saptamani. Prezenta
celulor tumorale in sange (citemia) nu semnifica neaparat metastazarea si are mica valoare
ca factor prognostic pentru metastazele clinice.
Distrugerea celulelor tumorale in timpul citemiei poate fi atribuita mai multor caracteristici
ale celulelor tumorale: deformabilitatea, agregabilitatea de suprafata si moleculelor de
adeziune cat si a unor factori din mediul gazda, precum turbulentele sanguine, celulele NK,
macofagele si trombocitele
Metastazarea hematogena
Se dezvolta in etape secventiale:
- Penetrarea in vasele de sange
- Eliberarea celulelor tumorale din conglomeratul tumoral si circulatia celulelor maligne
- Oprirea la nivelul patului capilar parenchimatos
- Multiplicarea si cresterea in stroma vasculara
- Expansiunea tumorala
28. circ cel mal prin sis lmf
Vasele limfatice sunt usor de penetrat pt ca au o MB subtire. Diseminarea se produce prin
locomotia celulelor maligne si prin fenomenul de permeatie, sub forma unor emboli tumorali
compacti ce invadeaza limfaticele din aproape in aproape.
Caracteristic circulatiei limfatice este prezenta pe traseul sau a ganglionilor limfatici.
Metastazarea ganglionilor limfatici urmeaza dispozitia anatomica in sensul drenarii limfei in
ordinea distributiei stadiilor ganglionare.
Celulele tumorale pot determina la nivelul ganglionilor 3 tipuri de influiente: colonizare
tumorala, stimulare reactiva sau nici un efect.
Ganglioni regionali sufera reactii importante in cursul evolutiei tumorii; initial, apare
histiocitoza sinusala (hiperplazia histiocitara) asociata cu aparitia celulelor dendritice si a
macrofagelor foliculare care prolifereaza in centrii germinativi.
29. teoriile metastazarii
De-a lungul timpului sau confruntat 2 teorii cu privire la specificitatea distribuirii
metastazelor in organ:
15
1. Teoria specificitatii de organ- in 1889 S. Paget publica in revista Lancet un studiu pe 73 de
paciente decedate prin cancer mamar semnaland ca metastazele cele mai numeroase se
intalneau in ficat, pulmon, os, creier si suprarenale, in timp ce alte organe ca rinichii, cordul,
splina si muschii nu prezentau metastaze. Paget stipula ca distributia metastazelor nu este
intamplatoare ci favorizata de anumite particularitati ale organelor. Teoria se numeste si
"Samanta-sol"
2. Teoria hemodinamica (anatomica)- in 1929 James Ewing combatea teoria "Seed and soil"
sugerand ca disiminarea metastazelor este rezultatul structurii anatomice a sistemului
vascular
Ambele ipoteze sunt corecte pt ca metastazele regionale pot fi atribuite particularitatilor
mecanice si anatomice dar metastazele la distanta sunt in functie de tipul de cancer.
30. Locomotia celulelor tumorale
se produce prin intermediul unor factori diferiti ca origine care joaca rol de chemoatractanti.
Chemotaxia semnifica mobilizarea directionata prin factori solubili spre deosebire de
haptotaxie ce presupune factori imobili sau chemochinezie ce semnifica o motilitate
intamplatoare. Aceste proprietati sunt mediate printr-o varietate de factori derivati din
tumora si din tesuturile gazdei precum:
-fragmente de colagen
-fragmente de complement
-factori de crestere tumorala: FGF, PDGF, TGFbeta, IFNalfa si beta, autotaxina etc.
-fragmente sau molecule intacte din matrice precum: fibronectina, laminina si colagenul
Motilitatea celulelor tumorale poate fi directionata si de factori mobili (haptotaxie) precum
laminina si fibronectina
Celule maligne pot sa-si secrete si propri lor factori de stimulare a locomotiei: "autocrine
motility factors" ce implica activarea fosfolipazalor C si A2.
16
31. Ce este cancerul?
Cancerul reprezinta
o familie complexa de boli si sugereaza evolutia unei tumor ice
invadeaza local si disemineaza la distanta.
Cancerul reprezinta o proliferare o proliferare celulara necontrolata.
Cancerul este o masa anormala de tesut a carei crestere se produce in exces fata de
normal,este necontrolata si neconcordanta cu cea a tesuturilor normale si continua in acelasi
mod progresiv dupa incetarea stimulului care a determinat o.
Ca entitate patologica cancerul este definit prin:
-
proliferarea necontrolata
-
invazia structurilor adiacente
-
capacitatea de colonizare in organe si tesuturi la distanta
Acestor proprietati li se mai adaoga
diferentierii,evolutia spontana si progresia.
monoclonalitatea,instabilitatea genica,absenta
Cancerul este privit ca o boala rezultata prin dereglarea sistemelor de control ale celulei care
actioneaza la nivelul transductiei,reglarii proliferarii si a diferentierii.
Cancerul este definit ca o boala a diferentierii celulare,celulele neoplazice putand fi
considerate imature functional,scapate mecanismelor de control normale ale organismului.
Cancerul poate fi definit si ca o boala a cresterii determinate de acumularea modificarilor
genetice somatice ce interfera procesul normal de control al cresterii celulare.
Cancerul este o boala genetica.
Progresia de la un tesut normal spre un cancer este influentat de factori genetici ereditari
precum si de modificarile genetice somatice.
Progresia cancerului este derivate din acumularea unor modificari genetice.
Unele oncogene determina cresterea necontrolata prin alterarea punctelor de control a
ciclului celular.
Cresterea necontrolata poate fi determinate prin dereglarea nivelelor factorilor de
transcriptie ADN.
Procesele de invazie si metastazare include cascade multistadiale ce implica cai de reglare
positive si negative.
17
Invazia cancerului si angiogeneza sunt procese fiziologice necontrolate.
Instabilitatea genica predispune la diseminarea maligna si poate avea loc la nivel macrosomal
cat si la nivel microsomal.
Rearanjamentele cromosomiale pot active protooncogene sau pot deleta regiuni ce contin
genele supresoare.
Mutatiile A D N cellular pot active oncogene sau inactiva genele supresoare.
Defectele in repararea mecanismelor contribuie la acumularea altor mutatii genice ce
alimenteaza progresia cancerului.
Defectele genice determina o inhibitie a cailor de control a mor
32.
33. Indicatori in etiologia descriptiva a cancerului
Indicatori de morbiditate(de boala):
1.Incidenta: se numeste “nivel brut de incidenta” numarul real de cazuri observat in
fiecare an in populatie.
Stadializarea se face tinand cont de structura pe grupe de varsta a populatiei.
Aceasta metoda permite compararea cu mai multa precizie a incidentei cancerelor intre tare
in care speranta de viata poate varia cu 20-30 ani fata de cea a populatiei de referinta.
Incidenta este raportul dintre numarul de cazuri noi de cancer dintr un anumit moment/
populatia totala in acel moment ori 100.000.
Registrul de cancer: este un system complex de colectare,inregistrare si prelucrare a datelor
legate de incidenta cazurilor de cancer dintr un teritoriu sau spital.
Registrele de cancer pot fi populationale sau spitalicesti si contin datele unui judet sau de pe
ansamblul unei tari.
Obiectivele registrului populational sunt:
-cunoasterea incidentei cancerului si a localizarilor anatomice pe sexe,grupe de varsta si
mediul socio-economic
-evidentierea unor schimbari de incidenta a cancerului si stabilirea tendintelor evolutive
-determinarea supravietuirii prin confruntarea deceselor cu cazurile noi inregistrate
18
Se observa o crestere a incidentei pentru plaman,stomac,san,cancer colorectal cu diferente
intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare unde sunt mai frecvente cancerele de
ficat,esofag,cap-gat,col uterin.
Riscul de cancer creste cu varsta,varsta medie a deceselor prin cancer fiind de aproximativ 62
ani.
2.Prevalenta : reprezinta estimarea numarului total de personae cu cancere ce sunt in
viata la un moment dat sau dupa o perioada definite de timp.
Prevalenta este utilizata pentru a descrie raspandirea unei boli in comunitate.
Prevalenta creste odata cu incidenta(numarul de cazuri) ce survin intr o comunitate si cu
durata bolii si descreste cu mortalitatea si cu ratele de vindecare.
Poate fi obtinuta inmultind incidenta cu durata medie a bolii.
3.Riscul de cancer reprezinta probabilitatea ca o persoana sa faca cancer in cursul
vietii sale.
Indici de mortalitate:
Mortalitatea: este definite pe baza datelor colectate din cartificatele de decs completate de
medici.
Nivelul de mortalitate este definit obisnuit pe o perioada de un an.
Mortalitatea este raportul dintre numarul de decese
populatia totala in acel moment inmultit cu 100.000.
prin cancer intr un anumit moment/
Cresterea constanta a nr de decese prin cancere in numeroase tari este dependenta de o serie
de factori demografici,diagnostici si terapeutici.
La barbati exista o incidenta mai crescuta a cancerelor cu vindecabilitate
scazuta(plaman,prostate,esofag,stomac) in timp ce la femei cancerele cele mai frecvente au
un prognostic bun(san,uter).
Indicii de mortalitate si morbiditate mai pot fi apreciati in functie de:
1.Varsta:cel mai important factor pentru riscul de cancer.
Pentru majoritatea celulelor epitaliale ratele de incidenta cresc constant de alungul vietii.
2.Sexul:ratele de incidenta
decat la sexul feminine.
specifice varstaei sunt mai crescute la sexul masculine
In afara de cancerul ovarian si mamar cancerele colonului,vezicii urinare,tiroidei si
melanomul malign sunt mai frecvente la femei.
Cancerul bronhopulmonar este mai frecvent la barbati.
3.Variatiile geografice:fiecare tumora maligna are distributia sa particulara.
19
4.Variatiile temporale:incidenta si frecventa unei localizari canceroase evouleaza in
timp.
34. Factori de risc exogen in cancer:factorul ocupational
Factorul occupational ar fi responsabil de circa 2-4% din totalitatea deceselor prin cancer.
Acesti factori au fost identificati datorita asocierii stranse intre unele cancere si expunerea la
factorii ocupationali sau la noxele industriale.
Argumente :
-cresterea incidentei cancerelor de vezica urinara la muncitorii expusi la compusul chimic 4amino-difenil
-expunerea ocupationala la fibrele de azbest determina o crestere a incidentei cancerelor
pulmonare,mezotelioamelor si cancerelor digestive.
-cresterea frecventei leucemiei la muncitorii expusi la benzene
-exista un risc crescut de cancer pulmonary la cei din industria cromului
-expunerea profesionala la 2-naftilamina determina cancer de vezica urinara
-profesiile care presupun expuneri la carbine,vaselina si ulei ars sunt associate cu risc crescut
pentru cancerele de piele,plaman,vezica urinara si tract gastrointestinal
-incidenta crescuta a osteosarcoamelor la muncitorii din industria reclamelor fluorescente.
35. Tipuri de cancere profesionale:exemple
-cresterea incidentei cancerelor de vezica urinara la muncitorii expusi la compusul chimic 4amino-difenil
20
-expunerea ocupationala la fibrele de azbest determina o crestere a incidentei cancerelor
pulmonare,mezotelioamelor si cancerelor digestive.
-cresterea frecventei leucemiei la muncitorii expusi la benzene
-exista un risc crescut de cancer pulmonar la cei din industria cromului
-expunerea profesionala la 2-naftilamina determina cancer de vezica urinara
-profesiile care presupun expuneri la carbine,vaselina si ulei ars sunt associate cu risc crescut
pentru cancerele de piele,plaman,vezica urinara si tract gastrointestinal
-incidenta crescuta a osteosarcoamelor la muncitorii din industria reclamelor fluorescente.
-cresterea incidentei leucemiei la radiologi
-cresterea incidentei cancerelor pulmonare la mineri din exploatarile de uranium
36. Factori de risc exogen in cancer:stilul de viata
Fumatul:
Implicarea fumatului in dezvoltarea cancerului este sustinuta de:
-riscul de cancer pentru toti fumatorii este de 11-22 ori mai mare fata de nefumatori
-fumatorii moderati prezinta un risc intermediary
-prezenta displaziei cronice la fumatori
-diversi constituenti
tumorale
din fumul de tigara
determina transformarea maligna a celulelor
Alcoolul:
-consumul de alcool este in relatie cauzala cu cancerele cavitatii
orale,faringelui,laringelui,esofagului si ficatului.
Dieta:
-este implicate in etiologia unor cancere precum cele de colon,stomac,pancreas,san,ovarcorp
uterin,prostate.
Consumul de peste afumat si carne conservata prin fun a fost incriminat in producerea
cancerului de stomac.
Un consum crescut de grasimi,proteine sis are si o dieta saraca in fibre vegetale sunt
associate cu un risc crescut pentru cancerul de colon.
Procesul de preparare al alimentelor poate determina substante cu potential carcinogen.
21
O serie de substante adaugate alimentelor pentru a le conserva sau pentru a le conferi
culoare,gust,aroma sau o anumita consistenta poate determina efecte potential mutagene.
Factorii din dieta pot juca si un rol protector.
37. Factori de risc iatrogeni/farmacologici:
Multe clase de medicamente au fost suspicionate a avea un rol carcinogen,medicatia
citotoxica anticanceroasa citostaticele este apreciata a avea un risc crescut de cancer.
Agentii alchilanti(Ciclofosfamida,Busulfanul,Clorambucilul) sunt cunoscuti a actiona asupra A
D N ului intr o maniera similara cu acea a carcinogenilor chimici.
Cancerele secundare survin dupa o perioada de latenta in special in urma tratamentelor
citostatice efectuate in perioada copilariei.
Expunerea la radioterapie si la citostatice precum agentii alkilanti este cunoscuta ca fiind un
factor de risc important pentru cancer.
Cea mai frecventa malignitate care este asociata cu alte cancere secundare pare sa fie
retinoblastomul.
Tumorile cerebrale sunt semnalate la cei care s aefectuat radioterapie craniana.
O incidenta crescuta a limfoamelor maligne a fost observata la cei care s aefectuat un
transplant de organ,pentru care a primit o perioada mai lunga de timp medicatie
imunosupresoare.
Cel mai utilizat medicament cu efect imunosupresor este Ciclofosfamida care poate
determina limfoproliferari maligne inclusive limfoame.
Abuzul de analgetice continand fenacetina determina necroza papilara fenala.
38. Factori de risc endogen in cancer:
Hormonii:
-estrogenii si prolactina au un rol in producerea cancerului mamar
-producerea acestor hormone creste in apropierea menarhei si incepe sa descreasca la femeie
dupa prima sarcina.
-acesti hormoni pot actiona ca promotori pentru celulele initiate de unii carcinogeni iar
durata expunerii determina riscul femeii susceptibile dea dezvolta cancer mamar
-estrogenii au fost utilizati extensiv in tratamentul simptomelor post menopauzale si pentru
profilaxia osteoporozei
22
-exista o asociere intre utilizarea terapiei estrogenice si “netamponate” cu progesterone si
cresterea riscului de cancer endometrial
-utilizarea contraceptivelor orale nu influenteaza semnificativ riscul de cancer mamar
-utilizarea hormonilor exogeni poate fi asociata cu un risc crescut de cancer mamar
-medicatia antiestrogenica cu Tamoxifen utilizata in tratamentul cancerelor mamare avansate
si precoce prezinta un risc de dezvoltare a carcinomului endometrial
-la barbat criptorhidia este asociata cu un risc foarte crescut pentru cancerul testicular.
Comportamentul sexual si reproductiv:
-caracteristicile reproductive au fost implicate in producerea unor cancere precum cele
uterine,ovariene si mamare
-cancerul uterin este asociat cu contactele sexuale frecvente la varste precoce si cu parteneri
diversi
-sunt associate cu infectii virale transmisibile sexual precum cele cu virusurile Papilloma
39. Care sunt cancerele induse de fumat?Argumentati relatia fumat-cancer
Implicarea fumatului in dezvoltarea cancerului este sustinuta de:
-riscul de cancer pentru toti fumatorii este de 11-22 ori mai mare fata de nefumatori
-fumatorii moderati prezinta un risc intermediar
-prezenta displaziei cronice la fumatori
-diversi constituenti
tumorale
din fumul de tigara
determina transformarea maligna a celulelor
-existenta unei relatii doza intre consumul de tigarete si riscul de dezvoltare a cancerului
bronho-pulmonar la ambele sexe
-sistarea fumatului determina o descrestere semnificativa a riscului si mortalitatii prin cancer
pulmonar in comparatie cu cei ce continua sa fumeze
23
-izolarea din fumul de tigara a unor carcinogeni chimici complti si aunor cocarcinogeni cu
activitate certa in determinarea concerului: hidrocarburi aromatice policiclice, nitrosamine,
amine aromatice, hidrazina, nichel, cadmiu.
Cancerele induse de fumat sunt: bronho-pulmonar, al cavitatii bucale, faringelui, vezicii
urinare, laringelui, esofagului.
40. Care este relatia dintre fumat si cancerul bronhopulmonar:
Sporirea incidentei cancerului bronhopulmonar s-ar datora iritatiei bronsice prin expunerea la
factori exogeni cum ar fi de exemplu tutunul.
Ancheta populationala efectuata de Hammond si Horn arat ca dupa 4 ani de urmarire
frecventa cancerului bronhopulmonar era de 4.5 la nefumatori si 50 la fumatori raportat la
100.000 de personae.
Fumatul si ar exercita rolul cancerigen prin intermediul unor enzyme,legate de membrane
cum ar fi aril-hidrocarbon-hidroxilaza,o oxidaza care metabolizeaza hidrocarburile din fumul
de tigara transformandu le in produsi intermediari cu putere carcinogena.
24
41.
42. dieta si cancer
Exista numeroase date care indica faptul ca dieta este implicata in etiologia unor cancere
cum ar fi cele de colon, stomac, pancreas, san, ovar, corp uterin, prostata.
Consumul crescut de grasimi, proteine si sare si o dieta saraca in fibre vegetale sunt asociate
cu o incidenta crescuta a cancerul de colon. Incidenta cancerului mamar este crescuta in
tarile unde exista un consum crescut de grasimi saturate.
Deasemena, modul in care sunt preparate alimentele pot detemina aparitia unor substante cu
potential carcinogen.Astfel, cand carnea este fripta sau afumata se pot forma benzipiren sau
alte hidrocarburi policiclice aromatice.
Conservatii, colorantii si aromatizantii au fost dovedite ca fiind substante inalt cancerigen,
motiv pentru care o mare parte din acestea au fost interzise. Folosirea nitratilor si nitrilor ca
aditivi alimentari este de aseamenea controversata, nitritii combinandu-se cu aminele
secundare, ducand la formarea de nitrozamine in tractul digestiv.
Pe langa alimentele nocive, exista si alimente care au un rol protector. Consumul de legume si
fructe cu un continut ridicat de fibre a fost asociat cu o scadere a riscului de aparitie a
cancerului de colon.
43. Care sunt cele mai frecvente cancere umane? De ce exista cancere mai frecvente si
altele rare?
Raportul barbati:femei 1,5:1
femei:cancerul mamar,cancerul bronhopulmonar,col uterin,colon,ovar
barbati:cancerul bronho-pulmonar,prostata,colon,gastric,sfera ORL
25
Cauze exogene si endogene
Endogene: genetice, hormonale, metabolice si factorul imun
Exogene: stilul de viata (obiceiuri alimentare), fumat 25-35% -> cancer bronho-pulmonar si
sfera ORL, alimentatia 35%, obezitatea este asociata cu cancerul de endometru, de san si
cancerele colono-rectale, alcoolul 3% si factorii reproductivi (contraceptive orale si igiena
sexuala), radiatiile ionizante, cosmice, UV, poluarea atmosferei si factorii ocupationali, subst
chimie: benzen, azbest, factori iatrogeni: cancere induse de medicamente (chimioterapia,
imunoterapia), factori biologici: Virusul HPV -> cancerul de col uterin, cutanat si genitale;
Hepatitele B si C -> hepatocarcinom; virusul Ebstein-Barr, retrovirusul HTLV-> limfoame de
celule T, bacterii -> H.pilory
44. distrib ca fc varsta
Varsta este cel mai important factor pentru riscul de cancer. Pentru majoritatea cancerelor
epitelial, ratele de incidenta cresc constant de-a lungul vietii. Relatia intre varsta si incidenta
a fost interpretata ca o cumulare a efectului carcinogenic al expunerii la diferite substante
exogene in cursul vietii.
Nu toate cancerele exemplifica aceasta caracteristica: astfel, cancerele testiculare cunosc un
varf de incidenta intre 20-34 de ani iar leucemiile acute limfoblastice sunt mai frecvente
intre 3-4 ani.
Incidenta la persoanele varstnice creste adesea mai putin rapid decat la cele tinere si acest
aspect poate fi diferit intre diversele tari precum in cazul cancerului mamar pentru care
incidenta postmenopauza difera de la aspecte de crestere continua la cele de descrestere.
45.ca copil
Cele mai frecvente cancere la copil (60%) sunt leucemiile acute limfoblastice si limfoamele
maligne. În prezent, tratamentele citostatice moderne permit obtinerea de vindecari în
procente mari. Alta categorie de cancere la copil sunt tumorile solide, care se dezvolta initial
într-o regiune anatomica localizata, metastazeaza la distanta în organe vitale, determinând
moartea. Tumorile solide cel mai frecvent întâlnite la copii sunt: cele cerebrale, tumorile
specifice copilului (nefroblastomul sau tumora Wilms, neuroblastomul si retinoblastomul),
sarcoamele osoase sau cu alte localizari. În tumorile cerebrale, rezultatele terapeutice sunt
modeste. În celelalte cancere mentionate, strategiile terapeutice moderne au condus la
vindecari în procente neimaginabile altadata. Tumorile specifice copilului în stadii incipiente
se vindeca în 80-90% din cazuri. Trebuie specificat ca în tara noastra se fac tratamente
oncologice similare cu cele occidentale. Diagnosticul precoce al cancerelor copilului
reprezinta premisa esentiala vindecarii.
46. ca fc sex
26
Una dintre trasaturile cele mai evidente ale cancerului este profilul incidentei in functie de
sex: ratele de incidenta specifice varstei sunt mai crescut la sexul masculin decat la sexul
feminin. Cu exceptia unor diferente explicabile prin nivelul diferit al expunerii la carcinogeni,
diferentele de incidenta la cele doua sexe nu pot fi explicate decat prin participarea unor
factori biologici inca obscuri.
Astfel, in afara de cancerul ovarian si mamar, cancerul colonului, vezicii urinare, tiroidei si
melanomul malign sunt mai frecvente la femei. Incidenta cancerului de san a crescut cu 33 la
suta in perioada 1975-1985. Dar cresterea cea mai semnificativa o reprezinta cancerul
bronhopulmonar, a carui incidenta a crescut cu 73 la suta in aceeasi perioada, probabil din
cauza adoptarii obiceiului fumatului de catre femei in multe regiuni ale tarii.
Cancerele oculare, ale glandelor salivare si ale colonului drept au o frecventa aproximativ
egala la ambele sexe.
Cancerul bronhopulmonar reprezinta cel mai frecvent cancer la sexul masculin cu o crestere
de 44 la suta in perdioada 1975-1985. Alte forme de cancer care au crescut semnificativ in
aceeasi perioada sunt: cancerele colo-rectale, prostata, vezica urinara, ORL, melanom si
limfoame(mai ales cele non hodgkiniene). Desi unele dintre aceste cancere pot fi datorate
undei precizii mai crescute a metodologiei de estimare, totusi exista o reala componenta
etiologica ce a contribuit la aceasta crestere.
47.
48.distrib geogrf ca
Fiecare TM are distributia sa particulara. Unele Ca sunt distribuite in intreaga lume, in timp
ce altele prezinta incidente crescute in unele regiuni si scazute in altele. CaBP sunt frecvente
la barbatii albi din America de Nord si f rare in Bombay. Ca de stomac este frecvent in Japonia
si rar in Bombay. Ca de san are o incidenta crescuta la femeile albe din Europa si SUA, o
incidenta medie in Danemarca si scazuta in Japonia. Ca esofagian este caracterizat printr-o
enorma variatie a incidentei in intreaga lume. In general, una din 3 persoane are riscul de a
dezvolta un cancer inaintea varstei de 75 ani in tarile dezvoltate.
49.tipuri preventie in ca
Exista 3 tipuri de preventie in cancer: primara, secundara si tertiara. Cea primara se refera
la depistarea persoanelor susceptibile de a face cancer inainte ca boala sa apara si se ocupa
mai ales cu indepartarea factorilor de risc. Preventia secundara si tertiara se ocupa cu
screeningul propriuzis al cancerelor in populatie, cu depistarea unor leziuni precanceroase in
27
cazul preventiei secundare si respectiv a unor cancere in stadii cat mai precoce in cazul
preventiei tertiare. Un stadiu mai putin avansat implica complicatii scazute ale bolii, ceea ce
duce la o imbunatatire a sperantei de viata a pacientului, bineinteles prin administrarea unui
tratament adecvat.
50. Preventia primara
reprezinta depistarea pacientilot inainde de declansarea bolii. Scopul principal al preventiei
primare il reprezinta diminuarea frecventei cancerelor prin identificarea si eventual
suprimarea factorilor de risc. Indivizii nu sunt egali in fata riscului de cancer. In cursul
ultimilor 30 de ani, cercetarile epidemiologice au permis identificarea anumitor factori numiti
"de risc" in prezenta carora probabilitatea de a avea un cancer este crescuta. Factorii de risc
sunt foarte diverso incluzand: modul de viata, obiceiurile alimentare, factori de mediu,
profesionali, factori hormono-genitali si factori genetici. Factorii de risc difera de la o
localizare canceroasa la alta si trebuie bine cunoscuti de catre medicul practician pentru ca
au valoarea unui adevarat simptom.
51. Preventia tertiara a cancerelor
Preventia tertiara este reprezentata diagnosticul si tratamentul cancerelor deja avansate dar
asimptomatice sau in faza absentei complicatiilor. Aceasta ar permite o diminuare a
sechelelor post-terapeutice si o scadere a nivelelor de mortalitate.
Din punct de vedere practice depistarea unui cancer corespunde preventiei secundare si
tertiare. Actiunea de depistare se face prin controlul colectiv ce implica interventia
guvernamentala. Se bazeaza pe actiuni de informare a publicului si puterea de convingere a
instantelor implicate in asistenta sanitara. Medicii de familie joaca un rol foarte important in
cadrul preventiei individuale prin actiunea sa de educatie sanitara. Acestia au un rol de
educare in domeniul sanatatii ce le permite sa asocieze depistarii si o educatie preventiva.
(fumatul,alcoolul,alimentatia). Medicul de familie are marele avantaj al increderii pacientilor
sai. Datorita acestor aspecte medicul de familie trebuie sa aiba o formatie oncologica
minima. De asemeni medicul de familie trebuie sa cunoasca metodologia de depistare.
Conceptul de depistare se bazeaza pe 2 ipoteze :
a)conceptul de preventie secundara porneste de la faptul ca neoplaziile evolueaza dupa un
model liniar pluristadial,de la o celula initiata la cancerul invaziv ;aceasta presupune
existenta unei faze preclinice initiale,cu cat aceasta faza este mai lunga cu atat posibilitatea
de depistare este mai mare.
28
b)preventia tertiara se bazeaza pe ipoteza ca toate cancerele prezinta in cursul evolutiei lor
o faza localizata,suficient de lunga pentru a permite un diagnostic si un tratament mai
eficace in acest stadiu,cand nu sunt prezente complicatiile bolii.
52. Diagnosticul precoce al cancerelor
Depistarea cancerului se refera la procesul prin care un numar mare de oameni dintr o
populatie sunt supusi la unul sau maimulte teste destinate sa descopere cancerele oculte.
Depistarea reprezinta descoperirea prin examen sistematic a unei boli deja existente
anatomo-patologic la un pacient ce nu prezinta simptome clinice de boala.
Termenul de screeningg este utilizat ca sinonim cu depistarea precoce sau preventia primara
si implca testarea populatiei asimptomatice in vederea descoperii bolii ascunse. Notiunea de
depistare precoce este diferita de aceea de diagnostic precoce.
Diagnosticul precoce semnifica descoperirea intr un stadiu incipient a bolii deja existente,in
faza asimptomatica. Simptomele alertaza pacientul care se adreseaza medicului pentru
consult. Depistarea preoce prezinta un interes esential prin faptul ca poate identifica
leziunile precanceroase ce pot fi tratate profilactic,ceea ce scade incidenta cancerelor
invazive sau cancerelor in situ ce beneficiaza de interventii chirurgicale
Depistarea precoce poate fi efectuata ca depistare de masa ce poate fi realizata ca screening
polivalent de masa, care poate fi inclus intr un examen de sanatate ; aceasta comport un
examen clinic general,ca actiune tintita pe localizari ce respecta conditiile de accesibilitate
anatomica,frecventa a leziunii si posibilitate de vindecare.
Depistarea precoce individuala de catre medicul de familie in cazul unei consultatii motivate.
Scopul principal al preventiei primare este depistarea pacientilor inainte de declansarea bolii.
Scopul principal al preventiei primare il reprezinta diminuarea frecentei cancerelor prin
identificea, si suprimarea factorilor de risc. Indivizii nu sunt egali in fta riscului de cancer.
Factorii de risc sunt foarte diversi incluzand : modul de viata,obiceiuri alimentare,fatori de
mediu,profesionali,factori genetici.
53. Screeningul cancerelor :principii
Conceptul de depistare se bazeaza pe 2 ipoteze :
a)conceptul de preventie secundara porneste de la faptul ca neoplaziile evolueaza dupa un
model liniar pluristadial,de la o celula initiata la cancerul invaziv ;aceasta presupune
existenta unei faze preclinice initiale,cu cat aceasta faza este mai lunga cu atat posibilitatea
de depistare este mai mare.
29
Intervalul de detectie este timpul datorat precocitatii diagnosticului.Daca decesul survine la
acelasi interval de timp la care ar fi aparut oricum,atunci depistarea nu face decat sa creasca
timpul in care pacientul si medicul cunosc diagnosticul de cancer. Daca un pacient este
diagnosticat precoce fata de un alt pacient datorita screeningului dar amandoi vor deceda in
acelasi interval de timp,atunci primul pacient pare sa fi avut o mai lunga perioada de
suprevietuire dar defapt mortalitatea a fost neschimbata. Timpul avans diagnostic apare
apare deoarece supravietuirea pare sa fie intotdeauna mai lunga aca cancerele sunt depistate
precoce.
b)conceptul de preventia tertiara se bazeaza pe ipoteza ca caerele prezinta in cursul
evolutiei lor o faza localizata,suficient de lunga pentru a permite un diagnostic si un
tratament mai eficace in acest stadiu,cand nu sunt prezente complicatiile bolii. Influenta
cresterii tumorale se datoreaza faptului ca acele cancere cu o evolutie lenta si deci cu un
prognostic favorabil, prezinta o perioada preclinica mai lunga in care depistarea este posibila.
Cancerele depistatea in faza clinica sunt cele susceptibile sa fie malignitatii rapid evolutive.
54. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un test de screening?
Alegerea unei localizari neoplazice presupune existenta unor teste de depistare cu
urmatoarele calitati:
1. un test de depistare rebuie sa fie confortabil si acceptabil de catre
disconfort determina un obstacol in examinare.
pacient ,orice
2.sensibilitatea reprezinta procentul de indivizi cu un examen pozitiv numit adevarat pozitivi
dintr o populatie adevarati bolnavi. Un examen este considerat cu o buna sensibilitate cand
nivelele de adevarati pozitivi sunt crescute
3. specificitatea- probabilitatea ca un test sa fie negativ intr-o populatie fara boala. Un
examen este considerat printr-o specificitate cand nivelul de adevarati negativi este crescut
iar cel de adevarati pozitivi este scazut intr o populatie fara boala. Mamografia nu este
specifica pentru cancerul de san pentru ca adesea identifica si leziuni benigne. Specificitatea
actioneaza in stadiile preclinice fara boala la 99% din indivizi.
4. valoarea predictiva pozitiva ce reprezinta procentul de indivizi bolnavi dintre cei ce
prezinta un test negativ
5. valoarea predictiva negativa reprezinta valoarea pacientilor fara boala dintre indivizii care
prezinta un test negativ.
6.randamentul bun –sa aiba un raport satisfacator inntre numarul leziunilor descoperite si
numarul de pacienti examinati.
7.cost convenabil
8.fara riscuri
9.simplu de efectuat
30
10.sa conduca la un tratament precoce si sa reduca mortalitatea
55. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un cancer pentru a fi
screenat?
In actiunile ce vizeaza anumite cancere pentru depistare trebuie avute in vedere 3 categorii
de conditii ce privesc:
1.caracteristicile cancerului
2.testele screening disponibile
3.evaluarea programelor de screening
Cancerul vizat pentru actiunile de depistare va trebui sa indeplineasca urmatoarele
caracteristici:
1.cancer frecvent- sa reprezinte o problema serioasa de sanatate publica la populatia vizata
pentru screening. Mortalitatea este cea mai frecventa si serioasa consecinta, dar daca ea
intervine doar la o populatie varstnica,rata de mortalitate este o masura mai putin relevanta
asupra gravitatii bolii.
2.asocierea cu mortalitatea si morbiditatea crescuta
3.prevalenta crescuta a formelor cu evolutie lunga preclinica- istoria naturala a cancerului
respectiv sa prezinte o faza preclinica(asimptomatica) cu o durata care sa permita detectarea
bolii prin screening inaintea instalarii simptomelor clinice.
4.evolutie preclinica detectabila,faza preclinica nemetastatica lunga-existenta unei faza
preclinice scurte face imposibila detectia unui cancer intr o populatie inaintea evolutiei spre
metastazare.
5.detectarea preclinica a cancerului sa permita ameliorarea rezultatelor- sa existe
tratamente eficace pentru cancerele detectate prin screening
6.existenta unor teste screening eficace
In prezenta depistarea precoce este eficace in: cancerele de san,col uterin,colon,melanoma
malign si mai putin pentru cancerele de plaman,prostate,tiroida,vezica
urinara,stomac,ovar,testicul.
56. Screeningul cancerului ed col uterin
Carcinoamele invazive de col uterin au continuat sa scada in incidenta in ultimele decade in
numaroase tari ale europei datorita aplicarii programelor de depistare
in care testul
Papanicolau joaca un rol central. In Romania lucrurile stau altfel, neoplazia de col continua sa
ocupe un loc de frunte intre neoplaziile feminine.
31
Cancerul de col uterin este ideal pentru screening deoarece prezinta o faza lunga de evolutie
preclinica, in cursul careia leziunile precanceroase si canceroase precoce pot fi usor
diagnosticate printr un simplu test. Cancerele cervico-uterine pot fi depistate prin examen
clinic ,colposcopie si examen citologic. Evolutia naturala a cancerului cervico-uterin cu
stadiile sale precursoare precum si accesul anatomic facil al colului uterin pentru examenele
repetate sunt circumstante favorabile pentru o depistare precoce. Testul cito-vaginal
papanicolau reprezinta un model de cost-eficienta,usurinta de aplicare si eficienta. Este cel
mai des folosit pentru screeningul cancerului de col uterin. Testul Papanicolau consta in
razuirea sau perierea celulelor de pe suprafata colului cervical si a vaginului. O bucatica de
vata, o perie sau un betisor mic de lemn este folosit pentru a racla usor celulele de pe
suprafata cervixului sau vaginului. Celulele sunt apoi observate la microscop pentru a vedea
daca sunt modificate. Acesta se numeste frotiu Papanicolau. O noua metoda de prelevare si
observare a celulelor a fost gasita recent, in care celulele sunt puse intr-un mediu lichid
inainte de a fi intinse pe lama. La toate populatiile studiate introducerea frotiului citovaginal a determinat o reducere semnificativa a incidentei cancerului invaziv de col uterin ca
si o deplasare a patologiei diagnosticate spre stadiile precoce.
Riscurile unui screening pentru cancerul cervical includ:
- posibilitatea unor rezultate fals-negative: rezultatele pot fi bune chiar daca neoplasmul
cervical este prezent; o femeie care are un rezultat fals-negativ (care arata lipsa cancerului
cervical chiar daca acesta este prezent in realitate) poate intarzia o interventie medicala
chiar daca persoana prezinta simptome
- pot apare si rezultate fals-pozitive: unele rezultate sunt pozitive chiar daca neoplazia nu
este prezenta; de asemenea, unele celule displazice din cervix nu se transforma in cancer
niciodata. Un rezultat fals-pozitiv (unul care arata existenta celulelor maligne acolo unde nu
sunt) poate duce la anxietate si se soldeaza cu mai multe investigatii
Succesul citologiei cito-vaginale a dus la scaderea incidentei cancerului de col uterin. Astfel
au fost stabilite mijloace de crestere a eficientei programelor de depistare prin :
1. existenta unui sistem de date
2. cresterea numarului de persoane investigate
3. optimizarea frecventei de efectuare
cea mai importanta problema in depistarea precoce a cancerelor de col uterin ramane accea
legata de atragerea unui numar cat mai mare de femei in actiunea de screening.
57. Screening-ul cancerului mamar
Reprezinta cea mai importanta neoplazie si principala cauza de mortalitate prin cancer la
sexul feminine. Din acet motiv interesul pentru depistarea precoce este in mod special
crescut. Detectia precoce este foarte importanta deoarece tumorile de mici dimensiuni
permit interventii chirurgicale conservatorii.
32
Cel mai important fctor de risc il reprezinta istoricul personal de cancer mamar precum si
istoricul familial de neoplazie la una sau mai multe rude de grad1.
Sunt 3 proceduri stabilite pentru detectia precoce a unui cancer mamar : autoexaminarea
sanilor,controlul clinic de catre personalul specializat si mamografia.
Mai multi fatori pot avea un impact negativ asupra autoexaminarii precum : teama de
autoexaminare, subiectivismul examenului, natura intima a gestului, frica de amputatie a
sanului.
Instructia in vederea autoexaminarii trebuie sa prevada aceste obstacole si sa famialiarizeze
subiectul cu propria anatomie. Se recomanda ca acest examen sa aiba loc la sfarsitul fiecarui
ciclu.
Examenul clinic are un rol esential in cancerul mamar datorita eficacitatii si simplitatii sale.
Datele actuale pledeaza pentru ideea ca aplicarea examinarii corecte a sanilor determina un
impact pozitiv asupra mortalitaii prin cancer mamar.
Examenul mamografic sistematic, creste randamentul si calitatea depistarii tumorilor
mamare. Fiabilitatea sa este foarte buna fiind capabil sa depisteze cancere mamare oculte
asimptomatice clinic si nedetectabile la palpare. Specificitatea la femeile sanatoase este de
91-95%. Atat specificitatea cat si sensibilitatea mamografiei cresc pe masura ce femeia este
mai varstnica.
La femeile cu risc mediu de cancer ,autoexaminare lunara la toate femeile de peste 20
ani,examinare clinica la fiecare 3 ani la femeile 20-40ani si anual dupa 40ani. La femeile cu
risc crescut,autoexaminare lunara,examinare clinica la 6 luni si mamografie anuala.
Astfel beneficiile scontate prin depistarea cu ajutorul mamografiei sunt : cresterea
probabilitatii de vindecare ; linistirea pacientelor ; beneficiu de cost prin depistarea bolii un
stadiile ce necesita proceduri terapeutice minime.
58. Screening-ul cancerelor colo-rectale
Sunt cunoscute 4 grupe de risc crescut pentru cancerele colorectale:
1.Persoanele cu istoric personal si familial sau cancer colorectal
2.pacienti cu sindroame polipozice care in absenta tratamentului chirurgical profilactic
prezinta un risc foart cescut de cancer
3.pacienti cu colita ulcerativa
4.cei cu polipi adenomatosi si vilosi
Mijloacele de depistare a cancerelor colorectale sunt :
Cautarea unei hemoragii oculte ce poate fi realizata prin testul cu guaiac. Testul hemocult cu
guaiac este mai ieftin dar este asociat cu numeroase rezultate fals positive si negative.
33
Aproape toti polipii de colon din toate cancerele colorectale nu pot fi detectate caci nu
sangereaza.
Recomandarile de screening pentru cei cu risc scazut de cancer de colon sunt: la pacientii
asimptomatici sa aiba un examen rectal annual cu inceperea de la 40 ani,de la 50 de ani se
introduce un test hemocult anual si sigmoidoscopia.
Recomandarile de screening pentru cei cu risc crescut de cancer de colon : nu exista dar este
rezonabil a se incepe screening-ul membrilor familiilor pacientilor cu polipoza familiala prin
sigmoidoscopie anuala. Cei cu una sau mai multe rude de grad 1 ce dezvolta cancer colorectal
la varsta de 55ani trebuie sa aiba un test hemocult fecal anual si o colonoscopie sau
irigoscopie cu dublu contrast la fiecare 5 ani.
Dozarea ACE desi produs de unele cancere colorectale nu poate fi utilizata ca test de
screening pt aceasta boala. Pana in prezent nu exista markeri biologici pentru acest cancer.
59. Screening-ul cancerului de prostate
Cancerul de prostate este una din principalele cause de deces la sexul masculine si incidenta
sa este in continua crestere.
Depistarea precoce a cancerului de prostata se poate face prin tuseu rectal
anual,ultrasonografia rectala si determinarea PSA. Eficacitatea acestor mijloace de screening
nu este clar definita.
PSA este o glicoproteina (serinproteaza asemanatoare kalicreinei) produsa de epiteliul
ductului prostatic atât al tesutului normal cât si tumoral si secretata în ductul prostatic. Rolul
sau consta în liza coagulului seminal dupa ejaculare, usurând navigarea spermatozoizilor spre
cervixul uterin. PSA-ul trece în circulatia sangvina difuzând prin stroma prostatica.
PSA reprezinta cel mai bun test de screeening al cancerului prostatic, fiind folosit pe scara
larga. PSA este un excelent marker de urmarire a evolutiei pacientilor cu cancer prostatic
diagnosticat. Specificitatea acestuia nu este foarte mare, deoarece PSA-ul poate fi crescut si
în prostatite, infarct prostatic, rezectie prostatica transuretrala si cateterizare uretrala.
Datorita limitelor acestui screening, s-au facut eforturi pentru îmbunatatirea specificitatii
diagnosticului prin determinarea unor indici ca: densitatea PSA, asocierea nivelelor PSA cu
vârsta, densitatea PSA în zona de tranzitie prostatica, viteza PSA, nivelul PSA liber, raport PSA
liber/PSA total. Acest raport este util în discriminarea dintre cancer si patologia benigna, mai
ales la pacientii cu nivele crescute ale PSA (4-10 ng/ml). Raportul este folositor si în stabilirea
necesitatii unei biopsii la un pacient cu nivel moderat crescut al PSA, la care biopsiile
sistematice initiale au avut rezultate negative. Cu cât procentul PSA-ului liber este mai mic,
cu atât probabilitatea malignitatii este mai mare.
Aproximativ 20% din barbatii cu cncer de prostata pot fi diagnosticati prin examinarea rectala
singura,45% vor prezenta tuseu rectal normal dar cu cresterea valorilor PSA si aproximativ 37%
vor avea anomalii la ambele teste.
34
Pentru barbatii de rasa alba,cu istoric negativ de cancer de prostata,depistarea precoce va
incepe de la varsta de 50ani. Pentru cei ce prezinta un risc crescut precum negrii americai
sau cei cu o ruda de gradul 1 cu cancer de prostata,varsta de incepere a supravegherii este de
40ani cu examinari anuale.
Programele anuale de screening depisteaza numeroase cancere asimptomatice,dar daca
screening-ul de prostata determina scaderea mortalitatii prin cancer de prostata aceasta nu
se stie.
60. Screening-ul neoplaziilor cutanate
Melanomul malign este cauza cea mai frecventa a deceselor prin boli de piele, aceste decese
putând fi prevenite prin diagnosticare precoce si excizie.
Melanomul malign este o tumora care se dezvolta din celulele pigmentare ale epidermului
care sufera o degenerare maligna din cauza prezentei unor defecte de la nivelul genomului
lor, fie înnascute (10% din cazuri), fie generate de actiunea radiatiei ultraviolete si are
tendinta de a metastaza.Apare mai frecvent la persoanele care au fost expuse sau se expun
mult la soare si la cele care au suferit arsuri solare mai ales în copilarie.Medicul de familie
trebuie sa evalueze leziunile pigmentare si sa îndrume corespunzator pacientii pentru
investigarea unor potentiale maligne.În încercarea de a nu omite vreun melanom malign,
medicul de familie va trimite pentru examinare orice nev cu aspect neobisnuit.Daca se
suspecteaza un melanom malign trebuie palpati obligatoriu ganglionii limfatici deoarece
afectarea lor nu reprezinta un prognostic bun.
Caracteristici ale nevul benign :
1.
este o leziune de mici dimensiuni (<5mm)
2.
bine circumscrisa
3.
cu margini bine definite
4.
colorat într-o singura nuanta, de la bej sau roz la maron închis.
Caracteristicile melanomului malign:
1.
diametrul >6mm
2.
margini neregulate si asimetrice
3.
pigmentul da impresia ca infiltreaza tegumentul înconjurator
4.
suprafata leziunii este neregulata
5.
este partial proeminent si partial plan
6.
are o diversitate coloristica îngrijoratoare: roz, albastri, gri, alb si negru.
35
7.
Societatea Americana oncologica a propus urmatoarea formula memotehnica: ABCD:
Asimetrie, Bordura neregulata, Culori diverse, Diametrul>6mm
Pacientii cu un numar mai mare de nevi, prezinta statistic un risc crescut de aparitie a
melanomului, necesitând examinari periodice atente, mai ales daca leziunile sunt atipice.
61.Principiul precocitatii diagnostice in cancer
Depistarea cancerului se refera la procesul prin care un numar mare de oameni dintr-o
populatie sunt supusi la unul sau mai multe teste destinate sa descopere cancerele oculte.
Depistarea reprezinta descoperirea prin examen sistematic a unei boli deja existente
anatomo-patologic la un pacient ce nu prezinta simptome clinice de boala
Termenul de screening este utilizat ca sinonim cu depistarea precoce sau preventie primara si
implica testarea populatiei asimptomatice in vederea descoperirii bolii "ascunse" sau in
stadiul preclinic.
Diagnosticul precoce semnifica descoperirea intr-un stadiu incipient a bolii deja existente, in
faza simptomatica. Simptomele alerteaza pacientul care se adreseaza medicului pentru
consult.
Preventia primara este depistarea pacientilor inainte de declansarea bolii. Scopul principal al
preventiei primare il reprezinta diminuarea frecventei cancerelor prin identificarea si,
eventual, suprimarea factorilor de risc.
Factorii de risc sunt foarte diversi incluzand: modul de viata, obiceiurile alimentare, factori
de mediu, profesionali, factori hormono-genitali si factorii genetici.
Prevenirea secundara inseamna tratamentul unor leziuni precanceroase a caror eradicare
poate suprima evolutia spre neoplazie, ceea ce corespunde depistarii precoce
Preventia tertiara este reprezentata de diagnosticul si tratamentul cancerelor deja avansate,
dar asimptomatice sau in faza absentei complicatiilor. Aceasta ar permite o diminuare a
sechelelor post-terapeutice si o scadere a nivelelor de mortalitate.
Actiunea de depistare se poate face prin controlul colectiv sau "depistarea de masa" ce
implica interventia guvernamentala. Este cea mai eficace pentru ca exclude optiunea sau
depistarea individuala si implica o modificare a comportamentelor. Se bazeaza pe actiuni de
informare a publicului si puterea de convingere a instantelor implicate in asistenta sanitara.
Conceptul de depistare se bazeaza pe 2 ipoteze:
a. conceptul de preventie secundara, ce porneste de la faptul ca neoplaziile evolueaza dupa
un model liniar pluristadial, de la o celula initiata la cancerul invaziv; aceasta presupune
existenta unei faze preclinice initiale; cu cat aceasta faza este mai lunga, cu atat
posibilitatea de depistare este mai mare.
36
b. preventia tertiara se bazeaza pe ipoteza ca toate cancerele prezinta in cursul evolutiei lor
o faza localizata, suficient de lunga pentru a permite un diagnostic si un tratament mai
eficace in acest stadiu, cand nu sunt prezente complicatiile bolii
62.Principiul diagnosticului complet in neoplazii
Diagnosticul reprezinta procesul prin care se urmareste stabilirea certitudinei prezentei bolii.
In oncologie, nu este suficient sa se stabileasca numai certitudinea prezentei bolii pentru
luarea unei decizii terapeutice corecte. Sunt necesare mai multe informatii asupra extinderii
si agresivitatii tumorii
Diagnosticul de stabilire a extensiei bolii este o etapa obligatorie si trebuie precizat in cadrul
fiecarei investigatii. Sunt necesare: precizarea tipului histologic si alti factori morfopatologici
cu valoare prognostica precum: starea ganglionilor limfatici regionali si juxtaregionali, invazia
intravasculara, gradul de invazie in profunzime, gradul de diferentiere tumorala (G) sau alti
markeri tumorali cu valoare prognostica si in supravegherea recidivei tumorale.
Antecedentele presonale sugereaza apartenenta la o grupa de risc crescut pentru cancer.
Fumatul de tigarete creste invidenta cancerelor cailor respiratorii superioare si pulmonare, a
celor urinare.
Prin notiunea de factori de risc se inteleg acei factori care prin prezenta lor cresc
probabilitatea ca persoanele expuse sa aiba cancer.
Ocupatia pacientilor sugereaza riscul pentru anumite cancere.
In oncologie, ca si in alte specialitati medicale, stabilirea diagnosticului presupune 3 etape
clasice:
- etapa investigatiei clinice
- etapa investigatiilor imagistice
- etapa explorarilor biologice
63.Principiul certitudinii diagnostice in cancer
Diagnosticul reprezinta procesul prin care se urmareste stabilirea certitudinei prezentei bolii.
Diagnosticul de cancer trebuie stabilit cu certitudine pe baza examenului histopatologic.
Diagnosticul de cancer este sugerat de datele anamnestice si de datele clinice, este sustinut
de mijloacele de investigatie imagistice, biologice si confirmat de examenul histopatologic.
Tratamentele oncologice specifice (chimioterapia, radioterapia) sunt tratamente agresive
insotite de numeroase efecte secundare de ordin functional, estetic si psihologic. Aplicarea
acestor metode terapeutice unor pacienti care nu au confirmarea histologica a bolii si care
pot sa nu aiba cancer implica consecinte severe de ordin medical si juridic. Din contra, la
37
pacientii diagnosticati cu leziuni benigne, care in realitate sunt cancere si nu au efectuat
tratementul specific, boala va continua sa evolueze pana la stadiile tardive.
In concluzie, nu se va incepe un tratament specific bolii canceroase fara un diagnostic de
certitudine, care este conferit numai de examenul histopatologic.
Exceptiile de la aceasta regula sunt unele cancere cu localizari dificil de abordat bioptic sau
in stadiile avansate ce impun inceperea unui tratament. In aceste situatii se impune
practicarea cel putin a unui examen citologic obtinut prin punctie aspirativa cu ac subtire.
Daca citologia indica prezenta unor celule cu caractere certe de malignitate asociate cu
elementele furnizate de datele examenului clinic si paraclinic sugestive pentru un cancer, se
poate incepe tratamentul antineoplazic.
64.Sindroamele paraneoplazice: definitie si semnificatie clinica
Tumorile maligne determina semne si simptome clinice prin invazie, obstructie si mase
compresive la nivelul tumorii primare, adenopatiilor regionale si metastazelor.
In afara aceste categorii de manifestari clinice, tumorile maligne pot determina simptome si
sindroame la distanta de tumora primara, adenopatiile regionale si metastaze.
Sindroamele paraneoplazice(SP) reprezinta un grup heterogen de semne si simptome asociate
unor neoplasme specifice ce nu se datoreaza invaziei tumorale locale.
Sdr paraneoplazice sunt rare dar de interes clinic deoarece acestea pot releva un cancer
Frecventa exacta a SP este dificil de apreciat din mai multe motive:
-variatii ale definitiei sdr paraneoplazic
-ignorarea diagnosticului de SP
-etiologie necunoscuta
-absenta unor studii sistematice consistente
SP nu sunt datorate efectului direct al tumorii sau al metastazelor. Cele mai caracteristice SP
sunt cele produse de tumorile secretante de hormoni polipeptidici care ajung in circulatie si
38
actioneaza pe organele tinta, la distanta de tumora. Evolutia SP este cel mai adesea paralela
cu aceea a tumorii maligne.
In ciuda varietatii acestor sindroame, importanta practica a SP este mare deoarece:
a)pot constitui primele simptome de aparitie a unui cancer, recunoasterea acestora permite
diagnosticul intr-un stadiu initial
b)pot stimula boala metastatica si descurajeaza astfel aplicarea unui tratament curativ
pentru un cancer localizat
c)complicatiile unui cancer pot fi confundate cu un SP contribuind la intarzierea
tratamentului
d)pot fi utilizati ca markeri tumorali pentru a urmari evolutia sub tratament sau pt a detecta
o recidiva
e)in stadiile metastatice de boala, tratamentul SP ar putea fi cel mai bun tratament paleativ
65.Sindroamele paraneoplazice endocrino-metabolice
Sunt printre cele mai cunoscute SP si corespund unui ansamblu de manifestari clinice si
biologice legate de prezenta unei secretii hormonale ectopice de catre un tesut canceros
derivat dintr-un tesut care nu secreta in mod normal hormonul respectiv.
A. Sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (sdr. Schwartz-Bartter)
Se traduce clinic prin tabloul intoxicatiei cu apa, asociind tulburari digestive (anorexie,
greturi, varsaturi) cu manifestari neuropsihice(euforie, agresivitate, confuzie mentala)
Crizele comitiale pot completa tabloul clinic atunci cand sodiul plasmatic scade drastic
(<120mEq/l). Simptomele severe pot culmina prin coma, datorita edemului cerebral.
Sindromul biologic este caracterizat de:
-hiponatremie de dilutie
-natriureza
-hipoosmolaritate sanguina cu hiperosmolaritate urinara
Este datorat secretiei ADH paraneoplazic. In 70% din cazuri este legat de un cancer bronhopulmonar. Criteriile de diagnostic ale secretiei inadecvate de ADH sunt:
-sodiu seric <135mEq/l
-osmolaritate plasmatica <280 mOsm/l
-osmolaritate urinara >100 mOsm/l
39
-natriureza crescuta (Na+>20 mEq/l)
Diag diferential: -hiponatremia de laborator; -hiponatremia asociata cu depletie volemica
B. Sindromul Cushing paraneoplazic
Sdr Cushing prezinta o evolutie clinica rapida (HTA, anomalii SNC cu psihoza, intoleranta la
glucoza, distributie anormala a tesutului adipos, sdr de catabolism proteic, striuri cutanate,
echimoze, atrofie musculara proximala) si o alcaloza metabolica hipokaliemica. Simptomele
frecvente in boala Cushing pituitar-dependenta, precum: obezitate facio-tronculara,
osteoporoza, vergeturile, sunt adesea absente in sdr paraneoplazic.
Diagnosticul se bazeaza pe bilantul hormonal: hipersecretia de glucocorticoizi si
mineralocorticoizi si cresterea nivelelor de ACTH.
Tratamentul sdr ACTH ectopic cuprinde tratamentul malignitatii si al anomaliilor metabolice
care, adesea, sunt cauzele dominante ale morbiditatii clinice.
C. Hipercalcemia paraneoplazica
Hipercalcemia poate fi considerata paraneoplazica daca survine intr-un cancer in absenta
metastazelor osoase, cu semne biologice de hiperparatiroidism care regreseaza dupa
tratamentul tumorii si reapare in cazul recidivei.
Sunt 4 elemente principale ce diferentiaza hipercalcemia tumorala de hipercalcemia prin
hiperparatiroidie:
-alcaloza metabolica
-diminuarea nivelului seric de vitamina D
-diminuarea osteocalcinei serice
-nivele normale sau scazute de PTH in contrast cu cresterea AMP ciclic
Tratament: bisfosfonati de generatia I si II (clodronat si pamidronat)
D. Hipocalcemia
Poate apare in boala metastatica osoasa, in cancerul de prostata, cancerul glandei mamare
Mecanisme: -malnutritie, sepsis, hipomagneziemie si dupa tratamentele citostatice
Simptomatologia clinica: iritabilitate, tetanos, aritmii, insuficienta cardiaca, hipotensiune
arteriala, manifestari EKG
E. Osteomalacia
Se datoreaza factorilor osteolitici tumorali circulanti si se caracterizeaza prin hipofosfatemie,
hipocalcemie asimptomatica, nivele scazute de 1,25-(OH)2 vitamina D3. La tineri apare in 90%
din tumorile capului si gatului si 50% din tumorile osului; la adulti: mielom, neurofibromatoza
si cancer al prostatei
40
F. Hipoglicemia
Survine la cei cu tumori de origine mezenchimala. Secreta un factor de crestere insulin-like II;
raportul plasmatic IGF-II/IGF-I este crescut rezultand hipoglicemia, asociata cu o scadere a
insulinei plasmatice, a peptidului C plasmatic si a proinsulinei.
66.Sindroamele paraneoplazice hematologice
SP hematologice survin in cursul patologiei neoplazice si sunt datorate efectului direct al
tumorii si al metastazelor, infectiei, sau toxicitatii medicamentoase, decat unui adevarat
sindrom paraneoplazic.
Cele mai caracteristice SP hematologice sunt: anemia hemolitica autoimuna (AHAI),
hipereozinofilia, coagularea intravasculara diseminata (CID), poliglobulia paraneoplazica si
trombocitozele.
A. Eozinofilia
Hipereozinofilia paraneoplazica se poate observa in cursul adenocarcinoamelor obisnuit in
stadiul metastatic si in cursul anumitor leucemii si limfoame nonhodgkiniene. In general
reprezinta un factor de prognostic nefavorabil.
Tratamentul neoplaziei de baza poate determina o normalizare a valorilor eozinofilelor. Poate
apare sau se poate accentua dupa o cura de radioterapie datorita fenomenului de liza
tumorala. Aceste tulburari sunt asociate secretiei unui peptid la nivelul tumorii ce
reactioneaza ca o eozinopoietina.
B. CID
CID poate apare in cursul tuturor afectiunilor maligne, dar este mai frecvent in: leucemia
acuta, cancerul de prostata, cancerul de pancreas sau bronho-pulmonar. Poate surveni sub
forma manifestarilor hemoragice acute dar si ca forme cronice, fie simptomatice
(trombocitopenie) sau relevate de testele biologice (activarea coagularii)
Alte cauze neoplazice de CID sunt mai rare si trebuie cautati si alti factori asociati (infectii,
accidente transfuzionale)
Terapia se bazeaza pe tratamentele de substitutie (plasma proaspata, concentrate
leucoplachetare) si heparinoterapia.
C. Poliglobulia
Este caracterizata de o crestere a masei eritrocitare secundar unei cresteri a nivelului
eritropoietinei serice.
In cadrul patologiei neoplazice, mai multi factori concura la hipersecretia de EPO, printre
care: hipoxia locala, secretia de catre tumora a unui factor stimulant, modificarea tumorala a
metabolismului eritropoietinei si productia de catre tumora a EPO. Tabloul clinic: poliglobulie
41
tipica: cresterea masei eritrocitare, fara splenomegalie, fara trombocitoza sau reactie
leucocitara.
Neoplasmele cele mai frecvent implicate sunt: hemangioblastomul cerebelos,
hepatocarcinomul, carcinoamele renale primitive, rareori si cancerele bronho-pulmonare.
Tratamentul se bazeaza pe rezectia tumorala ceea ce duce la regresia policitemiei in peste
95% din cazuri.
D. Trombocitozele
Trombocitoza poate surveni in cursul evolutiei limfoamelor maligne, a cancerelor pulmonare,
gastrice, colon, ovar, san, retinoblastoame
Aparitia trombocitozelor maligne se datoreaza unui factor de crestere megacariocitar
secretat de tumora, asociat sau nu proliferarii altor elemente din maduva osoasa.
67.Sindroamele paraneoplazice dermatologice
Sunt cele mai autentice SP. Aparitia lor este precoce permitand descoperirea neoplaziei intrun stadiu precoce, limitat de boala.
A. Acantosis nigricans
Apare aproape numai la adulti si aspectul sau clinic este foarte caracteristic. Leziunile tipice
sunt: hiperpigmentarea cutanata sub forma unor pete confluente in placarte, rugoase, ce
apar progresiv si simetric in axile, pliurile mari, gat, ombilic, santul submamar.
Uneori se asociaza si leziuni papilomatoase ale regiunilor periorificiale si alte mucoaselor, sau
cu o keratodermita plamo-plantara cu pahidermatoglifie. AN maligna este cel mai frecvent
asociata unui neoplasm gastric si cancerelor pulmonare. Frecvent se pot asocia simptome
precum: palmele mozaicate ce sunt o ingrosare a dermului.
B. Keratoza seboreica eruptiva
Este asociata cu cancerul gastro-intestinal in 43% din cazuri dar se poate intalni si in cancere
cutanate si AN
C. Ihtioza paraneoplazica (IP)
Aspect clinic: piele uscata, cu eroziuni si acoperita cu descuamatii fine. Particular se
localizeaza la nivelul pliurilor mari de flexie.
Neoplazii asociate frecvent: limfoame hodgkiniene si mai rar non-hodgkiniene. Diag
diferential: ihtioza vulgara congenitala, sdr de ihtioza intalnit in AIDS si pielea uscata din
casexia frecveta la cei cu cancer.
D. Acrokeratoza Bazex
42
Survine la sexul masculin de rasa alba la varste de peste 50 de ani. Caracterul sau obligatoriu
paraneoplazic, permite diagnosticul cancerului intr-un stadiu precoce.
Tablou clinic: leziuni erotemato-scuamoase (psoriaziforme), indolore, nepruriginoase ce apar
pe extremitatile membrelor bilateral, radacina nasului, a pavilionului urechilor, coate, unghii,
genunchi. Localizarea unghiala este frecventa. In 90% din cazuri este asociata unui carcinom
epidermoid bronho-pulmonar
E. Sindroamele pemfigus-like
Sunt afectiuni paraneoplazice frecvente, care se caracterizeaza prin eroziuni ale mucoaselor,
eruptii cutanate polimorfe cu pustule localizate pe tegumentele trunchiului si ale
extremitatilor. Frecvent survin pustule la nivelul palmelor conferind aspectul de lichen plan
sau eritem multiform. Se asociaza cu limfoame maligne, timoame, sarcoame, leucemie
limfatica cronica si, rar, tumori benigne
68.Sindroamele paraneoplazice osteo-articulare
Survin precoce, pot releva tumora.
Cele mai importante SP reumatologice sunt osteoartropatia hipertrofica pneumica PierreMarie Bamberger si hipercalcemia paraneoplazica
Osteoartropatia hipertrofica pneumica Pierre-Marie Bamberger este frecventa si
caracteristica, afectand sexul masculin dupa varstele de 40 de ani. Caracterul paraneoplazic
este unanim recunoscut. Se asociaza in 80% din cazuri cu un cancer bronho-pulmonar primitiv,
cel mai frecvent epidermoid.
Clinic asociaza: sdr articular, un sdr morfologic disacromelic, tulburari vasomotorii si
periostoza radiologica
Manifestarile articulare sunt polimorfe: artralgii simple, artrite subacute si cronice
Hipocratismul digital uneori absent la debut, este constant dupa o perioada de evolutie.
Mainile si picioarele sunt hipertrofiate, pseudoacromegaloide.
Tulburarile vasomotorii si o hiperplazie cutanata sunt frecvente.
Periostoza se poate evidentia radiologic si prezenta sa este socotita ca indispensabila pentru
diagnostic
69.Sindroamele paraneoplazice generale si cardio-vasculare
SP sistemice, asociate cancerului sunt reprezentate de: febra, amiloidoza, scadere pnderala,
prurit, transpiratii
A. Sindromul anorexie-casexie
43
Este datorat secretiei de interleukina-1 si a factorului de necroza tumorala TNF-alfa
(casexina)
B. Febra
Este un simptom frecvent la pacientii cu cancer. Cauza este adesea infectioasa sau
medicamentoasa
Febra paraneoplazica este definita ca prezenta cresterii temperaturii corporale fara o cauza
aparenta in cursul unei neoplazii evolutive; este rebela la tratamentele antitermice si
antiinfectioase si dispare rapid dupa cura neoplaziei, reaparand in cazul recidivelor.
Cancerele cele mai frecvent responsabile pt inducerea febrei sunt: boala Hodgkin, leucemiile
acute, sarcoamele osoase, tumorile renale, mixoamele atriale. In unele cazuri si cancerele
viscerale pot determina febra dar mult mai rar.
C. Amiloidoza
Este legata de acumularea in tesuturi a amiloidului. Poate surveni in cursul unor tumori
maligne: macroglobulinemie Waldenstrom, boala Hodgkin, limfoame non hodgkiniene,
carcinoame renale, de vezica si col uterin.
Tabloul clinic este reprezentat de atingerea poliviscerala: purpura cutanata, noduli
subcutanati, macroglosie, alopecie, neuropatie periferica si tulburari neuro-vegetative.
D. Sindromul Poems
Defineste asocierea dintre polineuropatie, organomegalie, gamapatie monoclonala si
modificari cutanate. Este frecvent asociat unei proliferari plasmocitare monoclonale.Tabloul
clinic este dominat de neuropatie: o poliradiculonevrita cronica predominanta la nivelul
mebrelor inferioare cu progresie simetrica si ascendenta. Organomegalia: ficat, splina si ggl
limfatici.
Modificari cutanate: hiperpigmentare difuza a tegumentelor, inflitrarea lor, hipocratism
digital si angioame cutanate.
Sdr cardiovasculare sunt reprezentate de tromboflebitele paraneoplazice si sdr carcinoide in
general f rare.
A. Sindromul carcinoid
Este datorat hipersecretiei de setonoina si/sau a metabolitilor sai. SUrvine in cursul unei
tumori carcinoide digestive.
Tabloul clinic: rasu-ul cutanat (bufeuri vasomotorii, paroxistice ale fetei si gatului) si diareea
sunt cele mai frecvente.
Atingerea cardiaca este tardiva: insuf cardiaca valvulara. Alte simptome: eritemul cronic,
telangiectazia fetei, bronhospasm, tulburari psihice, f rar manifestari articulare.
44
Diag este confirmat prin prezenta nivelelor serice crescute de acid hidroxi-5 indol acetic
urinar, metabolitul principal al serotoninei.
B. Tromboflebitele paraneoplazice
Pot fi superficiale si profunde, survenind dupa varstele de 50 de ani, fara cauze favorizante
cunoscute. Originea cea mai frecventa este neoplasmul bronhopulmonar sau pancreatic
Diag diferential: CID
Tratament: anticoagulante
70. Care sunt "semnele de alarma" ale unui cancer
Cele 7 simptome "de alarma sunt:
1) modificari ale tranzitului intestinal obisnuit, tulburari functionale digestive sau urinare
2) modificarea aparenta a unei leziuni cutanate congenitale (nev pigmentar)
3) o plaga care nu se vindeca, o tumefactie care nu dispare
4) hemoragii digestive, urinare, hemoptizii sau metroragii
5) un nodul palpabil sau o induratie in san sau oriunde altundeva
6) tulburari permanente de deglutitie
7) persistenta disfoniei sau tusei iritative
71.simpt locoregionale in ca
Palparea tumorii primare este o circumstanta relativ rara, cu exceptia tumorilor in stadii
avansate sau a organelor accesibile: san,testicol, sarcoame ale partilor moi ale trunchiului
sau extremitatilor, sistem osos, tegumente si mucoase.
Leziunile tumorale cutanate de mici dimensiuni, ce cresc rapid in dimensiuni, isi schimba
culoarea sau ulcereaza, fara tendinta de vindecare , sunt accesibile inspectiei si se pot
identifica relativ usor. Un semn important care trebuie bine cunoscut de catre medic dar si de
catre pacienti este caracterul indolor al leziunilor canceroase in stadii incipiente(tumora
primara si adenopatii indiferent de sediu), fiind una din cauzele principale de intarziere a
diagnosticului.
Intarzierea prezentarii la medic poate avea cauze multiple intre care: aspectul anodin al
semnelor clinice(caracterul indolor al leziunilor), precum si frica pacientilor de a fi
diagnosticati cu cancer.
45
72. ex fizic ca mamar
Sunt 3 proceduri stabilite pentru detectia precoce a unui cancer mamar:
-autoexaminarea sanilor;
-controlul clinic efectuat de personal calificat;
-mamografia;
Examenul clinic al sanului efectuat de catre medic:
Are rol esential in cancerul mamar datorita eficacitatii si simplitatii sale. Examenul fizic
mamar efectuat de personal medical este fiabil si fezabil cu conditia ca regulile palparii si
inspectiei sa fie bine cunoscute.
Cu incepere de la varsta de 35 de ani toate femeile trebuie sa se supuna unui examen anual
al sanilor. aceasta recomandare devine indispensabila la femeile care prezinta unul sau mai
multi factori de risc.
Datele actuale pledeaza pentru ideea ca aplicarea examinarii corecte a sanilor determina
un impact pozitiv asupra mortalitatii prin cancer mamar. Este de retinut ca examinarea
clinica este benefica numai daca este efectuata foarte atent.
73. semen+simpt tum mal pulm
Simptomele aparute pot fi consecinta a tumorii pulmonare primare, care poate determina
compresiune locala sau se poate extinde prin metastazare in restul organismului. In anumite
cazuri tumora primara nu are localizare pulmonara, ci aceasta apare secundar, din acest
motiv tabloul clinic putand varia foarte mult, de la pacient la pacient.
Simptomele cancerului pulmonar sunt clasificate ca fiind simptome induse de tumora
primara, induse de invazia locoregionala, aparute prin metastazare sau datorate unei
productii hormonale ectopice anormale.
Simptomele cancerului pulmonar primar includ:
- Tuse: tusea poate ridica probleme si daca apare brusc, la un fumator cronic, si daca isi
modifica principalele caracteristici (daca devine mai violenta, mai chinuitoare, mai
frecventa, daca isi modifica tonalitatea). O tuse ce nu dispare in timp trebuie sa fie un semn
de alarma pentru pacient si acesta ar trebui sa se prezinte la medic pentru investigarea
originii ei;
46
- Hemoptizie (expectoratia sangvinolenta sau franc hemoragica) apare la un procent
semnificativ din pacienti si poate fi chiar primul simptom sau cel care, prin spectaculozitatea
lui, trimite pacientul la un specialist. Cantitatea de sange expectorat nu este foarte
importanta, deci, chiar daca sunt doar striuri sangvinolente pacientul trebuie sa fie alarmat;
- Wheezing apar ca urmare a obstructii determinate de tumora sau poate sa apara ca urmare
a inflamatiei interstitiale care insoteste evolutia neoplaziei;
- Dureri toracice apar la 1/4 din bolnavi. Durerea este adesea cronica, surda si se localizeaza
difuz, fiind datorata afectarii, prin invazie tumorala, a structurilor din jurul plamanilor;
- Dispneea poate sa fie cauzata de tumora in sine, care prin dimensiunile ei ajunge sa
realizeze o compresie pe structurile arborelui respirator, insa poate fi cauzata si de revarsatul
pleural sau de extinderea si invadarea parenchimului pulmonar, functionalitatea acestuia fiind
compromisa;
- Infectii repetate pulmonare si de tract respirator superior, cum ar fi pneumonii sau bronsite,
pot reprezenta un semnal de alarma sugestiv pentru cancerul pulmonar. Un procent relativ
crescut din adenocarcinoame sunt localizate periferic, ceea ce se traduce clinic prin aparitia,
pe langa simptomele enuntate, si a revarsatului pleural si a durerii toracice foarte intense
datorate infiltrarii neoplazice a pleurei si a peretelui toracic.
Simptomele datorate extinderii locoregionale a tumorii sunt, cel mai frecvent, reprezentate
de:
- Obstructie de vena cava superioara;
- Paralizie de nerv laringeu recurent;
- Paralizie de nerv frenic (determina paralizia diafragmei);
- Exercitarea de presiune si compresie pe plexul nervos simpatic, determinand instalarea
sindromului Horner;
- Disfagie datorata extinderii tumorii si comprimarii esofagiene pe care aceasta o exercita;
- Pleurezie;
- Compresie de cai respiratorii superioare.
Sindroamele paraneoplazice care pot insoti cancerul pulmonar apar mai frecvent in cazul
carcinoamelor cu celule mici si se manifesta adesea prin:
- Hipercalcemie, daca sunt secretati hormoni paratiroid like;
- Osteoartropatie hipertrofica pulmonara;
- Sindrom de hipercoagulabilitate;
- Sindrom Cushing in cazul tumorilor secretante de hormon adrenocorticotrop (ACTH);
- Astenie;
47
- Scadere ponderala;
- Anemie;
- Hiponatremie;
- Hipocratism digital.
74.semne+simpt tum mal dig
Cancerul colorectal este de obicei asimptomatic in stadiile incipiente. Simptomele apar
relativ tarziu in evolutia bolii, atunci cand tumora este greu de tratat si aproape imposibil de
vindecat. Simptomele cele mai frecvente, includ:
- durere abdominala (frecvent periombilicala)
- scaun sanghinolent sau scaun inchis la culoare, negricios (melena)
- tulburarea tranzitului intestinal normal (scaune frecvente, constipatie cronica sau senzatia
de defecatie incompleta)
- fatigabilitate marcata (oboseala accentuata)
- scaderea in greutate, apare relativ rar (cateva kilograme in ultimele luni)
In unele cazuri, cancerul colorectal poate fi asimptomatic. De asemenea, simptomele depind
in majoritatea cazurilor de localizarea anatomica a tumorii la nivelul intestinului gros.
Simptomele in cancerul gastric sunt variate si nespecifice: semne care evoca o tulburare a
digestiei, dureri care le amintesc pe cele ale unui ulcer, complicatii (hemoragie, stenoza si, in
mod exceptional, perforatie gastrica), flebite cu repetitie, febra prelungita, slabire
importanta si fara cauza, anemie feripriva.
Cancerul esofagului nu prezinta simptome multa vreme, iar primele manifestari survin adesea
intr-un stadiu avansat al bolii. Primul semn este o disfagie (dificultate de a inghiti), mai intai
intermitenta, apoi permanenta si dureroasa. Declinul starii generale este rapid.
Diagnosticarea se face prin fibroscopie.
Carcinomul hepatocelular este o afectiune ce evolueaza silentios, pe fondul bolii cronice care
ii favorizeaza aparitia. In ciuda faptului ca initial acuzele sunt minime sau chiar complet
absente, pe masura ce procesul se extinde, pacientul poate deveni simptomatic, acuzand:
- Durere si sensibilitate la palpare, localizata in cadranul abdominal drept, uneori sub
rebordul costal, insa de cele mai multe ori difuz;
- Icter cutaneomucos;
- Prurit generalizat;
- Edeme gambiere;
48
- Ascita;
- Modificarea circumferintei abdominal;
- Casexie;
- Hemoragii digestive superioare (din varice esofagiene);
- Hepatomegalie si splenomegalie;
Exista si manifestari generale, care apar in majoritatea tipurilor de cancer si care se
datoreaza existentei acestei afectiuni consumptive: febra, astenie, scadere in greutate, lipsa
poftei de mancare, greata, varsaturi, oboseala generala si scaderea libidoului.
75. simpt sistemice in ca
Simptomele sistemice adesea nelinistesc pacientul si il determina sa se prezinte la medic.
Acestea sunt:
-febra prelungita;
-transpiratii profuze;
-scaderea ponderala;
-anorexie;
-prurit;
Acestea sunt deteriminate de sbstantele biologic active eliberate de tumora.
In limfoamele maligne subcategoria stadiala "B" reuneste: febra, transpiratiile nocturne si
scaderea ponderala - dar aceasta clasificare trebuie identificata in toate tumorile solide, fiind
de cele mai multe ori expresia unei boli maligne in stadii avansate.
Orice suspiciune de malignitate trebuie elucidata cu ajutorul mijloacelor de diagnostic.
Examenul direct al regiunii urmat de examenul microscopic este esential pentru diagnosticul
de certitudine.
76. Explorari imagistice in cancer
Dezvoltarea tehnicilor moderne de imagistica a permis ameliorarea considerabila a
depistarii tumorilor in organele abdomino-toracice sau la nivelul SNC. In acelasi timp, nici un
examen imagistic(CT,scintigrafie, ecografie sau RMN) nu permite altceva decat interpretarea
unor imagini dintre care nici una nu inlocuieste examenul anatomo-patologic, pentru
stabilirea diagnosticului de cancer.
49
De asemenea, odata cu diagnosticul de cancer confirmat, imagistica joaca un rol important
in definirea extensiei tumorale locale, regionale si metastatice anomaliile identificate fiind
foarte sugestive pentru a fi considerate metastaze(imagini lacunare hepatice si osoase,
imagini rotunde pulmonare, adenopatii limfatice sau tomodensiometrice etc), fara a necesita
adeseori biopsierea pentru confirmare histologica.
In sfarsit, tehnicile de abord bioptic sau citologic se conjuca cu imagistica pentru
efectuarea de prelevari bioptice ghidate din organele profunde, in vederea dagnosticului.
Performanta diferitelor tehnici imagistice este diferentiata in functie de zona explorata:
CT si, mai recent examenul in RMN constituie explorarile de electie ale: toracelui,
encefalului si ariei ganglionare lombo-aortice;
Ecografia este utilizata ca prima intentie in explorarea hepatica si abdominala
viscerala;
Examnele scintigrafice sunt esentiale in: explorarea scheltului, cautarea metastazelor
osoase sau tiroidiene prin evidentierea tulburarilor de fixare ale radioizotopilor;
Diagnosticul oncologic comporta mai multe etape succesive , strans crelate unele de altele,
in cursul carora recursul la mijloacele imagistice este frecvent. In acelasi timp, la momentul
fiecarei etape alegerea mijloacelor imagistice utile difera in functie de sediul de organ, tipul
de tumora in cauza extensia sa clinica si altele. Utilizarea unei tehnici imagistice ca element
diagnostic al unei boli asimptomatice( ex. mamografia bilaterala) nu este justificata decat
daca rezultatele sunt strans corelate cu cele ale biopsiilor ulterioare , iar rezultatele servesc
la vindecare dupa tratament.
77.investig hematol si bioch in ca
Modificari biochimice - metabolism glucidic, protidic, al acizilor nucleici si, mai putin,
metabolismul lipidic si hidro-electrolitic .
Cresterea nivelului seric al transaminazelor(TGP si TGO) poate fi cauzata de tumori mailgne
hepatice,primare sau secundare.
Printre semnele care ne indruma spre o boala hematologica se inscrie febra prelungita, care
nu cedeaza la tratamentul antibiotic. Poate fi prima manifestare a unei boli hematologice
grave, ca leucemia acuta sau a unui alt tip de cancer hematologic. Se recomanda efectuarea,
pe langa testele bacteriologice, si a analizelor hematologice.
50
Se realizeaza hemoleucograma, este deosebit de utila in cancere hematologice, dar poate
sugera diagnosticul si in cazul unor tumori solide. VSH si fibrinogenul sunt markeri ai
inflamatiei. O serie de markeri tumorali sunt prezenti in sange.
Investigatiile hematologice si biochimice pot sugera diagnosticul, insa diagnosticul de
certitudine se pune doar dupa examinare anatomo-patologica.
78. Ce sunt markerii tumorali?
Conceptul de marker tumoral dateaza din 1930 cand Zondek a pus in evidenta prezenta
gonadotrofinei corionice umane in urina unei femei cu coriocarcinom placentar.
In 1938 E.R.Gutman si A.B.Gutman au evidentiat prezenta unei fosfataze acide in tesuturile
umane, confirmand supozitiile celor care identificasera o excretie urinara crescuta a
fosfatazelor acide la pacientii cu cancer de prostata. De mai mult timp fusese recunoscut ca
la pacientii cu cancer probele de sange au un caracter biochimic anormal. Concluzia a fost ca
acele substante ce pot fi detectate in umorile organismului sunt asociate cu tumorile
maligne. Aceste substante au fost numite markeri tumorali.
Un marker tumoral este deci o molecula sau o familie de molecule ce apar(sau reapar) in
concentratii crescute la un individ cu cancer.
Notiunea de marker tumoral a fost introdusa in limbajul medical cu sensul unor substante
sau molecule a caror aparitie si acumulare este asocita cu prezenta si dezvoltarea tumorilor
maligne.
Modificarile celulei tumorale se pot reflecta si prin prezenta unor substante produse de
tumora. Acestea pot fi folosite pentru diagnostic, prognostic, urmarirea tratamentului
79. Markeri tumorali:roluri
1.diagnostic si urmarire:
-determinarea in fluidele corpului: screening, diag. Diferential, extensia bolii, diag. Precoce
al recurentei, urmarirea efectelor terapiei;
-imunoscintigrafie diagnostica;
2.Tratament:
-citotoxicitate directa a ac. Monoclonali;
-
conjugarea cu citotoxice,radionulizi;
-
inhibitia receptorilor pentru factori de crestere;
51
80. Clasificarea markerilor tumorali:
1.Produsi celulari specifici(protoeine tisulare):
1.1.Proteine oncofetale:
-alfafetoproteine(AFP): hepatom, teratom, adenocarcinom;
-antigenul carcioembrionar(CEA): tumori germinale, embrionare, adenocarcinoame mamare,
digestive, plaman, splina, ficat,vezica, genitale;
-proteina S-100- tumori melanice, salivare, histiocitoza X, condrom;
-Ag factor VIII- hemangiom, sarcom Kaposi;
-alfa-1-antitripsina, beta-1-antitripsina:hepatom;
gonadotrofina corionica(HCG): tumori trofoblastice, testicul;
1.2.Hormoni cu secretie normala non-ectopica:
-tiroglobulina: cancer tiroida, mielom, san;
-tirocalcitonina: neoplazii multiple endocrine;
-mioglobuline: sarcoame;
-SP1: placenta;
-transferina: hepatom;
-Ag specific prostatic(PSA): cancer de prostata;
-beta2microglobuline: mielom, limfoame;
-surfactant: cancer bronsioalveolar;
2.Enzime specifice de tesut:
-fosfataza acida prostatica;
-neuronspecificenolaza(NSE): neuroblastom, cancer pulmonar cu celule mici, melanom,
hipernefrom;
-izoenzima Reagan(fosfataza alcalinaplacentara-PLAP) in cancer de san, ovar, testicul,
seminom;
-gama-glutamil-transpeptidaza: in metastaze hepatice, obstructii biliare;
3.Alte enzime neoplazice asociate tumorii: (glicoproteine, markeri de grup sau a unor tumori
individualizate):
-CA 15-3: san,plaman,ficat,ovar;
52
-CA 19-9: adenocarcinoame digestive;
-CA 72-4(TAG-72): gastric, colon, san ovar, plaman, prostata;
-CA 125: ovar,san,plaman, pancreas,ciroza;
NKI/C3 sau MB-5: melanom;
4.Oncogene si produsul final:
4.1.Factori de crestere:
-Sis cu omologul lantului beta-PDGF, in sarcomul simian,LMC;
-int-2 cu EGF in boli mieloproliferative;
4.2.Receptori celulari:
-erb-A cu receptor al hormonului tiroidian in ertroblastoza aviara, hepatom;
-erb-B cu recptor EGF in boli mieloproliferative;
-HER 1-2 cu receptorii in cancerul mamar;
-frs cu recptor CSF in sarcoamele feline;
4.3.Proteinkinaze:
-src cu tirozinkinaza in sarcomul Rous;
-abl cu tirozin kinaza in limfom cu celule B, LMC;
-mos cu tirozinkinaze in sarcom murin Moloney;
4.4.GTP legat:
-H-ras cu treonin kinaza legata GTP in sarcoamele umane , carcinoame, leucemii;
-K-ras in limfoame , leucemii, carcinoame;
-N-ras in neuroblastom;
53
81. rol disg markeri tumorali
Utilitatea lor este strans corelata cu sensibilitatea si specificitatea acestora. Markerii
tumorali care tind sa isi arate utilitatea:
PSA - are o sensibilitate crescuta, de aceea este in cadrul diagnosticului prima al
crcinoamelor prostatice in stadiile localizate, dar si in fazele de boala metastatica. Valorile
crescute preced cu 6 luni pozitivre altor teste
betaHCG reprezinta merkerul de diagnostic al bolii trofoblastice, chiar inaintea
conifirmarii histopatologice.
AFP - marker important al diagnosticului hepatocarcinoamelor primare si al tumorilor
germinale cu orginea in sacul vitelin. In cancerul testicular, prezenta AFP, confirma originea
vitelina a unui contingent de celule tumorale.
proteinele monoclonale M - sunt imunoglobuline produse de plasmocite: Prot BenceJones, macroglobulinele Waldernstrom . Prezinta o specificitate foarte crescuta la cei cu
mielom multiplu, insa 40% dintre rez pozitive sunt determinate de alte proliferari maligne.
calcitonina - marker important in diagnosticul tumorilor maligne tiroidiena, cu originea
in celulele proliferate C.
AG oncofetal pancreatic(POA) .
majoritatea markerilor prezinta concentratii crescute si in alte boli necanceroase, de aceea
pentru eliminarea acestei incertitudini se recurge la utilizarea mai multor markeri in
determinarea unei boli.
82. rol prog markeri tum
Un model in folosirea markerilor in vederea prognosticului unei afectiuni maligne il reprezinta
cencerul testicular. In tumorile nonseminomatoase dozarea valorilor a 3 markeri: AFP, HCG si
LDH, inaintea administrarii chimioterapiei contribuie la definirea a 3 grupe prognostice: cu
risc scazut, intermediar si crescut.
Un alt exemplu de participare a markerilor la evaluarea prognosticului unei boli il
reprezinta markerii unor limfoame maligne nonHodgkiniene, unde valorile LDS alaturi de
varsta pacientului, stadiul bolii si formele histopatologice definsesc de asemenea 3 grupe de
risc: scazut, intermediar si crescut. Dozarea beta2 microglobulinei in Limfoamele nonHD, are
un rol crescut, astfel ca pacientii cu valori initial scazute prezinta supravietuiri semnificativ
mai lungi la 5 ani.
Valorile betaHCG, in boala trofoblastica, are un rol prognostic important, astfel
pacientele cu valori initiale >100.000 ale HCG sunt candidate de La inceput la
polichimoterapie.
54
Nivelul crescut al salil-transferazei si al fucozei reprezinta indicatori ai prognosticului
rezervat in carcinomul mamar, avand risc crescut de recidiva sau metastazare.
Alti markeri cu rol prognostic: galactzil transferaza (carcinoame ovariene), proteina
M(proliferari maligne ale plasmocitelor), gamaGT(metastaze hepatice) si fosfataza acida
(metataze osoase)
83.rol markeri urmarirea pacientului
Rolul markerilor tumorali in monitorizarea pacientilor apare cand acestia au valori modificate
fata de noemal, in prezenta unei tumori maligne, astfel persistenta unor valori crecute dupa
aplicarea tratamentului, releva o lipsa de raspuns la tratament, pe cand revenirea lor la
normal semnifica un raspuns favorabil. Exemplu de markeri ce pot fi utilizati:
-ACE: asociat cu tumorile de tub digestiv derivate din ectoderm, in cancerele pulmonare,
tiroidiene, mamare, ovariene, de col uterin, de vezica urinara, prostatice. este utilizat in
urmarirea carcinomului colo-rectal, gastric, pancreatic, mamar, hepatic, mdeluar, bronsic.
-AFP: rolul sau e legat de diagnosticul si monitorizarea carcinoamelor primare ale ficatului si
a tumorilor germinale.
-betaHCG, un marker al recidivei trofoblastice, in tumorile ovariene germinale, si cele
testiculare.
-CA15-3 alaturi de CEA in monitorizarea cancerului mamar, si ident metastazelor
-Ca27.29: utilizat in urmarirea cencerului mamar, si prezicerea recidivelor.
-Ca19-9: utilizat in urmarirea recidivei carcinoamelor pancreatice, colo-rectale, tractului
biliar, asociat cu CEA
-CS125 monitorizarea carcinoamelor ovariene
-Ag carcinomului epidermoid(SCC): monitorizarea pacientilor cu cancer epidermoid
spinocelular al colului uterin, bronho-pulmonar si carcinomul scuamos din sfera ORL.
-PSA monitorizarea cencerului de prostata
-FAP in cancerul de prostata
-beta 2 microglobulina, evolutia LLC si a limfoamelor maligne
-Feritina in evolutia leucemiilor acute, BH, carcinoame pulmonare, colon hepatic, prostatic si
mamar
-Tiroglobulina umana: monitorizarea carcinomului tiroidian, dupa interventia chirurgicala cu
Iod131
-Receptorii hormonali- stabilirea conduitei terapeutice in evolutia neoplaziiilr, astfel
estrogenii, progesteronul sunt urmariti in cencerul mamar.
55
84.
85.stadial tnm
Utilitatea clasificarii tumorilor in diverse grupe , reiese din faptul ca o boala localizata are o
rata de supravietuire net superioara unei boli sistemice. Stabilirea sediului bolii este
necesara, atat pt definirea ratei de crestere si extensie tumorala, cat si pentru tipul tumoral,
si relatia gazda-tumoara.
Utilitatea sistemului tnm reiese din faptul ca:
-ajuta clinicianul sa stabileasca tratamentu, indica prognosticul, ajuta la evaluarea
rezultatelor postterapeutice, ajuta la schimbul de informatii intre diferite centre medicale.
Sistemul TNM se bazeaza pe un set de reguli, ce au fost modificate pentru aplicarea unor
localizari tumorale primare determinand 3 componente:
T- extensia tumorii, N +/- extensia bolii la ggl limfatici rgionali, +/- absenta metastazelor la
distanta.
Prin adaugarea unui indice de la 1 la 4, se indica extensia bolii. Regulile generale:
1. toate cazurile trebuie sa prezinte confirmare histopatologica,
2. pentru fiecare localizare sunt 2 clasificari: clinica si histologica:
a)clinica stadializare cTNM: examenul clinic, imagistic biopsie, explorare chirurgicala.
b)histologica pTNM:examinarea anatomo-patologica, prin rezectia sau biopsia tumorii, a ggl
regionali afecatai si a metastazelor la distanta.
3. dupa evaluarea TNM, se va stabili sediul bolii, care va ramane neschimbat
4. daca exista dubii in stabilirea corecta a TNM, se va alege stadiul cel mai putin avansat.
5. In tumorile multiple, la acelasi organ, se va lua in considerare tumora cea mai mare iar nr
tumorilor este indicat in paranteze.
6.categoriile T,N,M si stadiile pot fi extinse in scop clinic si de cercetare in subgrupe, sau
substadii.
86. scopuri stadial tnm
In ciuda deficientelor inerente, sistemul TNM, este un sistem complex ce realizeaza o
legatura esentiala intre cercetarea stintiifica si practica medicala, oferind o contributie
majora la stadializarea neoplaziei.
56
Scopul este de a putea fi dedus cu mai multa siguranta prognosticul bolii si atitudinea
terapeutica cea mai potrivita.
Diferentele sunt mari de la un tip de cancer la altul in functie si de tipul si invazivitatea
celulelor din care este constituita tumora, sistemului TNM adaugandu-se in ultimul timp inca
o litera G - reprezentand gradul de invazivitate a celulelor evidentiat de catre
anatomopatolog microscopic: G1,2,3,4. In functie si de aceasta gradare a celulelor
canceroase prognosticul pe termen lung difera foarte mult.
Un alt scop il reprezinta realizarea unui limbaj comun pentru oncologii de
pretutindeni, care sa la permita compararea materialului clinic si evaluarea rezultatelor
tratamentului. Permite de asemenea o comunicare rapida intre doctorii de pretutindeni
87. semnif prog stadial
Stadializarea serveste ca baza de stratificare a pacientilor recrutati in diferite protocoale , si
asigura echilibrul factorilor prognostici in fiecare subgrup de pacienti in studiu. Multe din
datele despre cancer sunt extrase din studiile respective.
Capaciatea de a avea un control al fiecarui stadiu, reduce problemele de variabilitate
individuala a bolii. Raportarea rezultatelor in functie de stadiu determina date foarte clare
despre subgrupurile de pacienti ce au urmat un anumit tratament. Stadializarea TNM permite
cercetarii clinice sa obtina noi informatii prin observatia clinica sistematica a grupelor
similare de pacienti. utilizarea aceluiasi sistem este necesara pentru a elimina tendintele
separatiste si potential ireconciliabile intre scolile de oncologie in ceea ce priveste conduita
in ingrijirea cancerului, permite deci integrarea informatiilor din surse diferite, despre
pacienti similari. Sistemul TNM permite aprecierea corecta a bolnavilor in contextul unor
subgrupe specifice de boala, contribuie la studiile de istorie naturala a unei neoplazii, la
identificarea factorilor ce contribuie la prezentarea tardiva la medic, in stadiile avansate de
boala.
88. fact predictici ca
Factorii predictivi, reprezinta orice variabila asociata cu raspunsul sau absenta raspunsului
dupa o anumita terapie. De exemplu prezenta sau absenta receptorilor estrogenici (ER) si
progesteronici(RPG) la nivelul unei tumori mamare, ca indicator al raspunsului la terapia
hormonala.
Rolul lor este de a determina raspunsul, sau absenta raspunsului unei neoplazii la
diferite metode terapeutice.
89. fact prognostici in cancer
57
Dupa stabilirea diagnosticului cert de malignitate si extensiei bolii, are loc indentificare
factorilor prognostici. Stadiul bolii nu reprezinta destul pentru a elabora factori prognostici
completi. Un factor prognostic reprezinta acea variabila clinica, biologica sau terapeutica
existenta la un momentul diagnosticului, sau a tratamentului initial, care este asociata cu o
influenta semnificativa statistic asupra supravietuirii denerale sau a supravietuirii fara semne
clinice de boala.
Rolul factorilor prognostici in oncologie este concretizat in:
-stabilirea unei prognoze de supravietuire a pacientilor, de predictie a raspunsului la
tratament.
-identificarea unor subgrupe de pacienti cu evolutie particulara care sa beneficieze de o
anumita terapie
-interpretarea critica a studiilor clinice prin identificarea unor factori ce pot influenta
rezultatele finale in termenii raspunsurilor terapeutice si a datelor de supravietuire
-diminuarea efectelor secundare prin aplicarea unor tratamente oncologice minime la
pacientii cu prognostic favorabil.
Tipuri de factori prognosticie: comuni: majoritatii neoplaziilor(gradul de diferentiere
tumorala, extensia anatomica, varsta), specifici pentru anumite tipuri de tumori:histologia,
localizarea, gradul de rezecabilitate, factori absolut specifici unei tumori: tipul de
imunoglobulina, markeri tumorali.
Pot fi grupati in 4 mari categorii:
1. factori legati de boala: histologici, clinici, biologici, terapeutici.
2. factori in legatura cu pacientul: sex, varsta, starea generala, sarcina, nivel socio-cultural.
3. factori de relatie cu terapia si personalul medical: dotarea tehnica, conditiile terapeutice,
posbilitatile de control a rezultatelor.
4. factori legati de posibilitatea de urmarire dupa tratament
90. grupe risc
Analiza multifactoriala a factorilor de risc a dus la identificarea unor grupe de risc in cadrul
acelorasi stadii de boala. Spre exemplu in boala non-HD, de inalta malignitate, analiza
multifactoriala a dus la elaborarea unor factori prognostici, cu inalta semnificatie: astfel
caracteristicile clinice care unt direct legate cu supravietuirea si recidiva postterapeutica
sunt: varsta.60 ani, stressul de performanta<70%, valorile crescute ale LDH, stadiile ANN
Arbor 3 si 4, prezenta afectarii ganglionare.
Riscul rlativ individual de decee este astfel determinat prin adaugarea numarului de
factori de prognostic adversi prezenti in momentul diagnosticului. Se determina riscul relativ
58
de decese in functie de
intermediar, crescut.
grupa de risc in care se incadreaza pacientul: risc scazut,
In tumorile testiculare, un indice prognostic similar, a fost elaborat in urma
evidentieriiAfP.1000ng/ml, HCG>5000 U/l, LDH>1,5XN, si prezenta metastazelor viscerale
extrapulmonare. Au fost identificate in baza acestora 3 categorii de risc: risc crescut cu
30-40% supravietuire la 5 ani, mediu cu 65-75% supravieturie la 5 ani, si mic cu supravietuire
82-90%.
In cancerul mamar cu axila negativa, au fost identificate grupe de risc cu ajutorul factorilor
prognostici identificati prin analiza multifactoriala. Astfel dactorii de prognostic cu valoare
semnificativa sunt: paciente 35 ani, tumori cu dimensiuni > 1cm, grad de diferentiere
scazut(3-4), absenta receptorilor estrogenici si progesteronici. Astfel avem si aici 3 grupe de
risc:
1. scazut: tumora<1cm, ER si PR prezenti, grad de diferentiere = 1, Varsta >35 ani
2.intermediar: marimea tum: 1-2 cm, ER si PR= prezenti, Grad de dif=1-2
3. crescut: tumora >2 cm, absenta ER si PR, gr de dif=2-3, varsta < 35 ani.
Pacientele din grupa de risc crescut necesita tratament adjuvant, pe cand pt cele din grupa
cu risc intermediar, tratamentul adjuvant devine optional.
91.92.
93. Rolul diagnostic si prognostic al chirurgiei in cancer
Rolul diagnostic al chirurgiei este major si consta din obtinerea de tesut tumoral in vederea
examenului histologic. Ex. histologic este singurul care confera certitudinea diagnostica de
malignitate, fapt ce face ca procedurile bioptice sa necesite de multe ori interventia
chirurgului.
Metode: biopsia aspirativa, biopsiile incizionale si cele excizionale;
a.
punctia biopsie cu ac subtire presupune introducerea unui ac subtire la nivelul
tesutului suspectat si aspirarea materialului pentru examenul histologic.
b.
Punctia biopsie cu ac gros presupune obtinerea unui nucleu tisular prin introducerea
unui ac special cu lumen mai mare pentru efectuarea prelevarii tesuturilor prin punctie
bioptica: Vim-Silverman, Tru Cut sau High Speed Drill. Se poate utiliza pt diagnosticul
tumorilor suspecte ale sanului, uterului, sfera ORL, ficat, os si tesut moale, vezica urinara,
cavitate peritoneala.
c.
Biopsia incizionala presupune extirparea unui fragment tumoral (sub forma de pana)
pentru examenul histo-patologic la parafina. Este necesara diagnosticarii maselor tumorale
mari. Este preferata pentru diagnosticu tumorilor de parti moi si al sarcoamelor osoase,
59
formatiuni tumorale subcutanate profunde sau musculare atunci cand alte procedee sunt
insuficiente pentru stabilirea diagnosticului.
d.
Biopsia excizionala presupune indepartarea completa a formatiunii tumorale suspecte
astfel incat marginile de rezectie sa fie in tesut sanatos.. este posibila atunci cand tumora
are dimensiuni de 2-3 cm putand fi excizata in asa fel incat sa nu interfere cu excizia larga
impusa de interventia chirurgicala definitive. Acest tip de biopsie este preferata celei
incizionale deoarece ofera tesut sufficient pentru examenul anatomo-patologic.
94. Rolul profilactic al chirurgiei in cancer
Se urmareste recunoasterea de catre chirurgii oncologi a leziunilor ce prezinta un risc crescut
de evolutie spre tumori maligne. Atunci cand sunt descoperite trebuie aplicata chirurgia
profilactica ce poate preveni dezvoltarea ulterioara a malignitatii cu prognostic vital. Situatii
in care chirurgia poate juca un rol profilactic:
criptorhidia – asociata cu u risc crescut de cancer testicular ce poate fi prevenit prin
efectuarea orhiopexiei la varste cat mai precoce;
polipoza colonului, colita ulceratia si sdr. familial Linch II sunt associate cu risc crescut
de cancer de colon;
carcinomul mamar- existenta pacientilor cu risc crescut de ancer mamar, antecedente
heredo-colaterale de cancere mamare, prezenta unui cancer in antecedente, prezenta
leziunilor de carcinoma lobular in situ, pot sugera alternative terapeutica a mastectomiei
bilaterale la femeile care o accepta;
cancerul ovarian familial; incidenta familiala a cancerelor ovariene, mamare si cele de
colon si endometru pot sugera posibilitatea unei ovarectomii bilaterale profilactice la femeile
in postmenopauza, cu prezenta acestor factori de risc;
carcinomul cervical – studiile au dovedit posibilitatea de progresie a unor leziuni
inflamatorii de col uterin (cervicite cornice) spre un carcinoma cervical
cancerul esofagian; metaplazia cilindrica a esofagului distal este corelata cu
dezvoltarea displaziei si carcinomului esofagian;
cancerele tiroidiene medulare (parafoliculare) ar putea fi evitate prin tratamentul
chirurgical al hiperplaziei celulelor parafoliculare diagnosticate la persoane cu risc familial.
95. Rolul paleativ al chirurgiei la pacientii cu cancer
60
Chirurgia paleativa urmareste ameliorarea calitatii vietii pacientului , permite ameliorarea
starii generale si a tulburarilor functionale. O interventie paleativa este justificata pentru a
elimina: durerea, hemoragia, infectia, ocluzia intestinala sau complicatiile lor.
Exemple de interventii chirurgicale paleative:
-
colonostomia;
-
gastro-entero-anastomoza;
-
cistectomia pentru controlul tumorilor vezicale infectate, hemoragice;
mastectomia simpla ( de toaleta ) in tumorile ulcerate, suprainfectate ale sanului care
se poate practica si in prezenta metastazelor la distanta;
-
amputatia toracica sau pelvina pentru tumorile dureroase ale extremitatilor;
-
interventiile efectuate pentru controlul durerii;
96. Rolul curativ al chirurgiei in tratamentul cancerelor
Chirurgia ramane mijlocul therapeutic cel mai important in vindecarea cancerelor. Aceasta
afirmatie este valabila pentru tumorile limitate la organul de origine. Extensia bolii
neoplazice prin afetarea ganglionara locoregionala este un indicator al prezentei bolii
micrometastatice nedectabile. In aceste situatii chirurgia nu mai poate obtine singura
vindecarea fiind necesara asocierea unor proceduri terapeutice adjuvante.
Rolul therapeutic al chirurgiei in cancere este unul essential si poate fi:
A.
tratamentul curative, radical al tumorilor primare, singura sau in asociatie cu alte
procedure terapeutice adjuvante;
B.
scop cito-reductiv, in formele avansate (de reducere a masei tumorale);
C.
paleativ, pentru combaterea unor simptome acute (urgente oncologice);
D.
rezectia chirurgicala a metastazelor;
E.
de bilant postterapeutic;
F.
scop de reconstructie si reabilitare.
97. Integrarea chirurgiei in tratamentul multidisciplinar al cancerelor
Chirurgia este o modalitate esentiala de tratament a cancerului. Importanta sa s-a redus
considerabil datorita progreselor mijloacelor diagnostice si terapeutice desi in cazul tumorilor
voluminoase doar interventia chirurgicala poate asigura un control local si chiar o vindecare.
61
Chirurgia nu trebuie sa ramana singura modalitate terapeutica si trebuie integrate intr’o
strategie multimodala cu asocierea tratamentelor adjuvante.
Chirurgul trebuie sa fie familiarizat cu isoria naturala a tipurilor de cancer, cu principiile si
posibilitatile chirurgiei, radioterapiei, chimo-, hormono- si imunoterapiei.
Elaborarea strategiei terapeutice globale se face in urma consultului cu specialistii din
departamentul de radio- si chimoterapie. Orice tratament chirurgical al unei tumori trebuie
insotit de examenul histopatologic.
Chirurgia oncologica constituie o ramura distincta de chirurgia generala necesitand cunostinte
de biologie tumorala, istorie naturala, factori prognostici, radio- si chimoterapie.
98. mecanisme de actiune ale radiatiilor ionizante in cancer
*leziuni letale: cauza directa este o rupture ireparabila a ambelor brate ale helixului ADN la
mai putin de 3 baze azotate decesul producandu-se prin mutatii punctiforme si mitoze inegale
proportionale cu doza si cantitatea fascicolului;
*leziuni subletale: rupture unei singure catene a lantului dublu poate fi reparata prin ligaze;
*leziuni potential letale: initial ireparabile dar care pot fi covertite prin diferite mecanisme
de protectie celulara: hipoxie celulara cu intarzierea mitozei;
1. actiunea directa se produce prin impactul fotonilor cu ADN-ul cellular prin excizari,
ionizari, efectul Compton si formare de perechi;
2. actiunea indirecta, secundara, prin radioliza apei cu ioni H+;
99. tipurile de radiatii utilizate in tratamentul cancerului
Electromagnetice : extranucleare (radiatii X) intranucleare prin dezintegrare (radiatii
gamma)
-
Corpusculare: electroni, protoni, neutroni, particule alfa, nuclee grele: heliu argon
•
radiatii ionizante directe(corpusculare) : electroni, protoni, deuteroni, pozitroni,
particule alfa, nuclei;
•
radiatii ionizante indirecte(electromagnetice) : radiatii gamma, X, acestea cedand
energia pariculelor ionizante directe;
100. efectele secundare acute ale radioterapiei la pacientii oncologici
“raul de radiatii”: oboseala, inapetenta, sindrom depresiv;
62
Sdr. hematopoietic: scaderea leucocitelor, a trombocitelor;
Piele: eritem, descuamare uscata si umeda, epilare
Mucoasa faringiana: Mucozita (disfagie, hipersecretie)
Esofag: Esofagita
Plaman: Pneumonita (tuse, dispnee, durere pleurala)
Intestin: gastroenterita (greturi, varsaturi, crampe, diaree)
Vezica urinara: Cistita
Rect: Proctita (tenesme)
Maduva osoasa: Citopenie (astenie, hemoragii, neutropenie febrila
101. ef sec tard radioter
La indivizii expusi la radiatii aparitia cancerului este mai frecventa.
1. dupa radioterapie, in afectini benigne:
-in spondilita anchilopoetica iradiata frecventa leucemiilor creste de 5 ori
-dupa iradierea timusului-poate apare cancer de tiroida
-iradierea mastitei postpartum si a tumorilor benigne ginecologice-leucemii
0dupa iradierea angiofibromului juvenil- osteosarcoame
2.Dupa radioterapia antitumorala
-in cancerul de col-crestere a cancerului de rect si vezica
-boala Hodgkin-creste riscul leucemiilor acute dupa asocierea chimioterapiei cu agenti
alchilanti
-iradierea leucozelor cronice si conditionarea grefei de maduva-leucemii
3. Dupa radiodiagnostic:
- dupa fluoroscopii repetate toracice-cancer mamar la tinere
- examen radiologic obstretical- leucemii
4. Expunerea profesionala la radiatii ionizante
-radiologi-leucemii,cancere cutanate
63
-industria nucleara-mielom, leucemii, cancer bronsic
-izotopi radioactivi-osteosarcom
-minerii in minele de uraniu-cancer pulmonar
Aproape toate tesuturile corpului sunt susceptibile la inducerea de tumori. Locuri
unde se pot produce tumori sunt:san, tiroida, pulmon, organe digestive.
-varsta la expunere are o importanta variabila
-perioada de latenta e lunga pt cancere si mai scurta pt leucemii
-interactiunea dintre gazda si mediu joaca un rol semnificativ in inducerea tumorilor
102. radioter in trat multidisciplinar
Radioterapia poate fi curativa sau paleativa, avand ca scop: citoreductia masei tumorale,
obtinerea unei perioade fara simptome(durere, hemoragii), supravietuire prelungita.
Indicatii exclusive:
-boala Hodgkin
-cancerele laringelui
-cancere col uterin,prostata, canal anal,rectal,pielii
1.Radioterapia preoperatorie
Avantaje:
-sterilizarea celulelor tumorale la periferia tumorii
-reducerea riscului diseminarii tumorale in cursul interventiei chirurgicale
-reducerea de volum a unor tumori voluminoase
Dezavantaje:
-modificarea extensiei reale a tumorii sub aspect anatomo-patologic si aprecierea mai dificila
a factorilor prognostici
-intarzierea interventiei chirurgicale cu riscul de a lasa sa evolueze leziunea tumorala
-cresterea riscului complicatiilor postoperatorii: intarzierea cicatrizarii plagilor
postoperatoriii, fibroza, limforagie ppostradica; daca radioterapia depaseste 2 luni
modificarile vasculare sunt definitive
2.Radioterapia postoperatorie
64
Avantaje:
-indicatie mai precisa, volumul tumoral de iradiat este mai bine definit prin constatarile
chirurgicale si de unele repere intraoperatorii
Dezavantaje:-absenta efectului asupra insamantarii celuleor maligne cu ocazia gestului
chirurgical
=alterarea vascularizatiei tumorale si cresterea riscului de radiorezistenta
3.Radioterapia intraoperatorie;
-consta in iradierea cu abdomenul deschis a unor tumori profunde dupa expunerea
chirurgicala
-necesita echipament speciala-sala de operatie apropiata de sala de iradiere, conditii speciale
de sterilitate
103.trat sistemice in ca
Tratamentul chirurgical cu intentie de radicalitate:
Presupune extirparea in totalitate a tumorii macroscopice, limita rezectiei trecand la
distanta de tumora pt a inlatura si celulele diseminate peritumoral. Distanta de diseminare a
celulelor tumorale depinde de dimensiunea tumorii, agresivitatea acesteia, caracteristicile
histologice tumorale si tipul tesutului afectat.
Prin acest tip de chirurgie, macroscopic pare ca s-a scos tot, dar pot ramane cel.
maligne. Este o terapie locoregionala ce se adreseaza tumorilor cu evolutie locala. Trebuie sa
intervina prompt pt. ca tumora sa nu metastazeze, incizia facandu-se în tes. sanatos din jur
(sacrificiu de tesut, si chiar si de organ în limite de securitate), acesta dupa ce a fost
ligaturat principalul pedicul vascular pt. a evita diseminarea iatrogena.
Limfadenectomia regionala este în principiu obligatorie in cancere limfoide (mamar,
col uterin, tiroidian) in care nu exista semne clinice / paraclinice de invadare a ggl limfatici,
pe cand daca acestia apar invadati se face limfadenectomia de necesitate.
Principiile trat. chirurgical cu intentie de radicalitate:
- sa fie non-traumatica, cu diseminare redusa (scade recidiva, creste supravietuirea)
- operatie in vas inchis (ligaturare vene)
- extirparea leziunii in monobloc, nu bucata cu bucata
Este o chirurgie ampla, larga, adesea mutilanta si deseori sechelara, nefiind o metoda
f.sigura de tratament (nici f.eficace).
Indicatiile chimioterapiei în tratamentul cancerului:
65
1. tratament paleativ cand celelalte metode esueaza (std IV)
2. tratamentul de consolidare a rezultatului obtinut prin alta terapie pt. evitarea recidivelor
3. tratamentul citostatic de reconvertire cînd o tumora avansata este redusa dimensional pt.
a se putea interveni chirurgical
4. tratamentul adjuvant se face în stadiile initiale I si II, abordabile chirurgical
5. chimioterapia precoce intraperitoneala postoperatorie, folosita in cancerul ovarian in cazul
unor leziuni peritoneale asociate sau dupa o citoreductie tumorala paleativa, urmata de
chimioterapie sistemica (dupa 72h de la operatie)
104.clasif ag citost citotx
Citostatice fazo-specifice
-foarte active impotriva celulelor intr-o anumita faza a ciclului celular
-pt chimioterapia cancerelor:efectul lor este redus dupa o singura administrare
-ucid un numar limitat de celule tumorale, dupa o expunere de scurta durata deoarece
afecteaza numai celulele in fazele sensibile ale ciclului celular-cele mia cunoscute fac parte
din clasa antimetabolitilor si clasa celor cu actiune pe fusul de diviziune
-un nr mai mare de celule ar putea fi ucise cu un citostatic fazo-specific daca nr de celule din
faza sensibila ar putea fi crescut
Sfazo-dependente:antimetaboliti,citarabina,hidroxiureea,metotrexat
M fazo-dependente: Vincristina, vinblastina, teniposid,corticosteroizi
CItostatice cu actiune ciclo-dependenta
-eficace in ciclul celular dar care nu sunt dependente de o anumita faza a
ciclului=ciclodependente fazo-nespecifice
-majiritatea agentilor alkilanti(ciclofosfamida,clorambucil,melfalan), antibiotice
antitumorale(idarubicina,dexorubicina), citostatice diverse(busulfan)
CItostatice ciclo-nespecifice
-par sa fie la fel de eficace cand celulele maligne sunt in ciclu sau in afara lui
-in acest caz au actiune similara cu cea a radiatiilor ionizante:mecloretamina si nitrozureele
105. act citost in rap ciclul cel
Citostatice fazo-specifice
66
-foarte active impotriva celulelor intr-o anumita faza a ciclului celular
-pt chimioterapia cancerelor:efectul lor este redus dupa o singura administrare
-ucid un numar limitat de celule tumorale, dupa o expunere de scurta durata deoarece
afecteaza numai celulele in fazele sensibile ale ciclului celular-cele mia cunoscute fac parte
din clasa antimetabolitilor si clasa celor cu actiune pe fusul de diviziune
-un nr mai mare de celule ar putea fi ucise cu un citostatic fazo-specific daca nr de celule din
faza sensibila ar putea fi crescut
Sfazo-dependente:antimetaboliti,citarabina,hidroxiureea,metotrexat
M fazo-dependente: Vincristina, vinblastina, teniposid,corticosteroizi
CItostatice cu actiune ciclo-dependenta
-eficace in ciclul celular dar care nu sunt dependente de o anumita faza a
ciclului=ciclodependente fazo-nespecifice
-majiritatea agentilor alkilanti(ciclofosfamida,clorambucil,melfalan), antibiotice
antitumorale(idarubicina,dexorubicina), citostatice diverse(busulfan)
CItostatice ciclo-nespecifice
-par sa fie la fel de eficace cand celulele maligne sunt in ciclu sau in afara lui
-in acest caz au actiune similara cu cea a radiatiilor ionizante:mecloretamina si nitrozureele
106. Polichimioterapia trebuie sa indeplineasca 3 importante obiective:
a)sa determine un efect tumoricid maxim, cu toxicitate minima pt gazda
b)sa ofere un spectru de actiune care sa includa si subpopulatiile chimiorezistente dintr-o
tumora
c)sa previna sau sa intarzie aparitia unor noi clone celulare citostatic-rezistente
Alegerea unei scheme este indusa de:
1.in asocierile citostatice se aleg cei mai activi agenti in monochimioterapie, de preferinta
cele care induc remisiunea completa
2.se aleg citostatice cu mecanisme diferite de actiune pt a obtine efecte aditive sau sinergice
asupra tumorii
3.se aleg citostatice cu toxicitate diferita pt a permite asocierea in doze optime ale fiecarui
citostatic
4.citostaticele trebuie administrare in doze si scheme optime
67
5.se vor administra la intervale optime de timp, intervalele dintre cicluri vor fi cat mai scurte
posibil dar fara a determina toxicitate asupra tesuturilor sensibile
6.se vor asocia citostatice cu mecanisme diferite de rezistenta pt a minimaliza instalarea
rezistentei incrucisate
107. A. Tumori chimiosensibile ce pot fi vindecate si in stadiile avansate
Coriocarcinom 90%
TUmori germinale testiculare 90%
Nefroblastom Wilms 70 90%
Sarcom Ewing 80%
Rabdomiosarcomm 70 90
Limfom Hodgkin 60 80
Leucemii acute limfoblastice la copil 70 80
Cancer bronhopulmonar small cell 7%
b.Tumori chimioresponsive dar putin vindecabile
-limfoame non-hodgkin
-cancer de col uterin
-cancer gastric
-cancere mamare avansate
-cancer ORL
-cancer vezica urinara
-tumori cerebrale
C.Tumori putin chimiosensibile
-digestive,renale,prostatice
68
-tiroidiene
-bronhopulmonar
-melanom
108.
Chimioterapia initiala(de inductie)
-trat principal al acelor tumori reputate ca fiind chimiosensibile
-limfoame Hodgkin si non hodgkin
-carcinomul placentar
-mielom multiplu
-cancere testiculare nonseminomatoase
-cancere pulmonare cu celula mica
-unele cancere ale copilului:neuroblastomul,rabdomiosarcomul
Chimioterapia adjuvanta
-presupune adm citostaticelor sistemice dupa ce tumora prima a fost tratata radical printr-o
alta modalitate terapeutica(radio, chirurgia)
-indicata in programul terapeutic al acelor cancere ce prezinta un risc crescut de metastazare
-cancere de colon in stadiile local avansate
-cancere testiculare non seminomatoase
-osteosarcoamele adultului
-cancere ovariene
-cancerele vezicii urinare
Chimioterapia primara(neodjuvanta,preoperatorie)
-precede tratamentul loco regional si e recomandata tumorilor local-avansate
avantaje:
-reducerea riscului de diseminare a tumorii
-actiune asupra micrometastazelor
-diminuare locala a volumului tumoral
69
-permite precizarea caracterului de chimiosensibilitate a tumorii
Inconvenient in cazul unui raspuns terapeutic nesatisfacator constau in faptul ca nu aduce nici
un beneficiu pacientului
-limfoame, bornhopulmonare, carcinoame anale, vezica urinara,
laringiene,osteogenice,mamare, esofagiene,ORL,pancreatic, gastric
109.
Toxicitate hematologica
-linia eritrocitara:anemii
-linia plachetara-trombocitopenii
-linia alba-neutropenii
Este comuna tuturor citostaticelor cu exceptia BLeomicin, Asparaginaza si Vincristina
E ameliorat de:
-utilizarea precoce a antibioticelor cu spectru larg
-util factori de crestere
-util eritropoietinei
-administrarea de concentrare leuco-plachetare
Toxicitate digestiva
-greturi, varsaturi
-diaree
-constipatie
-toxicitate mucoasa
Ameliorare:antiemetice, agenti antiserotoninergici
Toxicitate cardiaca
-disritmii
-cele mai toxice sunt antraciclinele
-tahiaritmii(la adm de bolus)
-iradierea mediastinala
-Dexrazixan este agentul protector pt cardiotoxicitatea indusa de antracicline
70
Allopecia
Toxicitatea pulmonara
-pneumopatii interstitiale acute alergice
-cea mai frecventa poate surveni dupa BLeomicin-leziuni cu exudate fibroase, metaplazie
epidermoida a bronhioilelor terminale
-duc la fibroza pulm: Mitomicina C, Busulfan
Nefrotoxicitatea si cistita hemoragica
-injurii la nivelul tubilor renali
-risc: Cisplatinul
-hidratare energica cu ser fiziologie
Toxicitate germinala
-alchilantii=>azoospermie si amenoree secundara
-Mecloretamina=>sterilitate la cei tratati pt boala Hodgkin
110.
Reprezinta tratamentul tumorilor hormonodependente prin suprimarea surselor de hormoni
sau prin blocarea actiunii lor la nivel celular
Este un mijloc important si eficace pentru acele tumori ce provin din tesuturi a caror
crestere este controlata de catre hormoni precumL cancere mamare, prostatice,
endometriale, tumori neuroendocrine si tiroidiene.
Isi exercita efectele biologice prin legarea de complexe celulare de recunoastere specifica
numite receptori;se activeaza o enzima care declanseaza al doilea mesager celular ce induce
transcriptia ADN si sinteza proteica.
Celula normala, dar si cea neoplazica exprima receptori hormonali:care leaga androgenii,
glucocorticoizii, estrogenii si progesteronul.
Concentratia receptorilor se masoara radiochimic si se exprima in femtomoli./
Te r a p i i l e h o r m o n a l e p o t f i s u p r e s i v e ( a b l a t i v e , h o r m o n i p r i v a t i v e ) , p r e c u m :
castrarea(ovarectomie, orhiectomie), adrenalectomie, hipofizectomie) sau aditive.
111. Tipuri de hormonoterapie aditiva in cancer
71
Hormonoterapia utilizeaza hormonii sexuali exogeni si derivatii lor de sinteza sau compusi
nesteroidieni cu efect de antagonizare competitiva sau privativa.
A.HORMONOTERAPIA COMPETITIVA
Se realizeaza cu compusi care au o afinitate crescuta pentru receptorii hormonali si se
substituie hormonilor respectivi.
Determina inhibitia hormonilor tropi hipofizari corespunzatori.
1.Estrogenii
Au fost folositi mult in trecut in tratamentul cancerelor mamare metastazate, la femeile in
post menopauza si in cancerele de prostata diseminate.Utilizarea acestora este restransa din
cauza efectelor secundare cardiovascularePreparatele estrogenice utilizate in cancerele
mamare sunt:Dietilstilbestrol(DES),Estradiol,Clorotrianisen.
In cancerele de prostata, medicatia estrogenica de uz curent este reprezentata de
Clorotrianisen (Tace),Poliestradiol(Estradurin) si Estramustin(Estracyt),preparat ce contine un
amestec de estroen si alchilant.
2.Androgenii
Mecanismul prin care dozele crescute de androgeni inhiba cancerul mamar este necunoscut,
desi dovezile experimentale si clinice evidentiaza inhibitia hormonilor gonadotrofici hipofizari
si a productiei de estrogeni.Androgenii blocheaza receptorii estrogenici la concentratii de
1000 de ori mai crescute decat estrogenii.
Androgenii sunt utilizati astazi exceptional in tratamentele cancerelor mamare din cauza
efectelor secundare (virilizare,hepatotoxicitate,hipercalcemii,tromboembolii) si a
rezultatelor modeste.Un efect favorabil este cel anabolizat.Preparatele disponibile
s u n t : Te s t o s t e r o n p r o p i o n a t ( Te s t o s t e r o n e ) , M e t i l t e s t o s t e r o n e ( O r e t o n ) s i
Fluoximesteron(Halotestin).
3.Progestativele
Modul de actiune al progestinelor include o actiune indirecta aspra axului hipotalamohipofizar, ce consta din inhibarea prohormonilor gonadotrofinici hipofizari si o actiune
directa, de inhibare a proliferarii celulare.
Progestinele,in particular Megestrol acetatul, au demonstrat o activitate importanta in
tratamentul cancerelor mamare (in linia aIIa si aIIIa de tratament), carcinoamelor
endometriale si unele rezultate in cancerele ovariene si prostatice.
Progestinele determina o crestere a apetitului si castig ponderal, motiv pentru care sunt
utilizate si in terapia simptomatica.
Determina efecte secundare precum:feminizarea(mai putin DES), castig ponderal si unele
efecte cardiovasculare.Preparatele uzuale sunt:Medroxiprogesteron acetat(Farlutal,Provera)
si Megestrol acetat (Megace).
72
Progestinele au fost utilizate si in tratamentul cancerelor renale metastatice.Ratele de
raspuns de 16%raportate in trecut nu au fost confimare de studiile moderne.
4.Antiestrogenii
Sunt substante ce pot inhiba proliferarea celulara printr-o varietate de mecanisme:blocheaza
cresterea tumorala mediata prin receptorii estrogenici si cresterea mediata prin factorii de
crestere tumorali.Medicamentul cel mai utilizat pana recent a fost Tamoxifen(Nolvadex).
Antiestrogenii(in particular Tamoxifenul)cresc intervalul liber de boala si supravietuirea
generala cand sunt administrati ca tratament adjuvant la pacientele cu cancere mamare in
postmenopauza, cu RE+.
In cancerele mamare avansate, Tamoxifenul este utilizat ca linia I de tratament determinand
la pacientele in varsta cu RE+ si RPg+ rate de raspuns de 60-70%.Rolul antiestrogenilor la
femeile postmenopauza este mai putin binecunoscut.
Generatia
a
IIa
de
antiestrogeni
reprezentanti:Toremifenul,Raloxifenul,Droloxifenul,Tat-50 si Idoxifenul.
are
ca
Efectele secundare sunt reduse:bufeuri, greturi,varsaturi(fenomenul de ”flare up” in primele
doua saptamani de la administrare),metroragii,trombocitopenie,edeme,leziuni
cervicale.administrarea de peste 5 ani a Tamoxifenului a fost incriminata in producerea
adenocarcinoamelor endometriale.
Toremifen(Fareston, FC-1157) prezinta o afinitate crescuta pentru receptorii estrogeni.
Pe langa mecanismul de blocant estrogenic, Toremifen prezinta si efecte citostatice pe
celulele receptor estrogen negative.Doza de 68 mg/zi Toremifen prezinta activitate
antiestrogenica echivalenta cu a dozei de 20mg/zi Tamoxifen.Se administreaza o data pe
zi.Efectele secundare sunt asemanatoare cu ale Tamoxifenului, minus riscul de de
cancerogeneza uterina.
5.Antiandrogenii
Sunt steroidieni sau nesteroidieni(puri).
a.Antiandrogenii steroidieni sunt obisnuit compusi progestationali ce exercita efecte dule :de
blocare a receptorului citosolic de androgen si de supresie a productiei de gonadotrofine
printr-un mecanism de feed-back similar cu cel al estrogenilor.
b.Antiandrogenii nesteroidieni sau ”puri” nu suprima eliberarea gonadotrofinelor si
testosteronului, dar sunt puternic inhibitori ai atasarii nucleare a androgenilor.
Antiandrogenii sunt utilizati in tratamentul carcinomului de prostata metastazat.
Antiandrogenii nesteroidieni disponibili sunt:Flutamid,Bicalutamid, Casodex, iar dintre cei
steroidieni,,Ciproteron acetat(Androcur).
Efectele secundare sunt minime:ginecomastie,diaree,toxicitate hepatica reversibila.
73
Casodex este un antiandrogen nesteroidian activ la pacientii cu cancere prostatice
avansate,dar fara efecte secundare digestive ale Flutamidului,cu semiviata de 6 zile,fapt ce
face posibila administarea sa intermitenta.
112. Tipuri de hormonoterapie supresiva(ablativa)
Hormonoterapia ablativa consta in suprimarea sursei principale de hormoni(ovar,testicul)prin
chirurgie sau radioterapie.
Ovarectomia chirurgicala sau radiologica in cancerele mamare si orhiectomia in cancerele
prostatice reprezinta manevrele hormonoterapice curente.â
Avantajele acestei metode constau in faptul ca efectul terapeutic se instaureaza rapid, fara
fenomenul de exacerbare simptomatica(”flare up”),iar pretul de cost este scazut.
Chirurgia, ca metoda hormono-supresiva,este eficace in cancerele mamare(ovarectomie) si
prostatice(orhiectimia subcapsulara).Alte proceduri chirurgicale hormono-supresiva precum
hipofizectomia adrenalectomia sunt proceduri abandonate astazi si inlocuite cu tratamente
medicamentoase la fel de eficace.De exemplu, cancerul mamar ce prezinta receptori
estrogenici(RE) si progesteronici(RE>50fmol/mg proteina)are o mare probabilitate de a
raspunde la terapia antiestrogenica cu Tamoxifen.
In cancerele mamare avansate,ovarectomia bilaterala este echivalenta cu castrarea
radiologica.raspunsul depinde de statusul receptorilor homonali,ratele de raspuns de
60-75%sunt inregistrate in tumorile cu RE+,iar durata medie a raspunsului este de
6luni.Indicatiile principaleale hormonoterapiei supresive in cancerele mamare sunt>formele
metastatice(cutanat,osos si pleuropumonar) si cancerele local-avansate, la femeile in
premenopauza.Ratele de raspuns depind de statusul receptorilor RE(%din totalitatea cazurilor
neselectate).
In cancerele mamare, indicatia de hormonoterapie este bazata pe statusul receptorilor
estrogenici.
Hormono-responsivitatea este sugerata de evolutia lenta a bolii,raspunsul favorabil la
hormonoterapiile anterioare si localizarile metastatice extraviscerale(cutanate si osoase).
Un raspuns initial favorabil este un argument pentru continuarea hormonoterapiei in caz de
recidiva.
In cancerul de prostata,orhiectomia bilaterala este rezervata cazurilor cu metastaze sau cu
evolutie locoregionala dominata de tulburari de mictiune.Interventia suprima 95% din secretia
de testosteron.Dupa orhiectomie se obtine o ameliorare evidenta a simptomelor clinice in
peste 50%din cazuri si un efect antalgic evident asupra metastazelor osoase.Durata remisiunii
este in medie de 9-12 luni(cu extreme care dureaza ani).Castrarea chirurgicala la barbat
determina o descrestere rapida a hormonilor androgeni circulanti la un nivel bazal care este
socotit de referinta pentru alte forme de supresie gonadala androgenica.
74
Raspunsul la terapia hormonala determina diminuarea simptomelor(paleatie)dar nu tind sa
modifice sau sa vindece boala.Aceste raspunsuri sunt limitate in timp si amelioreaza numai
calitatea vietii.
C
a
n
c
e
r
u
l
mamar:ovarectomie,antiestrogeni(Tamoxifen,Toremifen),progestine(Megestrol),inhibitori de
aromataza(Aminoglutetimid),inhibitori de LH-RH.(Zoladex)
Cancerul prostatic:orhiectomia,analogi de lH-RH,antiandrogeni,estrogeni
Cancerul endometrial:progestine(Megestrol)
Tumori neuroendocrine:analogi de somatostatin
Leucemii limfocitare si limfoame:glucocorticoizi(Prednison).
113. Imunoterapia in cancer
Citokinele
Proteinele de reglare numite citokine sunt utilizate in terapia cancerelor. Citokinele sunt
proteine solubile produse de celulele normale ce afecteaza cresterea si metabolismul propriei
celule (autocrinie), a celulelor vecine (paracrinie) sau altor celule la distanta (inclusiv cele
tumorale),prin interactiunea cu receptorii de suprafata ai celulelor sistemului limfoid si si
hematopoietic.Desi au fost izolate peste 50 de citokine,numai un numar redus
dintre acestea au patruns in practica clinica.
Citokinele ca agenti terapeutici:
1.IL-1 experimenetal este atat un chemoprotector cat si un radioprotector, protejand
animalele de experienta impotriva dozelor mielosupresive ale agentilor citotoxici. Aceasta a
fost studiata in procesele de vindecare a leziunilor, ca adjuvant in studiul vaccinurilor
tumorale si in asociatie cu chimio- si radioterapia,insa nu joaca inca un rol in medicina
clinica.
2.IL-2 este o citokina produsa de limfocitele T activate care, dupa ce se leaga de un receptor
specific de suprafata al limfocitelor T. Indicatiile c linice actuale ale IL-2 sunt:in carcinoamele
renale metastatice,in tratamentul melanomului malign. Toxicitatea IL-2 este dependenta de
doza si se manifesta prin febra, oligurie, hipotensiune, sindrom edematos, esfecte cardiovasculare.
3.IL-4 stimulea limfocitele B si impreuna cu IL-2 este un factor de crestere pentru celulele T
citotoxice.Nu se poate defini pana in prezent un rol clar in terapia cancerului.
4.IL-6 are o gama larga de efecte biologice,inducand secretia unor proteine de faza acuta;
joaca un rol in cresterea limfocitelor B, in diferentierea lor, servind ca factor de crestere in
mieloame, contribuind si la determinarea casexiei neoplazice.
75
5.IL-7 este o glicoproteina cu efecte stimulatorii asupra limfocitelor T pe modele murine. In
doze crescute injectate intra-tumoral, IL-7 determina descresterea tumorii.
6.IL-12 este un alt factor de crestere pentru precursorii seriei limfoide , jucand un rol in
activarea celulelor T.Este in curs de studiu pentru activitatea sa antitumorala.
Interferonii
Interferonii (IFN) sunt glicoproteine, produs al celulelor infectate viral, care protejeaza
impotriva altor infectii virale. Mecanismele de actiune al IFN sunt: actiune
antivirala,cresterea expresiei antigenelor majore de histocompatibilitate (MHC) si a
antigenelor tumorale asociate, efecte antiangiogenetice si de stimulare a apoptozei.
Sunt 3 clase majore de IFN:ALFA, BETA SI GAMA.
1. IFN-ALFA este indicat in taratam leucemiei cu celule"paroase" (tricoleucocite, hairy cell),
cu malignitate a celulelor B, ce se prezinta adesea cu complicatii (pancitopeniesi
splenomegalie). Efecte secundare ale IFN-alfa: febra, mialgii, edeme, in relatie cu doza
administrata.
2. IFN-BETA pare sa aiba proprietati similare cu ale IFN-alfa deoarece actioneaza pe acelasi
receptor. Este utilizat in tratam sclerozei multiple, dar exista putine date cu privire la activit
sa anti-tumorala.
3. IFN-GAMA prezinta o activitate antitumorala slaba si o gama mai larga de proprietati
imunobiologice fata de IFN-alfa. Activeaza monocitele si macrofagele, regleaza expresia
receptorului Fc si creste expresia MHC si a antigenelor asociate tumorii. Este utilizat in
profilaxia infectiilor din bolile cronice ale polimorfonuclearelor.
Fctorii de necroza tumorala (TNF)
Factorii de necroza tumorala (TNF) sunt citokine produse de macrofagul activat sub forma de
TNF alfa si beta (limfotoxine), ce actioneaza pe acelasi receptor de suprafata si poseda
activiatati biologice variate. Activitatea TNF consta in:
-efecte imunomodulatorii, prin stimularea expresiei MHC si interactiune cu alte citokine;
-factor de crestere pentru fibroblaste;
-activarea procoagulazei la nivelul celulelor endoteliale;
-efect anti-viral si efect citotoxic, posibil prin inductia radicalilor oxigen;
-activarea osteoclastelor.
Desi determina efecte citotoxice, TNF singur nu are efecte semnificative sistemice in
cancer, posibil deoarece toxcitatea (hipotensiunea) limiteaza dozele ce pot fi administrate
sistemic. TNF pare sa joace un rolin casexia neoplazica. Tratamentul siatemic cu TNF a fost
abandonat datorita toxicitatii severe (coagulopatii, insuficienta pulmonara, citopenie).
76
114. Terapia directionata(tintita)
Antigenele tumorale de suprafata,receptori ai factorilor de crestere pot fi utilizati ca tinte a
terapiilor cu toxine citotoxice,radionuclizi sau agenti chimioterapici.
1.Imunotoxina
Toxinele din plante sau cele de origine bacteriana(precum cele extrase din pseudomonas
Aeruginosa)au fost conjugate cu anticorpii monoclonali si utilizate in scop terapeutic.Aceasta
strategie a fost utilizata in tratamentul limfoamelor non-hodgkiniene si a leucemiei limfatice
cronice.
2.Radioimunoterapia
Legarea unor radioizotopi de anticorpi monoclonali directionati impotriva unor tinte
preconizate ar prezenta multiple avantaje fata de radioterapia externa ,in termenii indexului terapeutic.
Iodul radioactiv cuplat cu AcMo impotriva antigenelor celulor Ba fost utilizat cu succes in
tratamentul limfoamelor nonhodkiniene,refractare la chimioterapie.
Radioterapia cu Y91 in asociatie cu radioterapia externa este studiata in prezent,in
tratamentul unor tumori solide.
3.Toxinele himerice
Ingineria genetica a facut posibila obtinerea de gene "de fuziune" ce asociaza portiunea
citotoxica a genelor bacteriene (ex.toxina difterica sau exotoxina speciilor de Pseudomonas)
si liganzi-tinta(citokine:IL2).Aceste gene pot fi utilizate pentru a produce proteine himerice
care exprima recetori de inalta afinitate.
De exemplu, proteina de fuziune "IL2/toxina difterica"s-a dovedit foarte activa in neoplaziile
ale caror ceule exprima receptorul IL2,in special Mycosis fungoides.
4.Chimio-imunoterapia
Aceasta strategie terapeutica potentiala a fost sugerata de progresele tehnologiilor de
conjugare si ca urmare a dezvoltarii agentilor citostatici specifici.Au fost elaborati anticorpi
conjugati cu doxorubicina,care au fost studiati in tratamentul tumorilor solide;rezultatele nu
au fost staisfacatoare.Posibilitatea de administrare a Doxorubicinei inclusa in lipozomi a
inlocuit aceasta tehnologie.Alte asociatii anticorp-citostatic sunt in curs de studiu.
115.116.
117. EVALUAREA RASPUNSULUI POSTTERAPEUTIC
Definitii ale OMS ale raspunsurilor terapeutice pt leziuni masurabile sunt:
77
RC - raspuns complet = disparitia tuturor semnelor de boala la examenul clinic, imagistic,
biologic, din cadrul a doua observatii independente, la interval de cel putin 4 saptamani.
RP - raspuns partial = reducerea dimensiunilor tumorii cu peste 50% (sau a celor 2 diametre
perpendiculare) fara nici o alta manifestare tumorala in timpul terapiei dupa un interval de
minimum 4 saptamani.
BS - boala stationara sau lipsa raspunsului = nu se constata o reducere mai mare de 50% a
dimensiunilor maxime tumorale, cresterea cu mai putin de 25% a leziunilor existente.
BE - boala evolutiva = cresterea dimensiunilor tumorii cu peste 25% sau aparitia de noi leziuni.
De asemenea, se folosesc termenii de:
- "reluare de evolutie a bolii" in cazul progresiei bolii dupa o perioada de boala stationara(BS),
raspuns partial sau raspuns complet.
- "continuare de evolutie" - evolutia bolii la pacientii la care nu a existat o perioada de RC sau
RP, cu durata de minim 4 saptamani.
- "recidiva"- evolutia bolii intr-o zona initial afectata, dar dupa ce in prealabil a fost obtinut
RC sau RP.
POSIBILITATI DE CONTROL ALE REZULTATELOR
Controlul rezultatelor (raspunsul la tratament) cat si urmarirea pacientilor constituie premiza
diagnosticului si tratamentul precoce a unei recidive.
Posibilitatea de control eficace a pacientilor dupa tratament si urmarirea lor in teritoriu
devine un factor prognostic foarte important care depinde de centrul oncologic respectiv.
De exemplu, un factor depend de pacient estre accesibilitatea la institutiile sanitare in
functie de teritoriul geografic, nivelul cultural si posibilitatile economice.
Factorii prognostici constituie un ansamblu de elemente adesea independente si de
complexitate variabila in functie de tipul neoplazic.
EVALUAREA RASPUNSULUI OBIECTIV LA CHIMIOTERAPIE
-se face in termenii raspunsului la tratament, timpului de mentinere a remisiunii bolii
(supravietuirea fara semne de boala) si a timpului total de supravietuire.
Cel mai rapid mod de apreciere a rezultatelor dupa chimioterapie este aprecierea raspunsului
tumorii la tratament (in general dupa minimum 2 cicluri de CHT).
Raspunsurile la tratament au in vedere doua tipuri de leziuni: masurabile si evoluabile.
1. Leziunile masurabile - pot fi masurate efectiv prin examinare clinica sau imagistica:
a. unidimennsional, precum:leziuni pulmonare ce nu sunt complet inconjurate radiografic de
parenchim pulmonar, mase abdominale palpabile sau mase de tesut moale ce pot fi masurate
intr-un singur diametru;
78
b. bidimensional, in cele 2 diametre maxime, de ex un nodul cutanat sau o adenopatie
superficiala;
2. leziunile evaluabile dar nemasurabile cuprind leziuni ce se pot evalua dar nu se pot
masura, de ex:
- leziuni metastatice osoase osteolitice;
-infiltrate difuze pulmonare.
3. Leziunile neevaluabile includ:
-metastazele osteoblastice osoase;
-ascita, pleorezia, pericardita;
-leziunile prealabil iradiate, ce nu sunt in progresie;
-limfangita carcinomatoasa.
118. CONTRAINDICATIILE TRATAMENTULUI ONCOLOGIC ACTIV (CHIRURGIE RADIOTERAPIE
CHIMIOTERAPIE)
CONTRAINDICATIILE CHIMIOTERAPIEI
a)contraindicatii absolute:
-bolile neoplazice in stadiul terminal;
-administrarea la gravide(se initiaza tratamentul numai dupa intreruperea sarcinii sau dupa
primul trimestru de sarcina);
-bolnavi denutriti, casectici, comatosi sau cu functie hematologica deprimata;
-pacienti cu neoplazii demostrat curabile prin interventie chirurgicala cu intentie de
radicalitate sau radioterapie curativa;
-insuficienta medulara recenta.
b)Contraindicatii relative:
-situatiile in care boala neoplazica este asociata cu grade severe de insuficienta renala,
hepatica sau cardiaca (dozele de citostatic se administreaza in functie de valoarea
constantelor biologice);
asocierea bolii neoplazice cu coagulopatii, infectii severe sau tulburari psihice;
-chimiorezistenta tumorii;
-copii de varste sub 3 luni;
79
-persoane varstnice, debilitate;
-pacienti necooperanti.
Contraindicatii care impun adaptarea dozelor sau inlocuirea unor citostatice cu altele:
-depresia psihica sau lipsa de cooperare;
-varsta mai mare de 75 de ani;
-indicele de performanta 3-4(IK<70%);
-anemie, hiponatremie.
119. TRATAMENTELE ONCOLOGICE PALIATIVE
-sunt tratamentele care care amelioreaza sau care înlatura simptomele unei boli pentru un
timp scurt, fara sa suprime cauza bolii.
Totalitate a actiunilor destinate sa atenueze simptomele unei boli (intre care, in particular,
durerea pe care aceasta o provoaca), fara a o vindeca totusi. Ingrijirile paliative sunt
acordate indeosebi bolnavilor aflati in faza terminala a unei boli incurabile.
- Ingrijirile fizice constau in punerea sub oxigen, in schimbarea pozitiilor bolnavului, in
administrarea de medicamente si, eventual, in practicarea unor interventii chirurgicale de
confort. Lupta impotriva durerii intense si continue pe care o provoaca, de exemplu, unele
cancere in faza terminala se bazeaza pe administrarea de analgezice majore (opiacee),
uneori administrate la cerere prin mici doze intrarahidiene (in lichidul cefalorahidian).
Blocajul chirurgical, prin sectionarea unuia sau mai multor nervi, al influxului nervos care
transmite durerea poate, de asemenea, sa fie avut in vedere.
- Compania psihologica permite lupta impotriva anxietatii, a depresiei, a fricii, a revoltei sau
a regretului legat de apropierea mortii, sau contra rusinii cauzate de sentimentul de
neputinta sau de gradul de decadere.
- Supraveghere: ingrijirile paliative pot fi acordate in unitati specializate, dar si la domiciliul
bolnavului, de catre un personal format in acest scop, si in colaborare stransa cu familia si cu
medicul curant.
Modalitati ar fi tratament prin chimioterapice, radioterapie , chirurgie toate acestea vizand
aspectul paleativ al bolii.
Chimioterapia - poate fi curativa intr-un numar redus de cazuri cu boala metastatica, cel mai
frecvent fiind paleativa, obtinand remisiunea sau stabilizarea bolii. Un status de boala
stationara poate fi un rezultat terapeutic convenabil in grupa de prognostic nefavorabil.
-poate determian si efect antalgic asupra metastazelor osoase saqu hepatice.
80
Chirurgia - in stadiu metastatic , atunci cand este necesara, chirurgia tumorii primare trebuie
sa fie cat mai putin mutilanta vizand in primul rand intentia paleativa(derivatii digestive sau
pulmonare).
Radioterapia - este o modalitate terapeutica paliativa in controlul simptomelor precum
durerea, hemoragia. Iradierea metastazelor osoase este indicata datorita efectului
antalgic(metastazele hepatice sunt f dureroase).
Reabilitarea - trebuie sa ajute bolnavul sa-si mentina potentialul fizic, psihic, social in
limitele induse de boala si de efectele planului terapeutic; aceasta incepe precoce, din
momentul diagnosticului si se continua fara intrerupere.
120. urm postterap
POSIBILITATI DE CONTROL ALE REZULTATELOR
Controlul rezultatelor (raspunsul la tratament) cat si urmarirea pacientilor constituie premiza
diagnosticului si tratamentul precoce a unei recidive.
Posibilitatea de control eficace a pacientilor dupa tratament si urmarirea lor in teritoriu
devine un factor prognostic foarte important care depinde de centrul oncologic respectiv.
De exemplu, un factor depend de pacient estre accesibilitatea la institutiile sanitare in
functie de teritoriul geografic, nivelul cultural si posibilitatile economice.
Factorii prognostici constituie un ansamblu de elemente adesea independente si de
complexitate variabila in functie de tipul neoplazic.
EVALUAREA RASPUNSULUI POSTTERAPEUTIC
Definitii ale OMS ale raspunsurilor terapeutice pt leziuni masurabile sunt:
RC - raspuns complet = disparitia tuturor semnelor de boala la examenul clinic din cadrul a
doua observatii independente, la interval de cel putin 4 saptamani.
RP - raspuns partial = reducerea dimensiunilor tumorii cu peste 50% (sau a celor 2 diametre
perpendiculare) fara nici o alta manifestare tumorala in timpul terapiei dupa un interval de
minimum 4 saptamani.
BS - boala stationara sau lipsa raspunsului = nu se constata o reducere mai mare de 50% a
dimensiunilor maxime tumorale.
BE - boala evolutiva = cresterea dimensiunilor tumorii cu peste 25% sau aparitia de noi leziuni.
De asemenea, se folosesc termenii de:
- "reluare de evolutie a bolii" in cazul progresiei bolii dupa o perioada de boala stationara(BS),
raspuns partial sau raspuns complet.
81
- "continuare de evolutie" - evolutia bolii la pacientii la care nu a existat o perioada de RC sau
RP, cu durata de minim 4 saptamani.
- "recidiva"- evolutia bolii intr-o zona initial afectata, dar dupa ce in prealabil a fost obtinut
RC sau RP.
‘
82